4,482 matches
-
frescă a societății românești, momentul răscoalei. D. este, aici, aproape de viziunea lui Rebreanu. Eustațiu Cozianu este omorât, iar senzuala, desfrânata Cleopatra își duce mai departe destinul ei. Dar până atunci apare, agresiv, Bonifaciu, al doilea frate al Davidei, un personaj memorabil. Om dur, fără scrupule, posedă cu violență pe Cleopatra, pe o altă femeie din înalta societate (Doamna Ascherliu) o repede cu vorbe mahalagești („hai sictir, putoare”), în fine, se lansează în politică și ajunge deputat. Este rapace și de un
DUMITRIU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286915_a_288244]
-
lume care se epuizează, fără perspectivă istorică și morală. Romancierul îngroașă această idee și, în ultima parte, intervine cu neinspirate reflecții politice despre decăderea neamurilor (veche temă din literatura nuveliștilor de la 1900, tratată acolo cu duioșie și resemnare). Alte tipuri memorabile: Elena Vorvoreanu, una dintre fiicele Davidei (Davida este, se poate zice, personajul-matrice în Cronică de familie), își ucide sora pentru a-i lua bijuteriile; Dimitrie Cozianu, mic geniu financiar, membru al grupului „Corupția română” (din care fac parte profesorul Fănică
DUMITRIU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286915_a_288244]
-
Cronica socială se transformă, în acest caz, într-o suită de portrete și de pasiuni definite bine, într-un limbaj prozaic și exact, apropiat de acela al codului penal. Eroii au acces la idei și, chiar dacă ideile nu sunt totdeauna memorabile, efortul prozatorului de a introduce experiența intelectuală în epică este de luat în seamă. Pius Dabija și Rafael Gheorghiu discută despre artă și ascultă Passacaglia de Bach. Caracterele se nuanțează în funcție de opțiunile lor artistice. În finalul Cronicii..., D. anunță Colecția
DUMITRIU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286915_a_288244]
-
sau, dimpotrivă, pedant degenerează repede în trivialități sau injurii. Perspectiva deformată asupra scriitorilor reprezentativi domină și Istoria limbei și literaturei române (1885), care rămâne prima lucrare serioasă, informată, de acest gen, în cultura română. Ca și într-o altă încercare memorabilă de sinteză, anterioară (Regenerarea literaturei române), pornind de la ideea că formarea literaturii române a fost subordonată unor obiective culturale și naționale, D. urmărește, cu inexactități și confuzii, dezvoltarea limbii române, literatura populară, literatura bisericească, istoriografia, literatura propriu-zisă, făcând și o
DENSUSIANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286734_a_288063]
-
lui Tudor Arghezi. Volumul de povestiri Ioana din primăvară se bizuie pe virtuțile amintirii și evocării, specifice scriitorilor din Moldova. De semnalat arta autorului de a face o mișcare de translație dinspre trecut înspre prezentul cotidian, creionând câteva portrete satirice memorabile ale activistului obtuz sau ale responsabilului de cadre bicisnic. În 1989, D. publică rezultatul unor îndelungi cercetări asupra operei lui Eminescu, sub titlul Poetică eminesciană, un prim volum fiind Temeiuri folclorice, în care-și propune să definească „miezul și rațiunea
DRAGAN-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286841_a_288170]
-
atâta tăcere, surâs vinovat și umil,/ De ce nu mă priviți drept în față? / În sufletul vostru nu-i nici un copil?.../ Cercetați dacă mai sunteți în viață.” Se păstrează tot timpul o căldură a comunicării spontane și știința de a formula memorabil situații cotidiene: „Toate cărțile mari/ Îmi trec în inimă prin ochelari”, dar și adevăruri mai grave: „Cine-o să spună împăratului cât e de gol? / Împăratul e gol și se crispează de frig...” Alteori replica este o trimitere directă la
DRAGU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286861_a_288190]
-
