6,722 matches
-
poruncit: „Aduceți orice aveți.“ Și așa au făcut, oamenii și animalele, insectele și păsările, oamenii de credințe diferite au adus tot puținul care le mai rămăsese. Au pus toate ingredientele laolaltă și așa au făcut o oală uriașă de ashure. Mătușa Banu a zâmbit cu mândrie, privind la oala de pe plită de parcă ar fi fost chiar cea din legendă. — Asta e povestea acestui desert. După mătușa Banu, fiecare eveniment important din istoria lumii a avut loc În ziua desertului ashure. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
rămăsese. Au pus toate ingredientele laolaltă și așa au făcut o oală uriașă de ashure. Mătușa Banu a zâmbit cu mândrie, privind la oala de pe plită de parcă ar fi fost chiar cea din legendă. — Asta e povestea acestui desert. După mătușa Banu, fiecare eveniment important din istoria lumii a avut loc În ziua desertului ashure. În ziua aceasta a acceptat Allah căința lui Adam. Tot În ziua asta a fost eliberat și Yunus de delfinul care-l Înghițise, Rumi s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
-l Înghițise, Rumi s-a Întâlnit cu Shams, Iisus a fost ridicat la ceruri, iar lui Moise i s-au dat cele Zece Porunci. — Roag-o pe Armanoush să ne spună care e cea mai importantă dată pentru armeni, a spus mătușa Banu, gândindu-se că erau destule șanse să fie chiar această zi. De Îndată ce i s-a tradus Întrebarea, Armanoush a răspuns: — Genocidul. — Nu cred că asta se potrivește cu tiparul tău. Asya i-a zâmbit mătușă-sii trecând peste traducere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
pentru armeni, a spus mătușa Banu, gândindu-se că erau destule șanse să fie chiar această zi. De Îndată ce i s-a tradus Întrebarea, Armanoush a răspuns: — Genocidul. — Nu cred că asta se potrivește cu tiparul tău. Asya i-a zâmbit mătușă-sii trecând peste traducere. În clipa aceea mătușa Zeliha și-a făcut apariția În bucătărie Înarmată cu poșeta. — Ei bine, pasagerii pentru aeroport, e timpul să plecăm! — Vin cu voi, a spus Asya aruncând ligura pe blatul de bucătărie. — Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
că erau destule șanse să fie chiar această zi. De Îndată ce i s-a tradus Întrebarea, Armanoush a răspuns: — Genocidul. — Nu cred că asta se potrivește cu tiparul tău. Asya i-a zâmbit mătușă-sii trecând peste traducere. În clipa aceea mătușa Zeliha și-a făcut apariția În bucătărie Înarmată cu poșeta. — Ei bine, pasagerii pentru aeroport, e timpul să plecăm! — Vin cu voi, a spus Asya aruncând ligura pe blatul de bucătărie. — Am vorbit deja despre asta, a răspuns mătușa Zeliha
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
aceea mătușa Zeliha și-a făcut apariția În bucătărie Înarmată cu poșeta. — Ei bine, pasagerii pentru aeroport, e timpul să plecăm! — Vin cu voi, a spus Asya aruncând ligura pe blatul de bucătărie. — Am vorbit deja despre asta, a răspuns mătușa Zeliha pe un ton indiferent. Însă vocea aceea parcă nu era a ei. Se strecurase În ea o nuanță aspră, Înspăimântăroare, de parcă altcineva vorbea prin gura ei. Tu rămâi acasă, domnișoară, a decretat străina. Ceea ce o supăra cel mai mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
nu era a ei. Se strecurase În ea o nuanță aspră, Înspăimântăroare, de parcă altcineva vorbea prin gura ei. Tu rămâi acasă, domnișoară, a decretat străina. Ceea ce o supăra cel mai mult pe Asya era că nu reușea să descifreze expresia mătușii Zeliha. Probabil făcuse ceva rău și o supărase pe maică-sa, Însă nu avea nici cea mai vagă idee ce putea fi, dacă nu cumva, desigur, era chiar existența ei. Ce i-am mai făcut de data asta? a Întrebat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
și o supărase pe maică-sa, Însă nu avea nici cea mai vagă idee ce putea fi, dacă nu cumva, desigur, era chiar existența ei. Ce i-am mai făcut de data asta? a Întrebat Asya ridicând disperată mâinile după ce mătușa Zeliha și Armanoush au plecat. — Nimic, draga mea; te iubește atât de mult, a murmurat mătușa Banu. Rămâi cu mine și cu djinnii. O să terminăm Înpreună de ornat bolurile cu ashure și apoi o să mergem la cumpărături. Însă Asya n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
