4,730 matches
-
lumii au valoarea unor adevărate minuni și care sunt la îndemâna oricărui preot: castitatea, sărăcia, iubirea. Nu a spus nimeni că numai minunea ar fi factorul decisiv pentru schimbarea ideilor, fapt demonstrat de Vechiul și de Noul Testament. Mai mult decât fenomenul miraculos, care după cum se știe, are un caracter tranzitoriu, o influență aparte asupra conștiinței oamenilor o are viața de sfințenie a trimișilor Domnului. Un preot care afișează ani de-a rândul o conduită ireproșabilă, un zel dezinteresat, o caritate generoasă, va
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
casă și un început de gospodărie, iar eu și surorile mele am mers la școală. Eram de un timp stabiliți la Gura Văii, când trecerea unei coloane cu militari români ne-a scos pe toți din casă, era acel moment miraculos, pe care numai Dumnezeu îl poate înfăptui. Din acea coloană, la un moment dat se desprinde un militar și se îndreaptă spre noi, era fratele meu de care nu mai știam de doi ani. A descrie așa ceva în cuvinte este
ÎN REFUGIU AM FOST MEREU ALĂTURI. In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Tamara Bejan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1672]
-
îl poate înfăptui. Din acea coloană, la un moment dat se desprinde un militar și se îndreaptă spre noi, era fratele meu de care nu mai știam de doi ani. A descrie așa ceva în cuvinte este de prisos. Acel moment miraculos, avea o explicație: de ani de zile sărmana noastră mamă se ruga la Dumnezeu zi și noapte “să-l mai vadă măcar o dată”. Acum dorința ei se înfăptuise. Acel militar, fratele meu, după ani și ani, a devenit o persoană
ÎN REFUGIU AM FOST MEREU ALĂTURI. In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Tamara Bejan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1672]
-
ne-am înscris și noi. Cu greu, tata a putut să facă rost de-un asemenea "obiect de știri", cum îl numeau săteni. Tot timpul, dinafara serviciului, tata și-l petrecea lângă radio. Cum s-a aflat în sat de miraculosul obiect, am fost invadați, seară de seară și mai ales sărbătorile, de cei din sat. Dornici să știe ce se mai petrece în țară și lume, eram vizitați și de cei ce nu ne trecuseră pragul casei niciodată. Desigur, că
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
am minunat câte cunoștințe avea bătrâna despre Sărbătoarea Învierii Domnului, considerată cea mai importantă sărbătoare după Crăciun. Ocupându-se de fiertul ouălelor mi-a spus mai multe despre ele: Oul înseamnă învierea. Din vechime se credea că ouăle au puteri miraculoase. Culoarea roșie reprezintă focul purificator. O credință la noi în Bucovina afirmă că oul roșu este apărător de diavol și înseamnă sângele lui Hristos. Mi-a mai povestit că, la noi sunt multe legende creștine care explică de ce se înroșesc
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
unde pășește, lasă bucăți din suflet și se încarcă cu armonia locurilor prin care trece. Astfel, avem bucuria de a ne aduce și a ne oferi din preaplinul sufletului ei, minunile unei țări atât de frumoasă, atât de sofisticată și miraculoasă, cum este Japonia. Citind jurnalele celor cinci călătorii ale autoarei, ai ocazia să te îmbogățești nu numai cu date exacte, despre un tărâm al abundenței, dar mai ales, vei cunoște spiritul acestui popor. “Mi-a fost dat să ajung în
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
vicisitudinilor vieții, asemeni tulpinei de iris, în vârful căreia se înalță, măreață, superba-i floare. Modul în care sunt dispuse frunzele, asemănător sabiei, sugerează bravura samuraiului. Din frunzele de iris, tăiate mărunt și amestecate cu sake, samuraii preparau o băutură miraculoasă care avea să le poarte noroc în timpul luptelor. Ca decor de „ziua băieților” mai sunt folosiți și crapii din hârtie „koinobori”(crapul japonez, „koi”) care simbolizează puterea, regenerarea și curajul, iar prin salturile pe care le fac, sugerează răzbirea în
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
și adăugând cu iscusință grămezi de monede la avutul stăpânului său. Seara pleca acasă liniștit, unde soața lui Îl aștepta cu știucă um plută, Își făcea rugăciunile și mulțumea dumnezeului Savaot pentru că-i salvase viața Într-un chip atât de miraculos. Era liniștit, nu mai avea griji și ambiții și aștepta cu seninătate să-și Încheie viața aceasta, cu toate grijile ei. Nutrea pentru binefăcătorul lui un devotament nețărmurit, iar pe Bodo Îl iubea ca pe copilul lui. Urs Îi povesti
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
