6,419 matches
-
vom trăi, și din ce, așteptăm să se coacă dudele și câinele să prindă vreun iepure beteag, Tu și Marçal nu veți avea probleme, Tată, am hotărât să nu vorbim de Centru, De acord, continuă, Ei, bine, presupunând că vreun miracol va face Centrul să se răzgândească, lucru în care nu cred, și nu crezi nici dumneata dacă nu vrei să te minți singur, cât timp vom sta cu brațele încrucișate sau vom face vase fără să știm de ce și pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
vor înceta să fie ce-au fost, așadar câinele Găsit se puse pe lătrat, mai întâi neliniștit când figura stăpânului păru că dispare în penumbra cuptorului, pe dată fericit văzându-l reapărând întreg și cu o expresie schimbată, sunt micile miracole ale iubirii, să-ți placă ce faci ar trebui să merite tot acest nume. Când Cipriano Algor intră din nou în cuptor, acum cu mătura în mână, Găsit nu-și mai făcu griji, un stăpân, dacă te gândești bine, e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
va duce pe alt drum, Ar trebui să știe că, pentru Centru, există un singur drum, cel care duce din Centru în Centru, muncesc acolo, știu despre ce vorbesc, Nu lipsesc cei care spun că viața în Centru e un miracol de fiecare ceas. Marçal nu răspunse imediat. Îi dădu o bucată de carne câinelui, care, de la început, așteptase răbdător să rămână și pentru el un rest de mâncare, și, doar după aceea, răspunse, Da, așa cum lui Găsit trebuie să i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
nu răspunse imediat. Îi dădu o bucată de carne câinelui, care, de la început, așteptase răbdător să rămână și pentru el un rest de mâncare, și, doar după aceea, răspunse, Da, așa cum lui Găsit trebuie să i se fi părut un miracol, la ora asta din noapte, carnea pe care i-am dat-o. Își trecu mâna peste spinarea animalului, de două ori, de trei ori, prima dată din simplă și obișnuită afecțiune, celelalte cu îngrijorată insistență, parcă era indispensabil să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
semănam cu animalele captive. O vreme, însă, toate străduințele mele s-au soldat cu eșecuri. Deținuții aveau parcă o pasiune specială să facă ultimilor sosiți o impresie cât mai proastă. Cel cu care mă nimerisem în celulă reușise, printr-un miracol, să ascundă de gardieni trei bucăți de sfoară. „Îți dau și ție una să te spânzuri, mi-a rânjit el. Mie îmi ajung două. Dacă o să ai ghinion și o să se rupă, să nu mă blestemi”. Mi s-a făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
Cine știe dacă altfel m-aș fi apropiat de ea? Laura a fost totuși singura femeie care mi-a dezvăluit că am nu numai instincte, ci și o inimă, chiar dacă n-am ajuns nici alături de ea la limita unde începe miracolul dragostei pentru care sacrifici totul și căreia îi dăruiești totul. Am citit undeva că viața femeii este cu totul diferită de cea a bărbaților. Bărbatul rămâne același toată viața. Este același înainte de a fi iubit o femeie și după. În timp ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
în fața lor. Se apleacă spre izvor fiindcă nu-și poate stăpâni setea. Când face pe înțeleptul, gata. S-a terminat. Vedeți prin urmare că n-am glumit spunând că bolile ne deschid ochii. Ascultați-mă pe mine, viața e un miracol ticălos de scurt”. Și zicând asta, „Taifunul Victoria” întoarse brusc căruciorul și dispăru. Am luat din această întâlnire ceea ce mi-a convenit. Dorințele clocoteau în mine, deci aveam dreptate! Asta m-a împiedicat să văd că plăcutele mele 1001 de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
că nu-i logic și nici de bună-credință. Dar li s-a spus că Dumnezeu e complex și insondabil, și deci incoerența e lucrul pe care-l simt mai asemănător cu natura lui Dumnezeu. Neverosimilul e lucrul cel mai asemănător miracolului. Voi ați inventat o loțiune care face părul să crească. Nu-mi place, e un joc urât.“ Povestea asta nu ne-a stricat câtuși de puțin săptămânile petrecute la munte. Am făcut excursii frumoase pe jos, am citit cărți serioase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
el Ersatz-ul Pendulului? Cum Îl numiseră? Supozitor solitar, obeliscul gol, glorie a sârmei, apoteoza pilonului, altarul aerian al unui cult idolatru, albină În inima rozei vânturilor, trist ca o ruină, colos pocit de culoarea nopții, simbol diform al forței inutile, miracol absurd, piramidă indiferentă, chitară, călimară, telescop, prolix ca discursul unui ministru, zeu antic și fiară modernă... Era toate acestea și multe altele, iar dacă aș fi avut cel de-al șaselea simț al Stăpânilor Lumii, acum când mă aflam prins
