5,303 matches
-
din acele care le străbăteau corpul pufos. Aripile prelungi, pictate de mână cu peisaje, înluminiuri, personaje biblice și orașe ale viitorului, îi ridicaseră-n aerul gelatinos, înghețat, al sălilor cu diorame, iar ei urcaseră la etaj, fluturând peste scările de marmură, filtrați prin coastele marelui schelet de Dinotherium din sala centrală și ieșiseră-n stoluri nesfârșite prin ferestrele deschise larg spre piața Victoriei, aproape goală la acea oră. Tot cerul Bucureștiului se umpluse-n curând de fluturi, mai mari decât două
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
sticla groasă a bolții. Pe cer, alburii, încremeniseră mai multe lune uriașe, copilul le numără, erau nouă. Rotind privirea-mprejur, văzu că locul de unde-a venit, unde-ar fi trebuit să fie clădirea Circului, era acum un mare mausoleu de marmură neagră, atât de lustruită, încît băiatul se vedea reflectat în piatra ei. Tot acolo se vedea reflectat și bărbatul care luase acum culoarea focului și a ambrei. Coborîră-mpreună pe lângă poduri carstice, pe lângă prăpăstii și orgi de granit, prin mijlocul florilor
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
scăldîndu-și picioarele-n mare, iată ciucurii de palate, pagode, temple, statui năpădind-o până în vârf, copleșind-o ca merele care rup ramul într-un an de belșug, iată sfințenia și cântările ce-o învăluie, iată piatra albastră și caolinul, iată marmura și malachita, iată terasele încălecate, balustradele în zig-zag, treptele, mii de trepte... Iată ferestrele mici ca de bunkere, iată coloanele și iată bolțile, iată acoperișele suprapuse. Iată luminile pierzîndu-se în Lumină. În amurgul greu muntele strălucea, mai încărcat de podoabe
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
acel furnicar de palate. Pustii acele Sfinte Sofii, pustii acele Taj Mahaluri. Copilul pătrunse prin porți colosale-n orașul sfânt - cât de sfînt? - și se afundă, lângă omul de foc și alamă lustruită, prin sălile lui înghețate. Săli vaste de marmură, goale de orice mobilier, goale de tapiserii și tablouri. Numai arcuri, bolți, pilaștri albi și goi, numai tăcere încremenită. Pe jos, mozaicuri de piatră verde și roșie, împletite până la capătul privirii. În apele lor copilul se văzu gol și se
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
Magazinele aveau, de fapt, nume mult mai frumoase. Cel mai mult îi plăcea "Vulturul de mare" ("cu peștele-n gheare", adăuga mereu mama lui), care avea înăuntru etaje de jur împrejur, forfotind de lume, spre care duceau scări largi de marmură, dar și un lift cu pereți de sticlă. Cu el îi plăcea mult lui Mircea să meargă, pentru că urca foarte lent și vedeai cum vin către tine etajele, ca într-un vis. Și magazinul "Victoria" era frumos, și "Romarta", și
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
ghemuit sub cîte-un zid dărăpănat sau prin vreo capelă părăsită, cu acoperișul ars de mult. Ura oamenii și fugea de ei. Când, la unsprezece ani, a ajuns la Roma, s-a simțit în paradis. Rătăcea zile-ntregi printre edificiile de marmură străveche, năpădite de vegetație. La maestrul Baldassare, cum îi ziceau localnicii flamandului Balthasar Lauwers, l-a reântâlnit pe Didier, cu care-mpăr-tășise în școală pasiunea pentru fluturi și statui. Au pictat timp de opt ani umăr lângă umăr, desăvîrșindu-se, unul în
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
tot în largile odăi, pe care nu reușeau să le scoată din obscuritate. Se făcea seară, hârtiile și praful de pe stradă începură să se rostogolească în vântul răcoros ce venea dinspre oraș, dar care nu reușea să fluture faldurile de marmură ale statuii care, destul de curios, era-nălțată chiar în mijlocul trotuarului, pe-un postament cubic, cenușiu. Statuia înfățișa un personaj enigmatic, pe care, poate, doar lectura atentă a unui dicționar mitologic ți l-ar fi putut revela. Sau poate că era doar
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
o dată o portocală, se lipi, rostogolită de vânt, de pantoful lui Cedric. În restaurant, doar o măsuță era ocupată de un cuplu foarte în vârstă. Citaredul, care avea până și buzele vopsite-n alb, poate chiar presărate cu praf de marmură, așa cum praf de marmură avea și-n păr, îl întrebă deodată, ridicând capul: "Ai văzut-o?" "Aseară. E chiar acolo unde ne-a spus Cees." "Cum arată?" Cedric ridică din umeri: "Ca toate celelalte: chiloți și sutien de dantelă. Ruj
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
