4,850 matches
-
haioși de cartier. Și șosețelele! Aș putea să vă povestesc ore întregi despre șosețelele pe care i le-am luat. Erau așa de micuțe, de molicele, de confortabile, de călduroase și de pufoase. Numai bune să-i acopere piciorușele ei micuțe, micuțe și roz. Uneori mă apuca așa o dragoste pentru ea că-mi venea s-o strâng în brațe așa de tare încât mă temeam să n-o omor. Apoi, pentru o vreme, am rătăcit printr-o librărie. Corpul începea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
de cartier. Și șosețelele! Aș putea să vă povestesc ore întregi despre șosețelele pe care i le-am luat. Erau așa de micuțe, de molicele, de confortabile, de călduroase și de pufoase. Numai bune să-i acopere piciorușele ei micuțe, micuțe și roz. Uneori mă apuca așa o dragoste pentru ea că-mi venea s-o strâng în brațe așa de tare încât mă temeam să n-o omor. Apoi, pentru o vreme, am rătăcit printr-o librărie. Corpul începea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
cu bățul în fund care suferă în mod regulat de vaginită și chiar și după douăzeci și șapte de ani de căsătorie i se adresează soțului cu Domnule Clements. Ce-ar fi dac-aș spune doar că dintr-o ghindă micuță crește un stejar falnic? Nu e o exprimare grozavă? Discretă, dar în același timp simbolică? Care nu jignește pe nimeni, dar în egală măsură vă face să nu aveți nici un dubiu că Adam avea o erecție cu care ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
cu chestia asta - acceptarea vinei. Dar în loc să-mi exprim frustrarea generată de această situație în fața lui James, mi-ar vărsat nervii pe Helen, pe Anna și pe mama. Ceea ce nu era corect nici față de fete, nici față de mama. O voce micuță din creier mi-a amintit că încercasem să vorbesc cu James și că el îmi spusese că asta e o nouă dovadă a imaturității mele. Ei, probabil că avea dreptate. De obicei așa se întâmplă. Ce rahat, m-am gândit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
perioada dintre slujbe, așa că amândouă ne petrecuserăm toată săptămâna lungite prin grădină, îmbrăcate într-o combinație de sutiene și pantaloni scurți, încercând să ne bronzăm. Eu eram câștigătoarea. Mă bronzam ușor, pe când Anna nu. Pe de altă parte, Anna era micuță, fragilă și arăta superb în bikini. Pe lângă ea, eu mă simțeam ca o vacă obeză. Nu mai eram grasă. Însă Anna era așa de micuță și de delicată încât, prin comparație, mă făcea să par enormă. Îmi plăcea că eram
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
Eu eram câștigătoarea. Mă bronzam ușor, pe când Anna nu. Pe de altă parte, Anna era micuță, fragilă și arăta superb în bikini. Pe lângă ea, eu mă simțeam ca o vacă obeză. Nu mai eram grasă. Însă Anna era așa de micuță și de delicată încât, prin comparație, mă făcea să par enormă. Îmi plăcea că eram înaltă. Dar nu-mi plăcea să mă simt ca un atlet olimpic est-german. Așa că, în războiul bronzului, mă aflam în poziție câștigătoare. Ceea ce mi se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
plăcea că eram înaltă. Dar nu-mi plăcea să mă simt ca un atlet olimpic est-german. Așa că, în războiul bronzului, mă aflam în poziție câștigătoare. Ceea ce mi se părea corect. Când s-a făcut distribuirea genelor, ea a primit corpul micuț și drăgălaș. Iar eu am primit pielea mătăsoasă și aurie. Ea a primit picioare subțiri. Eu nu. Eu am primit sâni. Ea nu. Ce-i cinstit e cinstit. Atenția ne-a fost atrasă de fereastra de la bucătărie. Mama ridicase perdeaua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
bandajat mă pune pe gînduri. M-am oferit să i-l tratez, doar am fost medic, am tratat o mulțime de degete bandajate. CÎnd am sosit la Pietroșița să-mi iau În primire postul la dispensar, satul avea un cimitir micuț, elegant, cînd am plecat, doar după patru ani, ajunsese de dimensiunile unei adevărate necropole, Întinzîndu-se mult În sus, pe dîmb. Am luat pentru ultima oară trenul spre casă, București Nord, și-am Încercat, fără succes, să număr puzderia de cruci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
și devin și ele insuportabile pentru cei de vîrsta a doua, pot fi Însoțite de lama lui Cohen, acasă, la Boa Vista, În Capul Verde al păsărilor colorate tăcut, nod muzical al unor civilizații oarecum dispărute, cu linii melodice simple, sferice, micuțele sfere rubinii ale nostalgiei rostogolindu-se direct la țintă, În pompa musculară despre care unii au susținut cu prețul posterității că-i casa neobosită a sufletului, cordul, hașurat de by-pass-urile diferitelor lumi, dovada vie a intersectărilor armonice fiind mai ales
