4,091 matches
-
tînăr, blond, al cărui nume l-am uitat, intră din nou În biroul meu (era ora unsprezece) anunțîndu-mă că a venit momentul să plecăm. Avocatul aștepta afară, vorbea cu o doamnă. M-am ridicat, mi-am strîns În sertarele biroului mapa, dosarele, cărțile și am plecat. Merserăm cu o mașină din cele puține În oraș la vremea aceea, și oprirăm În dreptul unei case pricăjite, pe una din acele străzi periferice, În semicerc, pavată cu piatră cubică, În parte ieșită din nisipul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
monografie a comunei Boțe ști-Gugești, predată încă din 1986 Consiliului comunal Boțești și Filialei Arhivelor Statului Vaslui - ca document peste veacuri. Deosebit, Ioan Costache Enache are și preocup ări poetice - salba acestora fiind prezentă în multe publicații dar și în mapele personale în așteptare. Iată câteva din versurile autorului: Vis neîmplinit Iubesc poezia Dar îmi cer iertare Când exprim prin versuri Câte-o cugetare. Bucurii, durere Le transmit prin versuri, Unele mai bune, Altele - eresuri. Rima-i excelentă, Versu-i deslușit. Totuși
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
singur acord, muzica lumii care pleacă. În timp ce afară se luminează. Și cursorul face blink. E 6:28. În două ore, doar trei sferturi de pagină, Mar azul, atît am scris. Așa că Într-o bună zi mi-am Îndesat Într-o mapă galbenă cele mai bune povestiri, iar Sorin l-a Înghesuit Într-o duminică mohorîtă pe Mircea Martin și i-a pus-o-n brațe, i-am telefonat, m-am scuzat, prezentat, am făcut o plecăciune, deoarece era seară, și-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
om sobru și oarecum melancolic de nu cumva o fi fost vorba de-un fel de inacceptare resemnată a lumii. Mi-a spus, cu mina judecătorului care tocmai te condamnă pentru binele tău și-al omenirii, scoțînd o povestire din mapă, că nu a mai citit ceva asemănător. Am tăcut, Întrebîndu-l dacă asta-nsemna că-i plăcuse. Îi plăcuse chiar foarte mult. După ce-am Înghițit surpriza lipită pe mărul lui Adam În care abia trăsese Wilhelm Tell, m-am pregătit să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
nu atingă această problemă (de fapt, nici măcar nu fusese nevoit să ia o hotărîre: știa că nu putea face altfel). În convorbiri, Profesorul revenea neîncetat asupra hipermneziei și detașării lui progresive de trecut. - Am putea să-ți aducem manuscrisele și mapele cu note, îi propuse de curând. Cu posibilitățile pe care le ai acum la dispoziție, ai putea încheia lucrarea în câteva luni... Ridicase amândouă brațele în sus: - Nu! Nu! exclamase aproape în panică. Nu mai mă interesează!... Profesorul îl privise
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
parcurgă documentele citite, își va pune aceeași întrebare pe care mi-am pus-o și eu, de multe ori, în ultimii ani: de ce eu? de ce această mutație mi s-a întîmplat tocmai mie? Din scurta autobiografie care se găsește în mapa A, se va vedea clar că, chiar înainte de a fi amenințat de amnezie totală, nu izbutisem să fac mare lucru. Am fost pasionat, din tinerețe, de multe științe și discipline, dar în afară de o imensă lectură, n-am realizat nimic. Atunci
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
această notă pentru că, dacă, împotriva tuturor previziunilor, aș dispărea acum, țin să se știe că n-am nici un merit, și nici o răspundere, în procesul de mutație pe care l-am descris cât se poate de amănunțit în caietele grupate în mapa A." A doua zi continuă: " Pentru motivele expuse în mapa B, am fost adus și " camuflat " în Elveția în octombrie 1938. Că până astăzi, 20 ianuarie 1943, n-am fost încă identificat (și eventual capturat), ar putea părea de neînțeles
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
țin să se știe că n-am nici un merit, și nici o răspundere, în procesul de mutație pe care l-am descris cât se poate de amănunțit în caietele grupate în mapa A." A doua zi continuă: " Pentru motivele expuse în mapa B, am fost adus și " camuflat " în Elveția în octombrie 1938. Că până astăzi, 20 ianuarie 1943, n-am fost încă identificat (și eventual capturat), ar putea părea de neînțeles. Eventualul cititor se va întreba cum de am putut trece
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