odinioară, cuvioasa Maria Magdalena. Eu am luat pruncul și am pornit Încotro am văzut cu ochii. Am ajuns la Rin și apoi pe fluviu În sus, pe un barcaz care aducea pânză din Flandra. Dumnezeu mi-a ajutat În chip miraculos, căci nevasta barcagiului născuse și ea de curând. Deci l-a luat și pe Bodo la sân, hrănindu-l toată vremea cât am stat pe barcaz. Am povestit că mama pruncului, soția mea, murise și că voiam să-l duc
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
nu avea nici pe departe "pregătirea" mea într-ale medicinii, am convenit de comun acord asupra tratamentului pe care să-l aplicăm în acest caz deosebit. Ne-am oprit la un cuvânt cu efecte sonore și terapeutice de-a dreptul miraculoase: cataplasmă. Aceasta și pentru faptul că ne parvenise nouă la ureche, pe cale folclorică, evident, ceva despre uimitoarele minuni săvârșite de vocabula respectivă în lupta cu eradicarea diferitelor maladii. Zis și făcut. Uitându-ne cu atenție prin grădina unde, cândva, fuseseră
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
Titi. Două ființe dragi ne părăsiseră pentru totdeauna. Stăteam în pridvorul casei singur-singurel, trist, abătut și neconsolat, strângând cu putere la piept pernuța mică și frumoasă de catifea, care nu mai ajunsese la surioara mea pentru a-și demonstra puterile miraculoase... "Și cum ședeam... departe, un clopot a sunat Același clopot poate în turnul vechi din sat... De nuntă sau de moarte, în turnul vechi din sat." (Ion Pillat) 19. SPRE ALTE ORIZONTURI Peste familia noastră se așternuse deodată un doliu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
un simbol măreț al iubirii altruiste, dincolo de apartenența confesională. Bunul Dumnezeu să aibă în vedere faptele lor creștinești și să le aprecieze ca atare. Amin! Retrași în camera noastră, am început prin a descoperi frumusețea ambalajului, mirosul amețitor și gustul miraculos al ciocolatei. Ca într-un ritual cu profunde conotații cristice, frângeam câte o bucățică de ciocolată și o introduceam în cavitatea bucală cu pietate și prudență, ca la Sfânta împărtășanie, când ne unim cu trupul și sângele Mântuitorului. Ca un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
de traseu au fost atât de puternice, încât m-au deșteptat brusc. Ceea ce m-a izbit extraordinar în primul moment a fost lumina. Parcă aș fi fost orbul din naștere căruia, după o viață trăită în beznă, Hristos, în chip miraculos, îi redă lumina ochilor, într-o zi de sâmbătă. Valuri de lumină albastră mă potopeau simultan din toate direcțiile, golindu-mi trupul de tot balastul inutil, aducându-mă într-o stare de levitație deplină, asemenea păsărilor cerului. Aerul tare, curat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
tot și la toate, absorbind cu intensitate senzații și detalii nebănuite devenit un adult cu aceleași trăiri copleșitoare, critic și autocritic lucid, lipsit de ipocrizie, frământat de întrebări fără răspuns și azvârlit de destinul prea des traumatic și prea rar miraculos, precum o minge de ping-pong, între Credință și Necredință. Victor Aciocîrlănoaiei povestește, deopotrivă cu har și meșteșug, întâmplările care i-au marcat și i-au alungat copilăria (dintre care multe îl vor marca, neîndoios, și pe cititor, lovindu-l direct
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
în răspăr cu teza militantă a vremii. Descoperind acum câțiva ani caietul cu această compunere am rămas eu însumi uimit de modernitatea gândirii mele de atunci. Dincolo de stilul linear al expunerii, ideile mele nu s-au schimbat. Poezia ca abur miraculos creat în jurul unui personaj insolit este însuși demersul central al poeticii mele de azi. A.B.Când și unde ați debutat? Ce a urmat? Am debutat în 1958, în primul an de apariție al revistei "Luceafărul". Eram pe atunci student
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
B.Iată-ne, din nou la "Zilele Convorbiri Literare" la Iași, cu lecturi, lansări de cărți, ne revedem cu bucurie, aflăm ce volume au mai apărut, ce fac poeții... Întotdeauna la Iași m-am simțit bine într-un fel aproape miraculos, în sensul că nu sunt capabilă să despart cu totul prezentul de aura istoriei literare din care sunt fericită că mă pot împărtăși. A participa la " Zilele Convorbirilor literare" este o formă de întoarcere în timp, iar pe de altă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
Din păcate prietenia literară ține în general de perioada debutului, a cenaclurilor, a solidarității de generație. Există generația celor de 20 de ani. Nu există generația celor de 80 de ani. Tocmai de asta vă spuneam că atmosfera Iașului este miraculoasă pentru că reinventează, cel puțin în sărbătorile literare, mitul atât de tonic al prieteniei dintre scriitori. Liviu Antonesei Nu cred că am regretat foarte tare ceva din cele făcute sau nefăcute în viața asta. Cum i-aș putea uita vreodată pe
