5,076 matches
-
și o cantitate mai mare de AND. După cum am arătat, pentru om, cele mai sensibile structuri din corp sunt cele care produc sânge, cele sexuale precum și ochii iar la nivelul celulelor cele mai sensibile sunt țesuturile limfatice, epiteliale și din măduva osoasă. De asemenea, modificări în compoziția sângelui cum ar fi reducerea numărului de leucocite sunt procese care au efecte nefaste asupra vieții omului. Din acest motiv, cele mai grave efecte ale iradierii sunt următoarele: 1) afectarea organelor hematopoetice cu modificări
BIOFIZICA by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/533_a_1006]
-
mișcări. După zece ani, în Analele Societății Regale de Filosofie s-a mai găsit loc pentru o altă comunicare a lui Hall, pentru o a doua disertație a acestuia. În această lucrare, Hall a lansat o altă ipoteză, după care măduva spinării repre-zintă doar un etaj al reflectării reflexe, a cărei unitate funcțională este arcul reflex. Această disertație s-a făcut prin referire la date de fiziologie și clinice prin care s-a susținut că funcționarea creierului respectă același principiu reflex
by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
pozitive din partea lor l-au condus pe Hall ca, peste câțiva ani, într-o lucrare cu titlul Studii despre sistemul nervos, să meargă mai departe și să își consolideze ipoteza inițială. După el, cele două coarne, anterioară și posterioară ale măduvei spinării, reprezintă doar două elemente funcționale net distincte ale aceluiași arc reflex pe de o parte nervi senzoriali și pe de altă parte nervi excito-motrici. Din păcate, terminologia sa încă insuficient elaborată, în multe privințe neșlefuită, trebuia să se supună
by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
localizabilă într-un lanț mecanic sever de activități nervoase; pe de altă parte, existau o serie de alte funcții cărora nu li se putea acorda încă o localizare anatomică. Funcționarea primei părți a fost localizată anatomic la nivelul centrilor din măduva spinării; în ceea ce privește cea de a doua parte, el a cutezat să o situeze la nivelul etajelor superioare din creier. Ipoteza schemei lui Hall a fost considerată relevantă și clară și s-a impus în timp în fața numeroaselor contraargumente de diferite
by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
unitate de măsură comună în evaluarea diversității formelor de viață din natură. Se clatină de asemenea concepția până atunci împărtășită cu privire la funcționarea reflexului. În acord cu vechea accepțiune asupra circuitului impulsului nervos, acesta era limitat doar la structura anatomică a măduvei spinării. Aici se închidea arcul reflex formulat de Bell și Mangedie. În conformitate cu noile progrese realizate, circuitul neuronal a fost extins spre nivelul instanțelor aflate la etajele superioare ale nevraxului, la cel al encefalului și în final al scoarței cerebrale. Reprezentant
by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
ale nevraxului, la cel al encefalului și în final al scoarței cerebrale. Reprezentant de referință în acest sens a fost Ernst Pflüger (1829-1910), fiziolog german. Această ipoteză a fost formulată și dezvoltată în cartea sa cu titlul Funcțiile senzoriale ale măduvei spinării, lucrare care a apărut în 1853. După teoria reflexului de până atunci, se puteau explica doar reacțiile nerv-mușchi. Acestea însă erau prea puțin reprezentative pentru ansamblul relațiilor adaptative ale organismului cu mediul înconjurător. Reflexul interpretat în acest cadru îngust
by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
Sunt glicerofosfolipide azotate cu cea mai largă răspândire în organismele animale, ca și în cele vegetale. În celulele animale, lecitinele îndeplinesc un rol structural, participând la structura membranelor celulare: cantități mari de lecitine se găsesc în gălbenușul de ou, în măduva osoasă, țesut cerebral, inimă, ficat. Lecitinele se formează prin esterificarea acidului fosfatidic cu aminoalcoolul numit colină. Având două sarcini electrice diferite, lecitinele au o structură amfionică, (au caracter amfoter), comportându-se atât ca acizi cât și ca baze. Datorită existenței