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
s-a scufundat sub valuri alăturîndu-se triremelor grecești și navelor romane de luptă galioanelor turcești și galerelor venețiene și acesta a fost semnalul revoluției și sfîrșitul dictatorului și asta o știm de la răposatul Telescu care iubea poveștile țării sale și miracolele de iubire născute din aceste povești dar vai, nu Îndeajuns de des! Wakefield nu se mai putea menține pe acest teren așa cum era, fără accent, un om născut În deplină siguranță pe un continent bogat și plin de speranță. Era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
Întristat de propria-i viziune și detectînd satisfacția răutăcioasă a publicului, se revoltă În fața dorinței sale de a face pe plac străinilor. Tușește. Își trădează propria țară de dragul unor... ce? Aplauze? Nici nu există. O apucă pe o altă cale. — Miracolul Americii este cel al mișcării nu al regretului În New Mexico chipul lui Iisus a țîșnit pe o trotilla În Plaquemine Fecioara s-a arătat Într-un copac În Santuario de Chimayo noroiul s-a dovedit a fi tămăduitor un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
un copac sau să sară de pe o rîpă sau să aducă un coș mare de ouă la Blockbuster și să arunce În clipuri și glasurile Domnului se aud peste tot tare și clar sub huruitul benzii telexurilor și toate aceste miracole și toți acești zei grăitori formează misterele lăsate fără de casă de Arhitectura vitezei și a mișcării pururea Înainte, tot Înainte! Își aruncă brațele În aer ca și cum ar vrea să arunce cu praf vrăjit asupra sălii; evocă bogăția unui loc veșnic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
acești zei grăitori formează misterele lăsate fără de casă de Arhitectura vitezei și a mișcării pururea Înainte, tot Înainte! Își aruncă brațele În aer ca și cum ar vrea să arunce cu praf vrăjit asupra sălii; evocă bogăția unui loc veșnic pregătit pentru miracole. — Ceea ce nu Înseamnă că prefer să aștept ca alții să-mi transforme casa În ruină mai bine o fac cu mîna mea, În stil american cu o a doua ipotecă și cu o echipă de demolatori așa pot spune că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
Fran, cea mai emoționantă imagine a fost fotografia mărită a uneia dintre cele mai urâte perechi pe care o văzuse vreodată ținând în brațe un prunc de o nemaivăzută frumusețe, cu chipurile smerite și aproape transfigurate de bucuria acestui neașteptat miracol. Spre rușinea ei veșnică, ochii i se umplură de lacrimi. Bună, o salută vocea lui Laurence și se întoarse spre el, stânjenită, ștergându-se la ochi și sperând că el nu observase. — Nu-ți face griji, o consolă el, punând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
Mircea Martin se oprește pe larg asupra contradicțiilor și paradoxurilor autorului). Rimbaldiana „Paradă“ (lui F. Brunea) rezumă programatic o atitudine modernă, de ruptură fatală, de negativitate angoasată, un autoportret liric în fond: „...Poate oprit cu fața sleită-ntr-o vitrină,/miracolul mă doare încremenit în pluș/și-aș vrea să fiu în axa pe care manechinul/prezintă cea din urmă croială de mînuși/.../Poate-am greșit, Părinte, cînd ți-am cîntat natura/cuminte și curată, ca-n paradisul vechi/erau în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
îl poți opri oricînd și relua. Dacă mîine, un om rătăcit din alte lumi, cu un alt trup și cu un alt suflet, cu alte simțuri decît ale noastre, un om de vată sau de hîrtie, ar cădea prin cine știe ce miracol în universul de fetișuri fabricat de noi într-o noapte, și minunat de mulțimea ceremonioșilor cuprinși de-o stranie dorință de a petrece, ar strîmba pirostriile ruginite ale lumii noastre, ne-ar răsturna valoarea tuturor noțiunilor, brusc”. Răsturnarea valorilor dezvăluie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
rolul profetic, mesianic, al scriitorului este bine cunoscută. Că patriotismul constructiv al lui Vinea și cel al lui Goga se întîlnesc - iată! - prin intermediul unui „modernist atipic” rămîne însă la fel de adevărat... Mai participă la această anchetă Tudor Vianu (care vorbește despre „miracolul” arghezian), Claudia Millian (care, pe urmele abatelui H. Bremond, se grăbește să vorbească despre „poezia pură” a lui Arghezi), gazetarul H. St. Streitmann, Jacques G. Costin și, nu în ultimul rînd, Perpessicius. Ultimul nu se ferește să vadă în Arghezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