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
pe senatorul căruia Cybill Îi susținea campania electorală. Și Încearcă s-o facă În mod cinstit dar e Împiedicat de FBI, așa că nu mai stă pe gînduri și se duce tuns punk glonț la Keitel peștele lui Iris/Jodie Foster, micuța prostituată și-l Împușcă, apoi Împușcă un client, iar la sfîrșit pe moșu’ care ținea registrul cu porcării, Îi retează două degete c-un foc, Îl Înjunghie, că ăsta nu se potolea, și-n epilog Îi zboară creierii de azil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
și-n epilog Îi zboară creierii de azil pe perete. Concluzia fiind că taximetristul e un om drept. Unul ce nu mai suportă mizeria și vrea să curețe planeta de deșeuri de undeva trebuia Început și să o salveze pe micuța Iris ce nu dădea nici cel mai mic semn c-ar fi vrut să fie salvată, ca-n filmul cu bătrînica ce trece strada fără să vrea și moare pe trotuarul ce nu-i fusese destinat. Finalul este auditiv, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
criza financiară Întemeind un club al lunatecilor, unde lumea va mînca plăcintele ei cu brînză, În vreme ce Matilde visează că este iepure (ea fiind În realitate fiica regizorului și a protagonistei). CÎt despre final, e atît de limpede că mamiferul ăsta micuț cu incisivi expresivi pe falca superioară și coadă scurtă va fi În cele din urmă sacrificat, adică vezi povestea cu vîrsta inocenței, omenirea adultă sălbăticită și așa mai departe, animalul fiind omorît În mod atroce inițial În paginile Muzeului Negru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
penetrează eminamente oniric, la cină, lucru rămas neobservat de inițiați deoarece toți mănîncă supă de raci. Se mai ivește și o băștinașă cu nume biblic suprapus, Eva Adam, care-nfige ca-n Vechiul Testament un gigantic cuțit de bucătărie În sexul micuț al păpușii ce-o Întruchipează magic pe Vanessa, rivala, aceasta simte o durere acolo și țipă lipită de stîncă. În concluzie, deși femeile se dezbracă, gîfÎie și gînguresc bezmetic, impresia dominantă este de alb spitalicesc, albe sînt coapsele, albi sînii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
găsești nici cea mai palidă urmă de gingășie sau iubire. Fluviul romanului e Înghețat bocnă, totul este acoperit de stratul gros de gheață al unui cinism și sarcasm compacte pe care patinează lumea și gîndurile de bioxid de carbon ale micuțului monstru bolnav de o incurabilă luciditate, luciditate ce lasă volumul fără fior. PÎnă și la unul dintre cei mai duri scriitori ai secolului XX, Cline, dai peste cîte-o pagină sfîșietoare, ei bine, nu și-n Die Blechtrommel. Și are aproape
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
mănîncă și se vorbește, ei bine, dacă implementăm suficient de mult timp noile cuvinte În spațiul amintit, vom obține un preparat prețios, un mort de lemn, cu cruce la cap, adică pe omușor, cu flori, cu tot ce trebuie, acest micuț cadavru din gură va strica aerul, Încetul cu Încetul limba va deveni rigidă, Înregistrîndu-se mari realizări În Îndeplinirea sarcinilor, limba va Înlemni, cuvintele vor aflui de pomană, Înflăcărat patriot, ilustru gînditor, procedeul ilustrat nu va influența mestecatul decît, cel mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
și această a noastră osteneală, pre lângă care, rog pe Dumnezeu, să-ți dăruiască cuget bun să cetești cu Îndemnare, a noastră trudă neuitându-o pururea. Amin. COLET CU CAP DE FEMEIE E sîmbătă, plouă mărunt, „mîinile tale sînt mai micuțe decît ploaia” (E. E. Cumings) și-ți vine să arunci pe cineva pe fereastră. „Era o zi ploioasă, gri și tristă” povestește Sviatoslav Richter În timp ce pe ecran apar clădiri dărîmate și un difuzor În prim-plan suspendat pe un stîlp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
l-am lăsat acolo, fie ce-o fi. Aveam să susțin lucrarea în câteva săptămâni, ce să mai așteptăm ? Țin minte cum, uneori, scriam la teză și citeam în timp ce Danda se juca și apoi adormea dupăamiaza. O duceam în camera micuță care-mi fusese cândva birouaș (musai să diminutivez!), îi puneam toate jucăriile în pătuț, lăsam ușa întredeschisă, apoi auzeam din cealaltă parte a casei timp de aproape o oră bufnituri (arunca jucăriile în ușă, una câte una, până golea patul