Chimie biologică by Lucia Carmen Trincă () [Corola-publishinghouse/Science/701_a_1306]
-
ceramidă și diferite molecule de oze, din care cauză pot fi considerate și glicolipide. Din sfingozidolipide fac parte următoarele lipide complexe: cerebrozidele, sulfatidele și gangliozidele. Cerebrozidele sunt răspândite în structura membranelor celulare, în țesutul nervos, mai ales în creier și măduva spinării, în ficat, rinichi, splină eritrocite, unde sunt asociate cu lecitinele și alte sfingolipide. Structura chimică a cerebrozidelor este alcătuită din ceramidă și o hexoză (galactoză sau glucoză) legată eteric la hidroxilul primar al sfingozinei: Unele cerebrozide conțin în aceeași
Chimie biologică by Lucia Carmen Trincă () [Corola-publishinghouse/Science/701_a_1306]
-
doresc cu adevărat? — Știam eu! Ridic ochii și o văd pe mami privindu-mă necăjită. — Știam eu! Te-ai certat cu Luke, așa-i? — Mami... — Știam eu! I-am spus asta lui tati de o mie de ori. Simt până în măduva oaselor, Becky vine acasă ca să contramandeze nunta. El mi-a zis că vorbesc prostii, dar eu am simțit asta, uite aici. Își duce mâna la piept. O mamă simte lucrurile astea. Și am avut dreptate, așa-i? Vrei să contramandezi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
virusurile rujeolei, rubeolei, varicelei, oreionului). În cazul infecțiilor cu agenți care au mai multe tipuri antigenice, imunitatea este legată de subtip (poliomielita). Apărarea specifică celulară Apărarea specifică celulară este asigurată de limfocitele T (derivate din timus), prezente în sânge, limfă, măduva osoasă, corticala ganglionară și splină. Limfocitele T recunosc antigenele MHC (complexului major de histocompatibilitate), situate la nivelul celulelor gazdei. Limfocitele T constituie o populație celulară eterogenă: Limfocite Th (“helper”) Limfocite Ts (“supressor”) Limfocite Tc (citotoxice) Limfocite Tm (cu memorie) Limfocitele
BOLI INFECŢIOASE by Manuela Arbune () [Corola-publishinghouse/Science/491_a_931]
-
typhi traversează epiteliul intestinal și se multiplică în lamina propria și în sistemul limfatic intestinal (plăcile Payer). De la acest nivel trece în circulația sanguină, realizând o primă bacteriemie (via canalul toracic), care conduce microbii către sistemul reticuloendotelial din ficat, splină, măduva osoasă. Replicarea secundară a germenilor în aceste organe este urmată de a II-a bacteriemie și de diseminarea în alte organe, după 1-3 săptămâni. Tablou clinic Incubația este de 10-14 zile. Debutul este insidios, în decurs de 5 - 7 zile
BOLI INFECŢIOASE by Manuela Arbune () [Corola-publishinghouse/Science/491_a_931]
-
în care aceste mecanisme sunt depășite, virusul diseminează (viremie), eveniment însoțit sau nu de simptome de tip gripal. Localizarea secundară a virusului în sistemul nervos central poate provoca leziuni ale celulelor nervoase. Paraliziile apar în consecința distrugerii neuronilor motori din măduva spinării. Tablou clinic Manifestările clinice ale infecției poliomielitice sunt diverse, de cele mai multe ori asimptomatice. Forma paralitică este cea mai gravă manifestare a poliomielitei. Factorii favorizanți pentru instalarea paraliziilor polio sunt: sexul masculin, deficitele imunologice, eforturile mari, injecțiile intramusculare cu 2-4
BOLI INFECŢIOASE by Manuela Arbune () [Corola-publishinghouse/Science/491_a_931]
-
de cornee. Etiopatogenie Virusul rabic este un ARN virus, din familia Rhabdoviridae. După ce pătrunde pe cale tegumentară sau mucoasă, virusul se multiplică în țesutul muscular striat învecinat . Ajuns la nivelul joncțiunilor neuromusculare, virusul se transmite centripet, prin axonii nervilor periferici, către măduva spinării și creier, cu o viteză de 50-100 mm/zi. La nivelul sistemului nervos central, în substanța cenușie, virusul se replică și determină encefalita cu corpusculi Babes-Negri. Virusul poate disemina și centrifug, în alte țesuturi (salivă, rinichi, plămâni). Tablou clinic
