7,269 matches
-
pace. N-am insistat. Mi-am băut cafeaua, înghițind cu noduri, pentru că avea un gust groaznic. Atunci l-am văzut prima oară pe Profetul. Să tot fi avut vreo cincizeci de ani, dacă judecam după părul puțin, lipit în lațe murdare și neatins de foarfecă, sau după barba lungă, încâlcită și pe jumătate albă, de la care îi venea poate porecla, dar nu-și pierduse nimic din vigoare. Îi domina pe toți cu statura lui de uriaș. Buza spintecată de o cicatrice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
de un soi de încetineală în mișcări, abia fugeau, de parcă erau porci cu coarne, încât nu ne-a fost greu să împingem doi cerbi în mlaștina din stânga pădurii, unde ne-am început vânătoarea. Propriu-zis nu era vânătoare, ci un măcel murdar. Odată intrați în mlaștină, cerbii se cufundau până la burtă în noroi și nu mai reușeau să iasă de-acolo. Încercând să scape, nu făceau decât să se afunde și mai rău. Așa că vânătorul își putea îngădui luxul să nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
mă încălzesc puțin sau ca să uit de ploaie, de femeia mutilată și de nebunul dus cu forța, am intrat într-o bodegă împuțită de lângă gară, unde m-am îmbătat și m-am emoționat aflând povestea unei fetișcane care strângea paharele murdare și le spăla. Se mișca fără să vadă și fără să audă, făcându-și treaba în mod mecanic. Vecinul meu de masă mi-a șoptit, râgâind, că fata își omorâse tatăl pentru că nu mai putuse îndura bătăile. Judecătorii au achitat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
cât mai repede formalitățile legate de sosirea mea și să mă lungesc pe un pat. Am rătăcit însă vreo oră fără să nimeresc birourile administrației, timp în care prin fața mea a defilat un șir nesfârșit de uși vopsite în alb murdar, identice. Întâlneam bătrâni, înfășurați în halatele lor vișinii și uzate, îi rugam să mă lămurească încotro s-o apuc, unii îmi arătau direcția cu mâna, alții nu-mi răspundeau, și eram gata să revin la portar, să recunosc că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
întreb. „Pișorcea” îi zice, domnule scluptor. Chiar așa. Du-te dracului, îl mai certăm noi, măcar șterge porcăria aia de la picioarele tale, dacă nu te poți ține. Nu sta așa, că ne omoară mirosul. Și îi azvârlim câte o cârpă murdară, că de-astea se găsesc, nu ducem lipsă. Dar el, săracul, din pricina ismenelor ude tot întârzie să se aplece. Și-mi zice: Filipe, Filipe, nu strâmba din nas. Mai bine roagă-te să nu te lovească și pe tine boala
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
printre dinți. 23 decembrie Pornind de la dispensar, am vrut să scurtez drumul. Am nimerit pe o stradă unde se demolau niște case. Molozul de la zidurile dărâmate, amestecat cu apa ploilor și zăpezilor, se transformase în noroi. Camioane vechi, cu roțile murdare, lăsau urme adânci în care se strângeau băltoace tulburi pe care, când mi-am mânjit cu totul pantofii, am încetat să le mai ocolesc. Un șofer arțăgos m-a înjurat. Ce căutam acolo? îi încurcam și se putea să-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
Cerul umed. Și rece. Ce primăvară mai e și asta? 13 mai N-am mai fost de mulți ani, poate șase sau șapte, la aeroport. M-am așezat pe unul din fotoliile negre de plastic și am privit prin geamul murdar avioanele, puține și vechi, care decolau sau aterizau. La un moment dat a început să plouă. La întoarcere, strada era alunecoasă. La lumina farurilor, căci între timp se făcuse noapte, am văzut un om întins pe jos. M-am oprit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
părere foarte bună despre specia din care fac parte. Ba, au existat momente când am fost gata să cred că singura crimă a zeilor este omul, care nici pe marginea gropii nu încetează uneori să fie o canalie; face calcule murdare până amuțește cu un pumn de țărână în gură. Toate cuțitele cu care s-a înjunghiat au fost ținute de mâini omenești, toate plutoanele de execuție au fost formate din oameni, toți gardienii din închisori au fost aleși dintre oameni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
de neînțeles, învăluite într-o tristețe care îți ardea sufletul ca un acid. Aflasem de la Domnul Andrei povestea acelui cântec nefericit, pe care Mefista îl cânta calmă, absentă. Era o poveste care începuse, devreme, cu un viol, într-o magazie murdară, urmat de amenințările tatălui vitreg, continuase cu o fugă de-acasă și părea să intre în banal; cutreierând străzile, fata a nimerit pe mâinile unui dulgher care i-a dat un pat și mâncare pentru treaba pe care o făcea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