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
cu vin roșu... De Petru Poantă-mi amintesc aproape zilnic, îmi lipsesc judecățile sale tranșante și umorul casant de om liber, nesupus convențiilor de niciun fel. A.B.V-ați dorit vreodată să plecați din țară? Am reușit să obțin, miraculos, scriind cereri, scrisori-sticle aruncate-n mare, câteva burse de studiu, la Perugia, în Umbria mea visată, descrisă din imaginație, înainte de a pași pe drumurile sale, tocmai pe temeiul acestor proiecții interioare. Cererea , adresată Magnificului Rector al Universității pentru străini din
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
la Iași, în spațiul "Junimii" de la Casa "Pogor", la o seară culturală memorabilă cu admirabilul transilvan Radu G. Țeposu; c. te-am cunoscut și te-am recunoscut de oricâte ori s-a întâmplat să ne regăsim în compania poetului infatigabil, miraculos și profund spirit Cezar Ivănescu (don sau dom Cezar, pentru inițiați). A.B. De multe ori, găsim răgazul (eu cel puțin asta fac) să ne uităm la câte o fotografie dragă, pe care o ținem pe masa de lucru sau
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
ce salva, pentru că civilizația actuală conține multe suflete distruse, pe care tot noi, poeții, avem misiunea să le oblojim, și tot la noi vin căutătorii de idealuri, pentru a se mântui. Poezia... asta este: literatură ca elixir și ca leac miraculos. A.B.Ce prietenii literare ai legat de-a lungul vieții? Prieteni de ieri, de azi... Puține și selecte. Prin oameni cu diferite orientări de idei. Din cauza geloziei și intrigilor ce domină viața noastră publică, însă, nu le voi numi
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
care aleargă, fără preget, an de an, după stipendii și sponsorizări (cuantumul premiului se constituie în preț de achiziție!), Bienala de artă plastică "Gheorghe Petrașcu" a devenit un eveniment național prestigios, semn că, aruncată pe un sol mănos și însorit, miraculoasa sămânța încolțește, crește și devine plantă viguroasă, bucurându-ne cu florile și rodul ei. Instituția Bienalei..., la crearea și edificarea căreia, în primele șapte ediții am pus mult suflet și pasiune, este încă una dintre acele rare experiențe existențiale în
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
modul de viață al băștinașilor. Bogățiile găsite acolo de către navigatorii acelui timp au stârnit interesul și lăcomia regilor și Împăraților, dar mai ales speranța oamenilor În nevoi și cu aspirații la un trai mai bun. Așa a Început popularea continentului miraculos, care a progresat lent până către sfârșitul secolului al XVIII-lea, din cauza dificultăților de transport maritim pe distanțe neobișnuit de mari pentru acel timp. Evoluția și frâmântările sociale care au. urmat În lume, au determinat o intensă populare a continentului
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
unde ocupă milioane de hectare În fiecare stat. Aici face o descriere scurtă a cursului impetuosului fluviu Mississippi, a climei, solului, organizării fermelor, lucrărilor de cultură oentru porumb, recoltatul, cu tot ce este esențial pentru a obține producție de la această miraculoasă plantă a lumii noi. În statul lowa a urmat un studiu de „sociologie rurală" la Universitatea din Ames, unde facultatea de agricultură ocupa un loc foarte important. Aici sa implicat În studii la fel de interesat ca la „Cornell", urmărind și activitatea
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
a santal și mosc, hrănindu-se din miracolul inocenței lui Shri Ganesha și al spiritului lui Mahatma Gandhi. Românul Florin Meșca a făcut în India, o călătorie stranie, parcurgând distanțe geografice mari pentru a ajunge acolo unde rănile se vindecă miraculos: în propriul suflet. A descoperit India ca pe o altă lume, o altă dimensiune a existenței, un loc în care oamenii sunt halucinant de... reali, trăind fără măști de protocol, fără inhibițiile și accelerațiile civilizației europene. Trăind într-o sărăcie
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
monoton (drum de șes - ce-ați vrea?), nimic diferit înafara sentimentelor contradictorii ce ne stăpâneau: fiica mea, dezorientată, în plină derută adolescentină, ce nu-i permitea de fel să întrezărească luminița de la capătul tunelului, Diana, cu visele-i exaltate despre miraculoasa Indie, iar eu... eu cu inima împărțită între confortul ce-l lăsam în urmă și necunoscutul dinainte... Am trecut repede peste starea de confuzie ce mă apăsa și am reușit, până la București, să o conving pe Diana că, dacă tot
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]