fi, dacă nu cumva, desigur, era chiar existența ei. Ce i-am mai făcut de data asta? a Întrebat Asya ridicând disperată mâinile după ce mătușa Zeliha și Armanoush au plecat. — Nimic, draga mea; te iubește atât de mult, a murmurat mătușa Banu. Rămâi cu mine și cu djinnii. O să terminăm Înpreună de ornat bolurile cu ashure și apoi o să mergem la cumpărături. Însă Asya n-avea chef să meargă la cumpărături. Cu un oftat a Înhățat un pumn plin de sâmburi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
egal, de parcă ar fi lăsat În urmă o dâră de semne care să călăuzească spre casă un copil oropsit din poveste. I-a trecut prin minte că sâmburii de rodie fuseseră probabil, Într-o altă viață, diamante mici și prețioase. — Mătușă, s-a Întors spre mătușa ei cea mai În vârstă, ce s-a Întâmplat cu broșa de aur pe care o aveai? Broșa În formă de rodie, mai ții minte? Unde e? Mătușa Banu a pălit În timp ce domnul Bitter Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
În urmă o dâră de semne care să călăuzească spre casă un copil oropsit din poveste. I-a trecut prin minte că sâmburii de rodie fuseseră probabil, Într-o altă viață, diamante mici și prețioase. — Mătușă, s-a Întors spre mătușa ei cea mai În vârstă, ce s-a Întâmplat cu broșa de aur pe care o aveai? Broșa În formă de rodie, mai ții minte? Unde e? Mătușa Banu a pălit În timp ce domnul Bitter Îi șoptea În ureche de pe umărul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
o altă viață, diamante mici și prețioase. — Mătușă, s-a Întors spre mătușa ei cea mai În vârstă, ce s-a Întâmplat cu broșa de aur pe care o aveai? Broșa În formă de rodie, mai ții minte? Unde e? Mătușa Banu a pălit În timp ce domnul Bitter Îi șoptea În ureche de pe umărul stâng: — Când ne amintim lucrurile pe care ni le amintim? De ce punem Întrebările pe care le punem? Potopul lui Noe, oricât de Înspăimântător ar fi fost, a Început
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
grei de parcă ar fi fost Încărcați cu plumb topit, plin de deochiuri. Fiecare gaură din fiecare nor era un ochi divin care nu clipea, dar care vărsa căte o lacrimă pentru fiecare păcat făptuit pe pământ. Însă ziua În care mătușa Zeliha a fost violată nu era o zi ploioasă. De fapt, nu era nici măcar un singur nor pe cerul de un albastru strălucitor. Și-a amintit cerul din acea zi nefastă ani și ani de-a rândul, nu pentru că Întorsese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
s-a deschis și ea a fugit În regatul de sub pământ. Privind pe fereastra bucătăriei cu lingura În mână, Asya a oftat văzând mașina Alfa Romeo de un argintiu metalizat plecând. — Vezi? s-a Întors ea spre Sultan al Cincilea. Mătușa Zeliha nu voia să merg cu ele la aeroport. Iar e rea cu mine. Ce prostie din partea ei să-și dezvăluie latura vulnerabilă seara trecută când merseseră la băut! Ce prostie din partea ei să creadă că În sfârșit Învinseseră bariera
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
mine. Ce prostie din partea ei să-și dezvăluie latura vulnerabilă seara trecută când merseseră la băut! Ce prostie din partea ei să creadă că În sfârșit Învinseseră bariera dintre ele. Nu va dispărea niciodată de tot. Mama asta căreia Îi spunea mătușă va rămâne Întotdeauna la o distanță de netrecut. Compasiune maternă, iubire filială, camaraderie familială, cu siguranță n-avea nevoie de nimic din tot... Asya s-a oprit și apoi a scuipat parcă cuvântul afară: — Rahat. Articolul Doisprezece: nu Încerca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
va aduce decât frustrare. Pur și simplu acceptă și fii de acord. Dacă nu poți să accepți și să fii de acord pur și simplu, revino la Articolul Unu. — Nu ai Început să vorbești singură, nu-i așa? a Întrebat mătușa Feride Întrând chiar atunci În bucătărie. — Ba da. Asya a ieșit imediat din transa aceea furioasă. — Tocmai Îi spuneam prietenului meu necuvântător de colo ce ciudat e că ultima oară când unchiul Mustafa a fost aici nici nu se născuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
al Treilea era stăpânul casei. Au trecut douăzeci de ani. Nu e ciudat? Individul nu ne vizitează niciodată și acum, dintr-odată, iată-mă punându-i ashure În boluri fiindcă e Încă bine-venit. Și ce spune prietenul tău? a Întrebat mătușa Feride. Asya a zâmbit sardonic. — Spune că am dreptate, că asta trebuie să fie o casă de nebuni. Ar trebui să renunț la orice speranță și să lucrez În schimb la manifestul meu. — Sigur că-l vom Întâmpina bucuroase pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