probe științifice ale regenerării și întineririi printr-o masivă descărcare electrică. Asta înseamnă că originea fenomenului de mutație nu mai interesează. De ce... Se întrerupse și rămase câteva clipe pe gânduri. Evident din schița autobiografică și din alte însemnări grupate în mapele A, B și Q eventualul cititor va putea afla esențialul. Dar, fără materialele colecționate și adnotate de profesorii Stănciulescu și Bernard, mărturisirile mele și-au pierdut valoarea documentară. Mai mult, aproape totalitatea însemnărilor mele se referă la consecințele anamnezei, într-
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
excelența sa domnul Tudor - nu reclamă oarece Îngrijiri speciale... ― Bine, dragoste. Tu bagă-te În pat. Voi veni și eu Îndată ce termin de scris. ― Abia aștept să te simt lângă mine, scumpo... A doua zi, În zori, Gruia și-a luat mapele cu lucrările de specialitate despre care i-a amintit profesorul și plicul cu scrisoarea către cei dragi. A sărutat-o pe Maria, așa cum spun bătrânii - pe copii să-i săruți doar când dorm - și a ieșit În vârful picioarelor... „Te
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
să nu-l scăpați din colimator pe <doctorașă. Cu mintea pe care o are, se va da singur de gol”. Abia a deschis ușa camerei de gardă și pașii profesorului s-au auzit În capătul culoarului. Gruia și-a lăsat mapa și i-a ieșit În Întâmpinare. ― Să trăiți, domnule profesor. ― Bună dimineața. Te văd preocupat. Ce s-a Întâmplat? Poftește În cabinet, ca să putem vorbi În liniște. După ce au luat loc, profesorul l-a Întrebat: ― Ce fac cei de acasă
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
a vorbit, Petrică așezându-se. N-au apucat Însă să schimbe nici două vorbe, că cineva a bătut În ușă. ― Intră - a răspuns profesorul destul de răstit. Ușa s-a deschis repezit și În cadrul ei a apărut căpitanul Vătrai, cu o mapă sub braț. ― Bunăăă sea... ra - a salutat el surprins. ― Bine ați venit. Luați loc. Erați așteptat - a răspuns profesorul, puțin amuzat de descumpănirea securistului. ― Dar... Când am stabilit să mă aștepți nu am vorbit și de alți indivizi - a vorbit
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
doi „frați” este purul adevăr și nimic mai mult. Că v-au făcut și unele observații, Îndreptățite de altfel, asta e cu totul altceva. Le meritați. Cred că nu era nevoie să aduc și doamnele la interogatoriu. Securistul a ridicat mapa de pe masă, a privit la ea ca la un lucru nefolositor, trântind-o cu năduf... ― Ce fel de frați sunteți dacă purtați nume de familie diferite? - a Întrebat În cele din urmă, privind la tata Toader și la Petrică. ― Dacă
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
gudurat: ― Dacă se va ivi vreo problemă, voi avea grijă să vă caut, domnule profesor... „Uite că am găsit <tendonul lui Ahileă! Uneori și minciuna este bună la ceva - a gândit profesorul. În cele din urmă, securistul și-a luat mapa și a pornit spre ușă. A deschis-o cu un „bună seara” blând și a ieșit. ― Să vii când te voi chema eu, târâtură - l-a blagoslovit Petrică. ― Ai avut dreptate, Petrică, În tot ce ai vorbit. Întrebarea care se
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
ce-am fost zvîrlită din presă, mi se respingeau absolut toate textele. Habar n-am avut. Nici n-am presupus măcar cum și cînd m-au pus pe lista de interziși. Numai că nu-mi apăreau articolele. Se rătăceau prin mapele redacționale și, după "săptăluni", pricepeam că n-or să mai apară. Camarazii de revistă, cu care făcusem un fel de confrerie contra șefilor (da, e adevărat, am avut un talent: să mă pun rău dar bine! cu toată șefimea) nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
câteva pagini înapoi dintr-o carte începută nu cu mult timp în urmă și a cărei lectură devenise acum anevoioasă, încercă să-și amintească cum înmuguriseră primele semne ale afecțiunii lui pentru Lili. Își aminti că atunci când Lili îi aducea mapa cu corespondență, scăpa ca din greșeală mâna ei mică peste mâna lui, încercând, chipurile, să restabilească ordinea foilor care se răvășiseră pe birou. În una din zile, trecuse în spatele scaunului, îl îmbrățișase tandru și-l sărutase pătimaș. Ce faci, Lili
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
intra în odăile nopții. Se reîntoarse la birou. Deși orele de program se terminaseră, Lili își mai găsise ceva de lucru, pretextând că mai rămăseseră câteva documente nesemnate. Văzând că șeful e gata de plecare, îi răsări în cale cu mapa de corespondență, sugerând din priviri că ar trebui să reintre în birou să parafeze documentele ce urmau a fi expediate. Alex înțelese mesajul, dar cum se hotărâse să acționeze întrun fel diferit, îi spuse: - Mâine dimineață, Lili, la prima oră