lipi, rostogolită de vânt, de pantoful lui Cedric. În restaurant, doar o măsuță era ocupată de un cuplu foarte în vârstă. Citaredul, care avea până și buzele vopsite-n alb, poate chiar presărate cu praf de marmură, așa cum praf de marmură avea și-n păr, îl întrebă deodată, ridicând capul: "Ai văzut-o?" "Aseară. E chiar acolo unde ne-a spus Cees." "Cum arată?" Cedric ridică din umeri: "Ca toate celelalte: chiloți și sutien de dantelă. Ruj pe buze. Șatenă. Sau
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
stoarse și borcănașe cu aspect murdar. Cedric se așeză pe pat, luă de pe podea una dintre sticlele de bere, o desfăcu cu briceagul și-ncepu să bea, așteptând ca amicul său să se de-machieze. Acesta-și lepădase țoalele de marmură moale și stătea acum, doar în slip, cu capul și brațele albe, ceea ce dădea restului trupului său de tânăr zvelt și puternic o carnalitate uimitoare. Fiecare aluniță, fiecare pliu al pielii, fiecare coș de pe spate și firele de păr fin
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
lebede, pe sub punți de metal și de piatră, erau risipiți profesioniștii. Aici și-mprejur, pe Kalverstraatul cu magazinele lui derizorii și exuberante, pe Spuistraatul cu discrete localuri pentru homosexuali. Îi întîlneai, serile, chiar pe vreun pod, sub felinar: Venus de marmură cu o amforă-n mâini, un faun obscen, o gheișă cu fața vopsită în alb și trăsăturile desenate cu tuș ca pe o coajă de ou. Sau, în plină zi, cu cer schimbător, cu violente încăierări între lumină și mohoreală
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
surse de lumină din odaie, îți vorbea despre statuile-oameni, care (invers decât oamenii-statuie) mimau umanitatea, care se prefăceau că sânt vii, cărora, spre dimineață, cum stăteau încremenite pe socluri în vreun parc îmbeznat, începea să li se moaie pielea de marmură, o rumeneală ușoară le catifela obrajii, o infuzie neagră le colora ochii pîn-atunci orbi și ele începeau să se miște și să vorbească... La patru dimineața le puteai întîlni pe străzi, în căutarea vreunui întîrziat pe care să-l zdrobească
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
sau în docun, fiica ta se putea mărita cu unul dintre ei, dar într-o noapte avea să se ridice din pat, de lângă blonda lui grasă, avea să-și privească în treacăt sexul erect, cu totul și cu totul din marmură, și să iasă, doar cu paltonul tras pe el și-n picioarele goale, pe străzile orașului, ca s-ajungă iar în parcul lui, pe soclul lui și să încremenească acolo pentru alți cine știe câți ani. Ajuns aici cu povestea, nebunul te
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
a intestinelor ce-i înfășoară, glasuri, uneori, deformate de mușchi și de apă. Halucinații provocate de deprivarea senzorială, tresăriri când mugurii membrelor ating un corp străin. Primii neuroni, în cranii de pieliță, aducând amintirile speciei și-ale străbunilor: palate de marmură transparentizate de lumină. Neuroni încîlciți ca un ghem de șerpi, încercînd să plodească, din sperma lor rece, oul cu coajă trandafirie al minții. Flotila de vânt paraclet și de foc dădu roată marii planete întunecate și se-ntoarse în valea
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
unor amintiri și convingeri uitate de mult timp. Încă de tânăr, fusese fascinat de multitudinea de feluri în care, în Abație, motivului geometric al spiralei i se adăugau diferite părți secundare. Scara cea mare a bibliotecii era o spirală de marmură neagră care, de la ultimul nivel, continua inexplicabil cu o porțiune construită dintr-o piatră de un alb lăptos. Mai erau desigur și augustinele, bijuteriile care se vindeau în Câmpie și care, pe lângă spirala de platină, făceau să lumineze încă una
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
de Bella vrea s-o declanșeze împotriva noastră, folosindu-sc și de niște extratereștri înfiorători! Oksana își încordă privirile, încercînd să vadă mai bine chipul celui carc-i vorbea. Schiță un pas, dar la numai doi metri în fața ei podeaua de marmură se înnegri cu un zgomot sec, semn că locul acela fusese lovit cu o descărcare laser. - Nu te cunosc, zise Oksana către celălalt. - Și ce-ar trebui să știi despre mine? Sunt un Johansson ca și tine. Eu sunt însă
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
apartamentele lui Gundovek. Un servitor se oferi imediat să-i arate drumul și îl însoți prin încăperi și coridoare pe jumătate cufundate în întuneric, până la încăperea învecinată cu sala de baie. Cu ajutorul servitorilor, Gundovek se ștergea în fața unei fântâni de marmură, cu siguranță opera unui sculptor păgân: apa țâșnea cu zgomot din gura unui amoraș grăsuliu, cobora într-o cochilie de marmură și, de acolo, în cascadă, într-o vană mai mare, ce avea pe ea, sculptate în relief, trupuri goale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