semnificativ, „Asediul adevărului“, tînărul militant de stînga Radu Popescu protestează - nu tocmai voalat! - față de blocada informațională a guvernului român față de URSS. Autorul menționează, cu „tîlc”, faptul că membri ai revistei Vu au mers în Rusia de azi spre a vedea „miracolul învierii din cenușe”. În schimb, o notă de la rubrica „Note-cărți-reviste” a numărului 87 denunță tranșant amploarea și grotescul cenzurii din Uniunea Sovietică: „Uniunea Republicilor Sovietice este azi unica țară din lume care nu cunoaște noțiunea libertății presei. Rusia are censură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
noastră modernă? Ne-a fost dat ca cele două epoci de renaștere: cea a lui Eminescu și cea a lui Urmuz, să fie dureroase pentru întemeietorii lor. Dar așa cum a trecut printre noi, chinuit, zdrobit, ca și Rimbaud, de povara miracolului descoperit, a drumului nou spre poezie, a jocului gratuit al minții, a alchimiei absurdului - noi îl ținem minte și inima noastră fumegă tămîie spre el. Requiescat!” Comparația între Urmuz și Eminescu - plasați sub zodia „poeților maudits” - fusese făcută și de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
barba și-o-nmoaie. Zăbovește prin rostul grădinilor pajul. Un zbor de lăstun iscălește peisajul. [1926] * TRISTEȚE METAFIZICĂ lui Nichifor Crainic În porturi deschise spre taina marilor ape am cântat cu pescarii, umbre înalte pe maluri, visând corăbii încărcate de miracol străin. Alături de lucrătorii încinși în zale cănite am ridicat poduri de oțel peste râuri albe, peste zborul pasărei curate, peste păduri adânci, și orice pod se arcuia trecîndu-ne parcă pe un tărâm de legendă cu el. Am zăbovit îndelung între
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
ne așezăm puțin, sorbind din priviri soarele și priveliștea. — Haide, zice Dan În cele din urmă. Ce-ar fi să-l culcăm pe Tom și-apoi să mergem să Înotăm? Cred că acel Costum Minune al meu e chiar un miracol. Mare păcat că nu ajunge pînă la genunchi, căci stratului meu de celulită i-ar prinde bine un miracol, două. Mă rog. Îmi acopăr părțile jenante cu un sarong semitransparent de la Accesorize și-o iau către piscină, cu o cremă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
să-l culcăm pe Tom și-apoi să mergem să Înotăm? Cred că acel Costum Minune al meu e chiar un miracol. Mare păcat că nu ajunge pînă la genunchi, căci stratului meu de celulită i-ar prinde bine un miracol, două. Mă rog. Îmi acopăr părțile jenante cu un sarong semitransparent de la Accesorize și-o iau către piscină, cu o cremă solară În mînă. Aparent, toată lumea a avut aceeași idee. Trish Îl dă pe Gregory cu cremă pe spate și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
ceea ce mai rămăsese. Mi-am dat seama după îmbrăcămintea unor oameni care, ceva mai departe de locul unde mă aflam eu, invocau mila zeilor, că erau romani. Înainte de a ajunge la ei, am găsit un ochi de apă rămas prin miracol și m-am aplecat cu buzele arse să-mi potolesc setea. Și atunci m-am îngrozit. Nu arătam ca un om. Eram un dulău și frică un dulău roșcat și mi-am adus aminte că romanii sacrificau câte un câine
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
morman de ruine cotropit de buruieni, printre care se afla biserica San Pietro. Colombano venise însoțit de o mână de călugări, vreo doisprezece, cred, dar nici vorbă de agricultori sau de meșteri în vreo meserie. Dar el era sfânt, și miracolul se afla chiar în fața lui. Totul fusese reclădit, câmpurile, cultivate, meșteșugarii, în atelierele lor, mănăstirea, impunătoare, cu cei o sută cincizeci de călugări. Iar Colombano murise doar cu treizeci și patru de ani în urmă. Regula impusă de el era considerată de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
laconic, fără a-și da prea multă importanță, că fusese simplu - atât de simplu, Încât orice idiot ar fi putut s-o facă, trebuia doar să dea un clic și apoi să urmeze instrucțiunile. În realitate, Îi părea Însă un miracol, aproape nu-i venea să creadă - și făcuse totul singur, singur. El, care nu schimbase vreodată un bec, care nu știa nici măcar să-și coase un nasture. Pe o distanță de câteva sute de metri, În timp ce se Îndepărtau de Bravetta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]