calitățile unui scriitor, „unui literat rătăcit în politică”, așa cum s-a spus, care știe să nareze captivant, să observe detaliul semnificativ, să reînvie dramele oamenilor, să evoce momente de mare înălțare patriotică și, mai presus de orice, să deseneze portrete memorabile. Dintre numeroasele scene descrise cu un exersat condei de povestitor este de menționat, de pildă, aceea a depunerii jurământului de către guvernul I. I. C. Brătianu în fața regelui Carol I, care, deși slăbit și îmbătrânit, ținându-se drept în uniforma lui prea
DUCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286887_a_288216]
-
nuvelele de aici încearcă să instituie din nou fantasticul, pe căi diferite: fie că, odată construit, este invalidat prin explicație logică (Două lumi), fie că - izvorât din mintea tulburată a unui personaj - este echivalat cu o metaforă a morții (Ursul). Memorabilă este povestirea Salcâmul. Sugestia morții, ideea unui destin neiertător căruia personajul i se opune cu tărie dau fragmentului închegarea cuvenită. În broșura Fata cea frumoasă (1916), cele câteva povestiri cu intenție didactică sunt marcate de reflexivitatea și de programul persuasiv
GORUN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287319_a_288648]
-
al colocvialității îngrijite, propriu conversației prietenești. Instituind o inocentă „complicitate” cu cititorul, glasul auctorial îl supune pe acesta unei incantații nostalgice, clădită prin „vorba măiestrită”, de o calofilie neconvențională și deloc găunoasă, fiind țesută cu idei relevante și imagini uneori memorabile. O „urmare” - sau o întregire - a acestor pagini, cu aceeași recuzită și în parte cam cu aceleași personaje, este Moștenirea tinichigiului (2000), unde sunt incluse povestiri în care încărcătura epică este mai consistentă și mai diversă, iar figura personajului-narator (în
GRIGORIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287362_a_288691]
-
literatură : minimalismul care e infrarealist și explorează microscopic ceea ce, altfel, pare insignifiant (cu adagiul, platonician dacă vreți : nu dați importanță lucrurilor care se văd, căutați Înapoia lor) și « maximalismul », hiperrealist, care explorează de la Înălțimi gnomice rațiunea istorică recentă prin Întruchipări memorabile (cu adagiul : dați toată importanța lucrurilor care se văd, căutați Înaintea lor) : este vorba despre literatura lui Michel Houellebecq, unde naratorul povestește mereu din viitor. Între miniși maxiexistă Încă o paradigmă scripturală despre care se vorbește destul de mult la noi
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
face și nimic din ce simte), intenția autoarei este alta, mult mai inocentă. Ea relatează ce face, ce-i place să facă, dar și ce simte cînd face. Numai cînd face. Deși e greu și inutil de “povestit” cartea, rămîne memorabilă scena actului sexual de la marginea unui drum de țară, În natură, petrecut Într-o poziție care-i Înlesnea protagonistei panorama văzduhului, consonantă, prin anvergură și consistență, cu starea ei de excitație cronică. Autoarea refuză În general nu autolivrarea totală, ci
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
remarcabil al timpului, al istoriei, În monologul Préhistoire (Preistorie, 1994) unde naratorul este un arheolog; nu numai În sens propriu. Se propune, ludic și foarte serios În același timp, Într-un stil deja propriu, al ingenuului care “scapă” uneori formule memorabile, o viziune “geologică” asupra existenței umane: ce suntem noi, oamenii, În fond, decât niște vajnici căutători ai unui iluzoriu sens, prozonieri ai unui prezent care nu ne aparține, ai unor reprezentări aduse la dimensiunea capacităților noastre de Înțelegere? Aceeași figură
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
fenomen de recurență a studiilor rurale și, aș spune, a unei mari iubiri pentru satul românesc, fenomen care își are startul în 1928, prin ancheta de teren de la Fundu Moldovei, spre a reveni în actualitate în 2004, printr-o carte memorabilă a prof. Paul H. Stahl Oameni și sate.... În 1928, Gusti inițiază ancheta monografică de la Fundu Moldovei. S-a creat o situație excepțională pentru cunoașterea satului. Documentelor publicate de Stefanelli, privitoare la vechiul Ocol din Câmpulung Moldovenesc, li se adaugă