cufundate în întuneric, până la încăperea învecinată cu sala de baie. Cu ajutorul servitorilor, Gundovek se ștergea în fața unei fântâni de marmură, cu siguranță opera unui sculptor păgân: apa țâșnea cu zgomot din gura unui amoraș grăsuliu, cobora într-o cochilie de marmură și, de acolo, în cascadă, într-o vană mai mare, ce avea pe ea, sculptate în relief, trupuri goale de bărbați și femei. în vreme ce conducătorul burgund fixa cu privirea mozaicurile de pe pardoseală, un servitor tânăr îl freca energic pe pielea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
în vreme ce conducătorul burgund fixa cu privirea mozaicurile de pe pardoseală, un servitor tânăr îl freca energic pe pielea înroșită de pe umeri cu un ștergar cu broderii ample, multicolore, cu desene celtice. îmbrăcămintea sa, împachetată cu grijă, stătea pe un scăunel de marmură, aproape de perete, lângă care aștepta un alt servitor, atent la orice semn, cât de mic. Intrând în camera plină de aburi din calidarium-ul de alături, Sebastianus se ciocni de Chilperic; acesta, îmbrăcat și cu sabia la șold, stătea în picioare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
se citea o vie îngrijorare. De îndată ce Gundovek luă cunoștință de prezența lui Sebastianus, îl salută și făcu imediat semn celor doi servitori să se îndepărteze. Apoi, învelindu-se cu o pânză, se așeză pe una din cele două bănci de marmură lipite de perete. Urmărindu-l din ochi, Sebastianus nu putu alunga gândul că, doar cu cincisprezece ani înainte, pe aceeași bancă s-ar fi putut afla un înalt funcționar roman, îngrijit de servitori germanici; acum, însă, se întâmpla contrariul: semnele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
se dezvăluise, în acea împrejurare tragică, mai nemiloasă și mai barbară decât barbarii cei mai feroce și, deci, ca femeie, îndepărtată și intangibilă. Frumusețea ei rece, care până atunci îl fascinase, îi apărea acum ca aceea a unei statui de marmură, lipsită de orice căldură omenească. Se întărea în el, de această dată cu și mai mare claritate, acea intuiție ce o simțise în momentul în care-și luaseră rămas bun la Genava: intuiția că exista în ea ceva întunecat, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
vedem ce știe să facă Etius al tău! — Nu te teme, veni răspunsul, dacă popoarele Galiilor îl vor susține, n-o să fie altcumva decât victorios! Hunii nu știu ce-i așteaptă. 6 Lumina după-amiezii scotea în evidență nuanțele calde ale coloanelor de marmură din micul templu - coloane înșiruite în cerc, așezate în mijlocul unui câmp înverzit, presărat cu campanule și margarete - situat exact în centrul marelui parc de la villa Patriniani. în picioare, în fața altarului de sacrificiu, cu un văl pe cap, Hippolita fixa gânditoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
de dezgust: — E un om... așa superficial! Și atât de prost! Cu blândețe, dar și cu hotărâre, Hippolita o luă de braț și o obligă să o urmeze pe aleea de piatră, în capătul căreia lucea alb mica scară de marmură ce urca până la tricliniu. — Da, știu asta. Cilonus nu e un etalon de inteligență, abia dacă știe să citească și, cu siguranță dacă ar trebui să-mi apăr cauza, nu lui i-aș încredința această sarcină în fața magistratului; cu toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
clopotul de alarmă porni să bată cu putere. — Satul! spuse Emerentianus întorcându-se spre Cilonus. Pare a fi un incendiu! — Sus! strigă Hippolita. Pe terasă! Traversând din nou tricliniul, țâșni prin coridor și, de acolo, pe o scară largă de marmură, ajunse la loggia de la etajul de sus. O urmară cu toții și, ajunși pe terasă, se năpustiră spre balustradă. Acolo, cu groază, găsiră înaintea lor spectacolul satului cuprins de flăcări. A urmat o tăcere lungă, apăsătoare. Dinspre casele burgului, aflat la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
dinaintea bisericii pe patru stâlpi și zugrăvit și învălit și acela cu plumb. Și făcu scara bisericii tot de piatră scobită, cu flori și cu 12 trepte asemănându se celor 12 seminții ale lui Israel și pardosi toată biserica cu marmură albă și o împodobi pe dinăuntru și pe dinafară foarte frumos și toate scobiturle pietrelor dinafară le vopsi cu lazur albastru și florile le polei cu aur.” în construcție s-a folosit piatră calcaroasă, șlefuită, de la Albești, marmură și mozaic
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Luminiţa Crihană () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1429]