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
o corespondență pe care n-o pot încredința nimănui. Toate aceste cuvinte pronunțate pe un ton imperativ îi înghețară ființa fetei ce radiase până atunci de căldura unei tinereți neînfrânate. Dezumflată, Lili fu aproape gata să scape din mână întreaga mapă pentru a se debarasa de sumedenia de hârtii. Intui că șefu’ nu poate fi abordat. Se întoarse în biroul ei, trânti înciudată dosarele doldora de hârtii din brațe și se îndreptă în grabă spre ușă, cu gândul că poate, poate
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
să scrii un roman citindu-l!“), sigur că da, iată soluția; la revedere, ne mai vedem la sfârșitul lecturii, era să spun „la sfârșitul ro”, dar de ce să fie un roman, poate fi orice altceva, un dosar de scrisori, o mapă de fotografii, bilețele de la cunoștințe, jurnale intime, sau mai puțin intime, simple note de lectură, collages din toate acestea la un loc etc. Jurnalul lui M. În această după-amiază adormită, În drumul Întortocheat de Întoarcere de la universitate către conventul din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
viața reală? Un posibil sfârșit de roman Țigara de foi mai fumegă Între degetele lui; dâra ei de fum, șarpe capricios În aer, este un semnal permanent că aici au loc arderi intense; lângă fotoliu s-au strâns mormane de mape, scrisori Împrăștiate, maldăre de dosare, caiete de diferite mărimi: unele ofilite de vârstă, altele ferfenițe de prea multă răsfoire; actul lecturii presupune o acțiune fizică, hârtia otrăvitoare este Întoarsă cu o mână catifelată sau este aproape smulsă prin gestul brusc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
a alternării, contrastului și recurenței unor fragmente excerptate din coduri diferite: „la revedere, ne mai vedem la sfârșitul lecturii, era să spun la sfârșitul ro, dar de ce să fie un roman, poate fi orice altceva, un dosar de scrisori, o mapă de fotografii, bilețele de la cunoștințe, jurnale intime sau mai puțin intime, simple note de lectură, collages din toate acestea la un loc“ (p. 16). Acest diagnostic nu va fi contrazis de „roman“. Pe axa res-verba, atitudinile lui Marin Mincu sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
aveau bagaje. Modreanu își luase mai demult pe genunchi geamantănașul de piele fină cu cartea de vizită scoasă în evidență. Un căpitan de jandarmi, înalt, cu figura speriată, care se urcase numai la Găești, n-avea decât sabia și o mapă, iar tânărul brun, cu mustățile mici, negre, retezate englezește, își așezase trusa de voiaj pe mescioara de la fereastra compartimentului. Trenul duduia și fumega ca un animal apocaliptic. Directorul regreta că s-a coborât să discute cu un om atât de
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
voios, ieșirea bătrânului. El nu făcea deosebire între cine intra și cine ieșea, cu atât mai puțin între norocoși, păgubiți și cei care, ca bătrânul, își târșâiau galoșii, nefiind nici de unii, nici de alții. Nemaifiind nicio primejdie, Jenică desfăcu mapa în care înfipsese, unul lângă altul, ca pe niște guvizi uscați, lozurile. Cum două raze betege, care abia se strecuraseră prin fereastra gălbejită, îi ajunseseră până pe frunte, își îndreptă spinarea și rămase astfel, cu mapa înțesată de lozuri la subsuoară
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
Nemaifiind nicio primejdie, Jenică desfăcu mapa în care înfipsese, unul lângă altul, ca pe niște guvizi uscați, lozurile. Cum două raze betege, care abia se strecuraseră prin fereastra gălbejită, îi ajunseseră până pe frunte, își îndreptă spinarea și rămase astfel, cu mapa înțesată de lozuri la subsuoară, precum Moise cu Tablele Legii. Doar câteva clipe de măreție, căci apoi, încovoiat și cu umerii căzuți, redeveni Ioan al ultimei zile sau Jenică, cum i-a spus, în pruncie, o mătușă care își dădea
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
și nedibuind. Era îmbrăcat cu aceleași haine purtate îndelung, cu guler subțire, mototolit. În toată înfățișarea sa, norocul lui Jenică avea un aer chiar mai trist decât el. Asta îl făcu să nu se aștepte la cine știe ce atunci când îi întinse mapa cu lozuri, îmboldindu-l să încerce. Norocul ezită, privind în gol, adică acolo unde niciun semn al norocului nu se află. Oftară amândoi, norocul parcă mai adânc, iar acest semn de înțelegere îl înduioșă pe Jenică. Închise mapa cu lozuri
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]