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
în termeni de curajos, drept, prefăcut, sau ipocrit. Desigur, milenara caracteriologie a virtuților s-a păstrat în evaluările și caracterizările vieții de zi cu zi, fapt ce se afirmă prin caracterele eroilor a cinci secole de roman european. Alte momente memorabile sunt cele marcate de KANT și NIETZSCHE. La sfârșitul sec. XVIII-lea, odată cu apogeul iluminismului, KANT instituie o etică a demnității persoanei umane ce trebuie respectată din principiu, ca valoare și scop în sine. Imperativul moral categoric ar dicta ca
Tulburările de personalitate by Mircea Lăzărescu, Aurel Nireștean () [Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
pe care e foarte posibil ca autorul s-o fi avut ca model. Sondajul psihologic profund, de detaliu, tensionat continuu, din textul prozatorului aromân, pune însă între paranteze comicul, atâta cât e, și insistă doar pe analiza conotațiilor psihice, făcând memorabile personajele nuvelei, în special personajul feminin central, Pepa al Cărăvidă. Soțul ei i-a cumpărat un loz, ale cărui numere i le-a dictat într-o dimineață, încă somnoros fiind. Pepa ajungând la Agenție, constată cu o bucurie de nedescris
CEARA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286153_a_287482]
-
în scrisul lui Ion Creangă. Un realism dur, întemeiat și pe descrierea veridică a deportărilor operate în Basarabia de regimul stalinist, este caracteristic romanelor Cucoara (1975) și Podgorenii (1982). Mai ales în Voci pe oglinda apei (1981) se întâlnesc personaje memorabile, scriitorul efectuând sondaje psihologice profunde și apelând la fixarea firească a expresiei, gesturilor și în genere a comportamentului moral al oamenilor (Străinul, Pădure verde, pădure..., În seara de revelion ș.a.). A tipărit și cărți de publicistică pe teme preponderent literare
CIOBANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286234_a_287563]
-
strămoșii, C. se distinge în felul cum privește și admiră nudul feminin („Cu flori veniși, cu sânii purtați în mâini pe flori, / Masivă și frumoasă ca mamele de piatră”) și în proiectarea peisajului într-un metaforism erotic. Imaginile expresive, versurile memorabile trebuie extrase de cititor dintr-o îngrămădire de locuri comune, de evocări și de „sacre” peisaje, pline de „roua” străbunilor, unde poetul aduce ofrande Coloanei fără sfârșit. Discipol al lui Mihai Beniuc în latura lui exaltat, tradiționalist și mobilizator patriotică
CHIVU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286218_a_287547]
-
vieneze sunt cercetați prin versurile poetului, pribegia în Transilvania printr-o pagină din Geniu pustiu. Peisaje, tablouri de epocă, dialoguri sunt atestate documentar. C. se relevă de pe acum ca un excelent portretist, mai toate figurile celor apropiați lui Eminescu devenind memorabile: Gheorghe Eminovici, Raluca, Henriette, Titu Maiorescu, Ion Creangă. Sigur, în prim-plan se situează portretul poetului însuși, conturat încă din copilărie și tinerețe ca un om al naturii, ca o ființă inocentă și sănătoasă. Poezia și concepțiile lui filosofice sunt
CALINESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286041_a_287370]
-
cea română. Astfel, Istoria ieroglifică a lui D. Cantemir e „un adevărat Roman de Renard românesc”, cronicarii munteni „au vulgaritatea sănătoasă argheziană”, Conachi „este primul petrarchizant român”. În același timp, C. are darul de a caracteriza sugestiv, într-o formulă memorabilă, care îl pune în lumină iarăși pe criticul-scriitor. Ion, romanul lui Rebreanu, e un poem epic, „solemn ca un fluviu american, o capodoperă de măreție liniștită”. Din Răscoala, „câteva sute de pagini au tonalitatea neagră-verde și urletul mării”. Criticul deschide
CALINESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286041_a_287370]
-
despre „indiferență” și „obiectivitate”, despre mediul (citadin) se reîntâlnesc în Enigma Otiliei, epos de factură aproape demonstrativ balzaciană, care contrazicea practic proustianismul și experimentalismul, neagreate de scriitor: subiect și conflict bine închegate, construcție solidă, personaje, mai curând caractere, întru totul memorabile. Narațiunea conține două planuri, acela al luptei succesorale privind averea lui Costache Giurgiuveanu și a familiei Tulea și acela erotic, al dragostei nerealizate a tânărului Felix pentru enigmatica și inaccesibila Otilia. În comparație cu Aglae, sora lui, de o cupiditate înverșunată, Moș
CALINESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286041_a_287370]
-
sociologie, aflată în câmpul culturii române mai mult ca o posibilitate decât ca o realitate. Titu Maiorescu nu ezită să vorbească despre știința societății, iar în scrupuloasele și incisivile sale articole Eminescu găsește loc, printre atâtea probleme abordate, să expună memorabile aserțiuni despre sociologie. Cu toate acestea, gânditori români dedicați profesiei de sociolog se afirmă mult mai târziu. Și totuși nu ar fi onest să trecem cu ușurință peste efortul extraordinar al unui agronom - Ion Ionescu de la Brad - de aplicare a
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2358_a_3683]
-
Eminescu (1996). 2. O teorie cu un statut special în cultura română. Autorul reconstituie, pe baza unei ample documentații istorice, traiectoria unei idei teoretice majore în cultura română, o idee ce a fost codificată de T. Maiorescu într-o formulare memorabilă, anume aceea a „formei fără fond”. Așa cum demonstrează Schifirneț, teoria construită în jurul acestei sintagme a avut o carieră de excepție în cultura română modernă, fiind preluată, ca instrument metodologic și analitic, de numeroși gânditori care au investigat, din perspective doctrinare
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2358_a_3683]
-
volumul anului 1988 sunt de reținut contribuțiile lui Aurel Leon, Constantin Ciopraga, Adrian Cocârță, Cristian Arhip, Constantin Călin, Titus Vâjeu. În numărul pe 1989 sunt publicate Alte amintiri de la „Convorbiri literare” din ultima perioadă bucureșteană. Victor Bârlădeanu continuă seria întâlnirilor memorabile (de data aceasta, cu M. Sadoveanu). Foarte interesante sunt ineditele provenite din fondul Leca Morariu și semnate de I. Agârbiceanu, Vasile Bogrea, Jean Boutière, Th. Capidan, N. Cartojan și Traian Chelariu. Și sumarul istorico-literar al anului 1990 este relativ bogat
ALMANAH „CONVORBIRI LITERARE”. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285264_a_286593]
-
indiferență) o exercită asupra diferențelor dintre copii. Avem aici o dovadă suplimentară a responsabilității pe care o incumbă parentalitatea. Cert este că, viitorii părinți amprentează copilul deopotrivă pe filieră conștientă și inconștientă, concomitent prin prezentul și trecutul lor. O ilustrare memorabilă în acest sens se poate găsi în cartea întitulată Strigătul copiilor muți, semnată de Ilany Kogan (2001). Prin intermediul unui număr de opt cazuri care au beneficiat de măiestria psihoterapeutică a renumitei psihanaliste, lucrarea ne plasează într-un orizont problematic sumbru
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
suferința celor cu o condiție similară, dar și să-și pregătească soțul și fiul pentru ca să se poată descurca după decesul ei. Ideea forță pe care o slujește Yalom prin cazul Paulei, și care se găsește ilustrată și prin romanul său memorabil, intitulat Plânsul lui Nietzsche (1995) este că relația terapeutică are un rol formativ pentru ambii parteneri adică, prin învecinare, se realizează o bună învățare biunivocă. Un alt caz elocvent pentru modul cum practicile spirituale pot transmuta calvarul unei boli incurabile
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]