păianjen pe care nu le puteam îndepărta, căci nu ajungeam până acolo. După aceea mi-a venit în minte râsul nervos al unui doctor înghesuit de pacienți cu figuri amenințătoare, la spital. Și, din nou, fata care servea în restaurantul murdar de lângă gară, mergând printre mese și strângând paharele cu mișcări mecanice. M-am acoperit mai bine cu pătura ca să mă încălzesc, mirat că individul cu mers de pisică lipsea din cameră și că se făcuse atât de frig; dar cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
un gunoi, Doamne, un păcătos, iartă-l pe robul tău care nici la bătrânețe n-a devenit cucernic, s-a văicărit el și s-a îndepărtat clătinându-se. În schimb, Leon a fost încântat. A învelit statueta într-o batistă murdară și a ascuns-o în buzunarul halatului. În ziua următoare, Moașa mă opri pe coridor. — Domnule sculptor, îmi zise ea acru, te-aș ruga să nu-i mai tulburi pe bătrâni arătându-le femei goale. Sper că mă înțelegi. La
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
să cobor în orificiul care ne predă neantului pentru Judecata de Apoi. Am preferat să mai adun păcate și să uit că le-aș putea plăti într-o zi. În loc să putrezesc undeva într-o închisoare, să șterg praful sau paharele murdare într-o berărie ori să strâng, gunoaiele din parcuri, acum aveam posibilitatea să fac ceva ieșit din comun. Azilul mă scosese din modestia în care amorțisem în atelierul meșterului de cruci și aveam visuri mari de glorie. În plus, marea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
adevărul bolii sale, dar eu gustam prima oară din această beție și din riscurile ei. Eram novice. Poate altădată... Când am trecut pe lângă Francisc și am ajuns pe coridoarele obișnuite ale azilului, mijeau zorii; ferestrele se înălbeau de o lumină murdară și mă simțeam obosit; parcă toată noaptea mă luptasem cu vedeniile unui coșmar strălucitor. 20 (Din caietul cu visuri) Bătrânul râse și împreună cu el mii de alți „el” s-au pornit să râdă în sala cu oglinzi. După care a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
fost încă și mai feerică. Trecuse primul șoc, acum mă stăpânea numai emoția că din moment în moment putea să apară Bătrânul, în rest eram copleșit de o stare care semăna cu fericirea. Ieșisem dintr-un tunel umed, friguros și murdar, într-o sală strălucitoare în care vechiul cioplitor de cruci se simțea răzbunat. M-am așezat pe fotoliul mai scund, rezervat oaspetelui, mi-am înfipt coatele în masa de răchită și am început să mă privesc cu o plăcere nesfârșită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
unde stătuse privind marea, el adăugă: „Nu te porți normal, dragă Daniel”. Atunci am priceput că stătuse de vorbă cu Laura și i-am zis pe un ton destul de arțăgos: „Cum ar trebui să mă port normal? Să spăl pahare murdare într-o cârciumă? Să caut un meșter de cruci căruia să-i fie milă de mine? Ori să mă întorc la pușcărie, să fac portretele gardienilor și să deschid o expoziție într-o celulă?” Dinu a venit și s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
vina mea. Asta mi-a dat foc. Am explodat. — Și ce, eu n-am vorbit serios? Îți pui cenușă în cap, te dezici de prietenia cu mine, mă condamni, și așa, să sperăm, scapi cu fața curată din afacerea asta murdară în care ai picat fără să vrei. N-are rost să-ți legi soarta de soarta mea din moment ce eu am ratat ținta. A, da, în cazul că aș fi reușit, atunci aveai șanse să parvii, pentru că te-aș fi făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
care căzuse pe masa lui, o examină câteva clipe cu scârbă și apoi o strivi cu unghia de piciorul mesei. Am plecat abătut spre casa Martei. În odaia întunecoasă, mirosind a busuioc, am remarcat pentru prima oară că deasupra perdelelor murdare se găsea o icoană veche, cu vopseaua scorojită pe margini, înfățișând un sfânt. Fire de praf jucau în lumina care pătrundea prin ușa larg deschisă. — Nu l-ai văzut pe doctor? am întrebat-o pe Marta. — Care doctor? tresări ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