solide. Nu ne Întâlnim doar o dată pe an ca să mâncăm curcan... — Ce tot vorbești acolo? a Întrebat uimită Asya, Însă Înainte să rostească Întrebarea, a ghicit oarecum răspunsul. Te referi la americani și la Ziua Recunoștinței? — Mă rog, a concediat mătușa Feride informația. Ce vreau să spun e că Vesticii nu au familii solide. Noi nu suntem așa. Dacă cineva Îți e tată, Îți e tată pentru totdeauna; dacă cineva ți-e frate, o să-ți fie frate până la capăt. În afară de asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
familii solide. Noi nu suntem așa. Dacă cineva Îți e tată, Îți e tată pentru totdeauna; dacă cineva ți-e frate, o să-ți fie frate până la capăt. În afară de asta, totul În lumea asta e și așa destul de ciudat, a continuat mătușa Feride. De aia Îmi place să citesc pagina a treia a tabloidelor. Decupez și colecționez paginile astea ca să nu uităm cât de nebună și periculoasă e lumea. Fiindcă nu o auzise niciodată pe mătușa ei Încercând să-și explice rațional
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
și așa destul de ciudat, a continuat mătușa Feride. De aia Îmi place să citesc pagina a treia a tabloidelor. Decupez și colecționez paginile astea ca să nu uităm cât de nebună și periculoasă e lumea. Fiindcă nu o auzise niciodată pe mătușa ei Încercând să-și explice rațional comportamentul Înainte, Asya nu s-a putut abține să nu se uite la ea cu un interes reînnoit. Stăteau acolo, În bucătărie, În mijlocul mirosurilor apetisante, În timp ce soarele de martie strălucea prin fereastră. Au rămas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
să-și explice rațional comportamentul Înainte, Asya nu s-a putut abține să nu se uite la ea cu un interes reînnoit. Stăteau acolo, În bucătărie, În mijlocul mirosurilor apetisante, În timp ce soarele de martie strălucea prin fereastră. Au rămas Împreună până când mătușa Feride a plecat auzindu-l pe VJ-ul ei preferat anunțând video clip-urile unei noi formații, iar Asyei i s-a făcut poftă de o țigară. I s-a făcut poftă nu atât de o țigară, cât să fumeze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
dor de el o surprindea. Mai erau cel puțin două ore până când se Întorceau musafirii de la aeroport. De altfel, chiar dacă Întârzia, cui avea să-i pese? și-a zis. Câteva minute mai târziu, Asya a Închis Încet ușa În urma ei. Mătușa Banu a auzit ușa, Însă Înainte să o poată striga, Asya se strecurase deja afară. — Ce plănuiești să faci, stăpână? a croncănit domnul Bitter. — Nimic, a șoptit mătușa Banu pe când deschidea unul din sertarele măsuței de toaletă și scotea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
zis. Câteva minute mai târziu, Asya a Închis Încet ușa În urma ei. Mătușa Banu a auzit ușa, Însă Înainte să o poată striga, Asya se strecurase deja afară. — Ce plănuiești să faci, stăpână? a croncănit domnul Bitter. — Nimic, a șoptit mătușa Banu pe când deschidea unul din sertarele măsuței de toaletă și scotea de acolo o cutie. Pe Învelitoarea de catifea se odihnea broșa În formă de rodie. Fiind cel mai mare copil al familiei Kazanci, broșa asta Îi fusese dată ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
moștenise de la mama lui - nu de la mama vitregă, Petite-Ma, ci de la mama despre care nu vorbea niciodată, mama care Îl abandonase când era copil, mama pe care nu o iertase niciodată. Broșa era În același timp sublimă și sfâșietoare. Mătușii Banu Îi era teamă. Nimeni nu știa asta, Însă o dată ținuse broșa În formă de rodie, cu sâmburi făcuți din rubine În apă sărată ca să o spele de povestea ei tristă. Sub privirea cercetătoare a djinnului, mătușa Banu a mângâiat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
sublimă și sfâșietoare. Mătușii Banu Îi era teamă. Nimeni nu știa asta, Însă o dată ținuse broșa În formă de rodie, cu sâmburi făcuți din rubine În apă sărată ca să o spele de povestea ei tristă. Sub privirea cercetătoare a djinnului, mătușa Banu a mângâiat broșa, simțind vraja rubinelor strălucind Înăuntru. Până când nu o Întâlnise pe Armanoush nu Îi trecuse niciodată prin cap să investigheze povestea broșei În formă de rodie. Totuși acum când cunoștea povestea, nu reușea să se hotărască ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]