BOLI INFECŢIOASE by Manuela Arbune () [Corola-publishinghouse/Science/491_a_931]
-
vpu, nef intervin în expresia genolui viral de către celula gazdă. 14.4 Patogenie Celulele atacate de HIV conțin receptori de suprafață de tip CD4 și sunt reprezentate în majoritate de limfocite Th (CD4), dar și de celulele epiteliale, celule ale măduvei osoase sau ale sistemului nervos. Este reprezentat ciclul replicării virale, cu următoarele etape: atașarea virusului pe receptorii celulari CD4 fuziunea particulei virale de membrana celulară cu ajutorul unor coreceptori (CCR5. CXCR4) penetrarea virusului în celulă și decapsidarea revers-transcripția ARN în ADN
BOLI INFECŢIOASE by Manuela Arbune () [Corola-publishinghouse/Science/491_a_931]
-
cazurile cu HIV/SIDA, dar frecvența leziunilor necroptice a variat între 60-100%, după mai multe studii. Sistemul nervos central este invadat precoce, fapt dovedit de evidențierea HIV în microglii, macrofage, celule gigante multinucleate cerebrale și a Ag HIV în LCR, măduva spinării, nervii periferici, chiar de la începutul infecției. Anticorpii HIV pot fi sintetizați la nivelul barierei hematoencefalice. Cele mai frecvente afecțiuni ale SNC asociate HIV sunt encefalopatia HIV prin leziuni directe ale HIV, tumorile cerebrale (limfomul cerebral primitiv tip B, limfomul
BOLI INFECŢIOASE by Manuela Arbune () [Corola-publishinghouse/Science/491_a_931]
-
Alte modificări nespecifice sunt hipoxia sanguină și hipercalcemia. Diagnosticul etiologic de certitudine se realizează prin examene speciale din lavajul bronho-alveolar (LBA) sau din sputa indusă. Pneumonia se poate asocia cu localizările extrapulmonare în ganglioni, pleură, pericard, ficat, rinichi, tegumente, retină, măduvă. Prognosticul este frecvent nefavorabil. Tratamentul necesită administrarea de doze mari de TMP-SMX și/sau Pentamidină și este urmat de profilaxie secundată. Pneumonia/hiperplazia limfoidă interstițială (PLI) este constituită dintr-un bloc alveolo capilar progresiv, cu hiperplazie nodulară limfoidă în epiteliul
BOLI INFECŢIOASE by Manuela Arbune () [Corola-publishinghouse/Science/491_a_931]
-
mezenterice; c. claudicația intermitentă Dejerine: amorțeli, dificultăți de mers la unul sau ambele membre inferioare cu pierdere bruscă a tonusului muscular și căderea bolnavului; este o asfixie medulară tranzitorie; d. claudicația mușchilor cefei în leziunile vasculare ale segmentelor superioare ale măduvei spinării, caracterizată clinic prin flexia bruscă a capului. Claudicația intermitentă trebuie diferențiată de durerile cu localizare asemănătoare în bolile ligamentelor și oaselor piciorului (artrite, bursite, osteoporoză dureroasă, atrofia Sudeck, metatarsalgie, nevrite, sciatică, insuficiențe circulatorii venoase, limfatice etc.) [34, 37, 51
Tratat de chirurgie vol. VII by LAURENŢIU COZLEA () [Corola-publishinghouse/Science/92071_a_92566]
-
În perioada mătăsiriifecundării, boala se observă pe rădăcini și pe partea bazală a tulpinii. Rădăcinile infectate se înroșesc, putrezesc și plantele se pot smulge ușor din sol. Partea bazală a tulpinii atacate se decolorează, apoi devine brună iar în interior măduva este de culoare roz-roșiatică. În dreptul nodurilor se observă pâsla miceliană albă sau roz deschis, care produce putrezirea țesuturilor iar ca urmare plantele se frâng. Știuleții aproape maturi care sunt atacați, se acoperă cu miceliu roz-rubiniu iar ca urmare boabele învelite
Bolile plantelor cultivate by Viorica Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/457_a_1435]
-
Africa, Australia și în unele țări din Europa, iar pentru România este o boală de carantină. Simptome. Boala apare pe tulpini, unde se observă o colorație verde-gălbuie a internodurilor inferioare care, în scurt timp se brunifică și devin spongioase, sfărâmicioase. Măduva tulpinilor este decolorată, se descompune și rămân evidente numai vasele conducătoare. Frunzele plantelor bolnave au o culoare verde-cenușie, iar pe tecile frunzelor apar pete roșii-purpurii sau brune închis. Tulpinile se frâng cu ușurință. Știuleții infectați au pănușile decolorate, albicioase iar