O altă viață. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Simona Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1778]
-
era paznicul bețiv tipic, care nu avea dreptul să poarte arme de foc. Lunceford nu avea nici un dușman cunoscut, nu avea nici un prieten cunoscut, nu avea legături cu nici unul dintre colegii lui de la Mighty Man și dormea Într-un cort micuț, În spatele stadionului Hollywood Bowl. Cortul a fost controlat și inventariat: sac de dormit, patru uniforme de la Mighty Man, șase sticle de vin tămîios Old Monterey. Adiós, labă tristă! Ghinionul tău: te-ai aflat la locul nepotrivit În momentul nepotrivit. Bud
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
patul îngust în care își petrecea nopțile, a deschis larg ușa-fereastră către balconul ce înconjura apartamentul pe două laturi, ca o terasă. A ezitat între a aprinde televizorul, era încă prea devreme chiar și pentru telejurnalul de seară, ori radioul micuț care hârâia îngrozitor când schimba posturile și-o enerva groaznic, dar s-a hotărât probabil să nu schimbe postul și în toată casa a răsunat un marș de zăngăneau geamurile, până a reușit să-l potrivească în surdină. Bombănea abia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
chemat pe Andrei Vlădescu. Au apucat-o de umeri și de subțiori, au ridicat-o din pat și au ajutat-o să facă cei câțiva pași până la baie. Atunci a fost mai evident decât oricând cum ajunsese. Fusese o femeie micuță de statură, dar cu forme pline și firești. Devenise firavă, slabă, pielea străvezie părea lipită direct pe oasele subțiri, de parcă ar fi dispărut orice șuviță de carne. Nu era chiar scheletică, mai avea o fărâmă de forță în pulpele ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
care caracterizează masculul cu adevărat disperat (și periculos). A devenit repede evident că de data asta existau doar două obiective de maxim interes. Unul ședea ceva mai departe pe rândul de scaune pe care stăteam eu, lângă uși - o ființă micuță, liniștită, îmbrăcată cu lucruri scumpe: clasica blondă rece, gen Grace Kelly. Se urcase la Knightsbridge. Iar în celălalt capăt al vagonului era o brunetă mai înaltă, cu o înfățișare ascetică: o remarcasem pe peronul de la Earl’s Court, dar atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
Erau doar cinci invitați: Mark, Louis, Graham, un olandez sever și un neamț gălăgios. Mâncarea era franțuzească (condamnau toți cu vehemență bucătăria din orientul mijlociu); șampania era excepțională (Roederer Cristal ’77) și din belșug. Fiecare invitat beneficia de atențiile unei micuțe chelnerițe filipineze, care chicotea și se prefăcea încântată când o mână i se strecura pe sub minijupă sau sânii îi erau frământați grosolan în timp ce încerca să servească mâncarea. Pe chelnerița lui Graham o chema Lucila: din câte-și dădea seama, celorlalte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
idee bună să bem ceva, spuse ea. Pentru că era Vacanța Băncilor și mijlocul după-amiezii, toate cârciumile erau închise. Ne aflam într-un fundătură mohorâtă din South West London. Până la urmă, ce-am găsit mai de Doamne ajută a fost o micuță cafenea jalnică și lipsită de personalitate, cu atât mai vulgară cu cât fusese menită să-i păcălească pe clienții neavertizați că făcea parte dintr-un cunoscut lanț de fast food. Se chema Nantucket Fried Chicken. Cred că eu am primit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
și ciufulit din ochi și înaintă cu curaj. Ușa ducea într-o cameră de zi mare și veselă, unde un foc de bușteni ardea vioi, făcând să danseze umbre grotești pe pereți. Într-un fotoliu lângă foc ședea o femeie micuță, cu spatele încovoiat, înfășurată într-un șal și privind cu ochi atenți de pasăre andrelele pe care le mânuia cu degete îndemânatece. Aceasta era, bănui Michael, Tabitha Winshaw: asemănarea ei cu mătușa Emily, fata bătrână nebună interpretată de Esma Cannon
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
pe care se ruga să-l găsescă: un întrerupător. Și, ca prin minune, funcționa. Michael se afla într-o cameră foarte îngustă, dar cu tavanul înalt, construită aparent în grosimea peretelui. Pe lângă scara scurtă pe care tocmai coborâse, o ușă micuță ducea în stânga. Sprijinit de unul din pereți, dar suficient de mare pentru a ocupa cea mai parte a spațiului disponibil, era un birou; și pe el, un dispozitiv radio greu și dificil de manevrat. Pe birou și pe aparatură se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]