rezistasem oare, altădată, să stau acolo cu orele? Și ce plăcere putusem să găsesc în niște vânători în care un om normal și-ar fi vărsat și inima, nu numai mațele? Cerul limpede, strălucitor, tot atât de limpede pe cât era mlaștina de murdară, miasmele rele, infecte, care ardeau în lumină, duhorile de stârv putrezit, pe care dimineața le mirosea ca o hienă scârbită, îmi arătau ce erau de fapt ceasurile petrecute acolo. M-am aplecat spre un ochi de apă tulbure, noroioasă, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
a treia În gură“. „Ăștia oameni“, zise Diotallevi. „N-o făceau din răutate“, zise Belbo. „Erau chestiuni de credință. Substanță a unor lucruri sperate. Dă-i Înainte, Casaubon, că Diotallevi al nostru nu pricepe finețurile teologice, el e un deicid murdar“. „Ca să Închei: cruciații Îi Întâlnesc pe paulicieni. Îi Întâlnesc lângă Antiohia În cursul primei cruciade, În care ăia luptă alături de arabi, și-i Întâlnesc la asediul Constantinopolului, unde comunitatea pauliciană de la Filippopoii Încearcă să predea cetatea țarului bulgar Ioniță pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
să se dărâme pereții despărțitori, pentru că ceea ce am văzut era o peșteră cu dimensiuni felurite și neprecise. Din cine știe ce motiv arhitectonic Îndepărtat, aripa aceea a clădirii era mansardată, iar lumina pătrundea prin niște ferestre oblice. Nu știu dacă ferestrele erau murdare sau mate sau dacă Salon nu le pusese vreun ecran ca să evite ca soarele să cadă direct, sau dacă era din cauza Îngrămădirilor de obiecte, ce proclamau peste tot teama de a nu lăsa spații goale, dar În peșteră se răspândea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
cu un vis scientist și sfârșesc Într-o fundătură. Vorbesc despre cei de la sfârșitul dinastiei, unii ca Einstein, ca Fermi, care, căutând secretul În inima microcosmosului, fac tocmai invenția greșită. În loc de energia telurică, curată, naturală, sapiențială, descoperă energia atomică, tehnologică, murdară, contaminată...“ „Spațiu-timp, eroarea Occidentului“, zicea Diotallevi. „Este pierderea Centrului. Vaccinul și penicilina ca o caricatură a Elixirului de viață lungă“, Întrerupeam eu. „Tot așa și celălalt templier, Freud“, zicea Belbo, „care, În loc să sape În labirinturile subsolului fizic, sapă În cele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
tale. Un râs infernal izbucnește de pe buzele-mi palide și răsună pe sub vechile bolți. — Naivule! Numai adevăratul inițiat știe că nu știe asta! Da, stăpâne, răspunde prostit curierul cel ciung, cum doriți, eu sunt gata. Ne aflăm Într-o magherniță murdară din Clignancourt. Astă-seară trebuie să te pedepsesc pe tine, Înaintea tuturor, pe tine, care m-ai inițiat În nobila artă a crimei. Pe tine să mă răzbun, care te prefaci că mă iubești și, ceea ce este mai rău, o crezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
Întunericului. O aud vomitând blesteme teribile, impenintenta, În timp ce Luciano Îi răsucește cuțitul de trei ori În inimă. Déjà vu, déjà vu... E rândul lui Nilus, care o clipă a crezut că o va avea și pe țarină, și harta. Călugăr murdar și desfrânat, Îl voiai pe Anticrist? Îl ai dinainte-ți, dar nu-l cunoști. Și Îl conduc, ca pe un orb, cu mii de farafastâcuri mistice, la micuța trapă infamă care-l așteaptă. Luciano Îi despică pieptul cu o rană
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
foarte frumoasă care se ascunde În palatul ei Într-o cămăruță mică, neștiută. Are un singur iubit, căruia nimeni nu-i cunoaște existența. Și dacă cineva, care nu este el, vrea s-o violeze și să-și pună mâinile lui murdare pe ea, se răzvrătește. Ea Își cunoaște iubitul, deschide o ferestruică mică și se arată o clipă. Și imediat se ascunde, iar Cuvântul Torei se dezvăluie numai aceluia care o iubește. Iar noi am Încercat să vorbim de cărți fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
despre artă, poate și despre filantropie. Ia uite! Săraca Monica! Guvernul cheltuiește șase milioane de dolari pentru a o forța să descrie o muie! — Nu e chiar așa de simplu, ironizează Wakefield. Simte ceva născut de excitanta expresie „muie“. E murdară, e nerușinată, bravo ție, Maggie. — Voiau un conferențiar care să le ridice moralul. Ne-a fost greu să găsim unul care să nu facă tot felul de numere cu cărți de joc sau să nu jongleze cu ouă. Ouă, numere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]