Bolile plantelor cultivate by Viorica Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/457_a_1435]
-
brunificare a vaselor conducătoare (fig. 55). Fusarium solani var. eumartii produce o îngălbenire a limbului frunzelor, urmată de brunificarea frunzelor de la vârful tulpinilor apoi și a celor bazale. Baza tulpinii și rădăcinile tinere putrezesc și devin sfărâmicioase. În tulpini, în măduvă și în pulpa tuberculilor apar pete brune și o brunificare a vaselor. F. coeruleum pătrunde prin răni sau mici zgârieturi provocate de nematozi în tuberculi și evoluează în depozitele prost aerisite, unde temperaturile cresc (1528șC) și umiditatea este mare (50-80
Bolile plantelor cultivate by Viorica Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/457_a_1435]
-
variabilă, sub care țesuturile sunt putrezite, vasele conducătoare invadate de miceliu, iar planta suferă o ofilire totală și se usucă. În cazul în care atacul este numai parțial și intervine o vreme secetoasă, ciuperca va evolua numai în interiorul tulpinii, distruge măduva, o putrezește și produce în final fracturarea plantei. După formarea pălăriilor, boala poate afecta curbura tulpinii când, datorită putrezirii acesteia, palariile vor cădea în întregime pe sol. La soiurile la care după ce pălăria se apleacă, în cavitatea ce apare, se
Bolile plantelor cultivate by Viorica Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/457_a_1435]
-
apar plante ce se veștejesc parțial sau total și prezintă zone albicioase la baza tulpinii și pe rădăcini. În interiorul tulpinii apar țesuturi spongioase (cu aspect de burete) în care pe vreme umedă apar gome. Pe toate țesuturile atacate și în măduva tulpinii apare un praf gri, alcătuit din mici scleroți negri. Transmitere-răspândire. Transmiterea ciupercii de la un an la altul se face numai prin microscleroți, care în anul următor pot da naștere la micelii de infecții pe plantele din cultura următoare. Transmiterea
Bolile plantelor cultivate by Viorica Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/457_a_1435]
-
ha); Super Champ Fl3 l/ha-0,2 % (2 l/ha); Mancozeb 800 0,2 % (2 kg/ha); Novozir MN 80-0,2 % (2 kg/ha). Soiul Dacia și hidridul Ioana sunt mijlociu de rezistente la bacterioze. 8.1.11. Necroza (arsura) măduvei tulpinilor de tomate Pseudomonas corrugata Cercetătorul englez R.A. Lelliot semnalează în 1955 boala cunoascută sub numele de "necroza măduvei tulpinilor", ce poate produce pierderi de până la 50 % la tomatele cultivate în seră. În România, Gh. Marinescu depistează bacterioza în 1982
Bolile plantelor cultivate by Viorica Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/457_a_1435]
-
80-0,2 % (2 kg/ha). Soiul Dacia și hidridul Ioana sunt mijlociu de rezistente la bacterioze. 8.1.11. Necroza (arsura) măduvei tulpinilor de tomate Pseudomonas corrugata Cercetătorul englez R.A. Lelliot semnalează în 1955 boala cunoascută sub numele de "necroza măduvei tulpinilor", ce poate produce pierderi de până la 50 % la tomatele cultivate în seră. În România, Gh. Marinescu depistează bacterioza în 1982 la tomatele din sere. Simptome. Bacterioza se observă la plantele mature ce au 4-6 inflorescențe, plante ce manifestă simptome
Bolile plantelor cultivate by Viorica Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/457_a_1435]
-
decolorare și ofilire. Ofilirea evoluează foarte rapid și în câteva zile tulpina prezintă pete brune, este strangulată și se rupe. Tulpinile au pete lungi de 25-30 cm, cu crăpături în țesuturi și chiar cu adâncituri evidente prin care se vede măduva. După irigarea culturii din aceste răni se scurge un lichid bacterian vâscos, de culoare albicioasă. Secțiunile în tulpini evidențiază brunificarea măduvei și a vaselor conducătoare. Transmitere-răspândire. Pătrunderea bacteriei în plantă se face prin rănile ce apar pe parcursul perioadei de vegetație
Bolile plantelor cultivate by Viorica Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/457_a_1435]