4,141 matches
-
nimic: „Judecățile știi când le pornești, dar nu știi când le oprești”; „Din judecată-n judecată, a rămas fără o postată*”; „Judecătorul, ca osia carului: cum o ungi, nu mai scârțâie”; „Legea, ca pânza de păianjen: tăunul o sparge, iar musca se prinde”; „Mai bună-i o pace, decât o sută de procese”; „Vorba de om sărac nimeni n-o ascultă, fie cât de scumpă” etc.) Nu-i rău fără bine. Viața presupune, Într-adevăr, coexistența contrariilor: „Nu-i suiș fără
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
adevăr. (Glumele și-au câștigat, Într-adevăr, meritul de a fi considerate vorbe cu subînțeles, deoarece, sub aparența râsului nevinovat, ele ridiculizează un lucru ce se impune a fi Îndreptat. Așa se explică faptul că oamenii care se simt „cu musca pe căciulă” ajung să nu mai știe de glumă.) „Sinceritatea nu Înseamnă a spune tot ce gândești, ci a gândi tot ceea ce spui.” (H. de Livry) „Un om care trăiește În lume nu are cum să nu fie curtenitor.” (Vauvenargues
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
de un număr mai mic de larve în comparație cu plantele care au o aciditate scăzută, caz întâlnit la atacul năutului de către omida fructelor (Heliothis armigera) (PATNAIK H.P., SENAPOTI B., 1995). Principalii dăunători la năut sunt omida capsulelor de bumbac (Chloridea obsolieta), musca năutului (Liromyza cicerina) care atacă specia în timpul perioadei de vegetație și viermele sârmă (Agriotes spp.) care poate cauza probleme devreme, atacând semințele care germinează (FILIPESCU C.,1993; GEORGESCU T., 1993; ULEA E., 2003). Năutul poate fi infestat, chiar dacă cu o
NĂUTUL by OVIDIU UNGUREANU, MIHAIL AXINTE, GINA UNGUREANU, ELENA UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/91866_a_92807]
-
să spun adevărul..., iar ceilalți nu sînt pregătiți să-l asculte... Gh. P. unu: Da, la urma urmei, de ce ții morțiș să-ți spui, să-ți strigi toate adevărurile tale...; la ce bun? Gh. P. doi: Hm! știi chestia cu musca, nu? Gh. P. unu: Care? Gh. P. doi: Aia de pe căciulă... Gh. P. unu: Și ce te deranjează?! Bîzîie și ea pe unde poate... Gh. P. doi:...Numai că în cazul nostru bîzîie în urechi, în ochi, pe mîini, pe
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
ea pe unde poate... Gh. P. doi:...Numai că în cazul nostru bîzîie în urechi, în ochi, pe mîini, pe picioare, în cap, în suflet... Și asta cu atât mai al dracului cu cît ne prefacem că n-avem nici o muscă... Gh. P. unu: Și dacă-ți bolborosești toate adevărurile, nu mai ai muscă? Gh. P. doi: Păi, cum să-ți spun eu, după ce ai strigat, după ce ai urlat "asta e musca mea!", musca zboară... zboară și... gata... Gh. P. unu
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
în urechi, în ochi, pe mîini, pe picioare, în cap, în suflet... Și asta cu atât mai al dracului cu cît ne prefacem că n-avem nici o muscă... Gh. P. unu: Și dacă-ți bolborosești toate adevărurile, nu mai ai muscă? Gh. P. doi: Păi, cum să-ți spun eu, după ce ai strigat, după ce ai urlat "asta e musca mea!", musca zboară... zboară și... gata... Gh. P. unu: Asta s-o crezi tu. Ascult-aici; cînd spui cuiva un adevăr de
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
dracului cu cît ne prefacem că n-avem nici o muscă... Gh. P. unu: Și dacă-ți bolborosești toate adevărurile, nu mai ai muscă? Gh. P. doi: Păi, cum să-ți spun eu, după ce ai strigat, după ce ai urlat "asta e musca mea!", musca zboară... zboară și... gata... Gh. P. unu: Asta s-o crezi tu. Ascult-aici; cînd spui cuiva un adevăr de ăsta, care te obsedează pe tine, se întîmplă trei lucruri: primul e că te urăște că tu ai
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
cît ne prefacem că n-avem nici o muscă... Gh. P. unu: Și dacă-ți bolborosești toate adevărurile, nu mai ai muscă? Gh. P. doi: Păi, cum să-ți spun eu, după ce ai strigat, după ce ai urlat "asta e musca mea!", musca zboară... zboară și... gata... Gh. P. unu: Asta s-o crezi tu. Ascult-aici; cînd spui cuiva un adevăr de ăsta, care te obsedează pe tine, se întîmplă trei lucruri: primul e că te urăște că tu ai curajul pe
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
acoperă pe artiștii contemporani -swiftianisme mult hiperbolizate cu efect senzitiv imediat (este introdus la un moment dat un artist contemporan celebru prin ingeniozitatea instalațiilor sale, ca exemple fiind date expoziții de carne lăsată la putrezit În chiloți feminini sau de muște cultivate pe propriile excremente - p. 192) la denigrări Înveninate: “Plus loin, une tablée de Chinois de Honk-Kong - reconnaisables à leur saleté, déjà difficilement supportable pour un Occidental [...]” (p. 111) sau “L’Islam ne pouvait naître que dans un désert stupide
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
iluzia de-a fi cîștigat ceva, sau chiar să cîștige, ele se achită perfect, profesionist, de această sarcină. În cel mai bun roman al său, Loin d’Odile (1998), eroul, părăsit, iar, de iubită, Își trece de urît cu o muscă asupra căreia proiectează toată sensibilitatea rănită de fosta iubită. Nici faptul că, mai tîrziu, reușește să cîștige momentan corpul - poate și sufletul? - iubitei prietenului său, de care era platonic și pierdut Îndrăgostit, nu-i schimbă viața. Renunță la prada prea
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
maximă nu Înseamnă cea mai mică Înfrîngere În raportul cu societatea, ci cea mai mică victorie. Dacă Lafcadio omoară gratuit un om, eroul lui Oster Își face procese de conștiință pe pagini Întregi pentru intenția de a fi luat zilele muștei care-i ținea de urît. Nu-i mai pușțin adevărat că, Între timp, fuseseră uciseră În războaie mai multe zeci de milioane de oameni, la vederea cărora Lafcadio s-a transformat brusc dintr-un estet arogant și criminal Într-un
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
condiții optime de viață fiziologică, la 20ș, singurătatea se arată În imensitatea transparenței ei, iar efortul de a-i pîngări imperiul cu matitatea unor obiecte sau activități concrete merită să fie considerat eroic. Oglinzile la Echenoz, televiziunea la Toussaint și musca la Oster sînt simbolurile acestui labirint de sticlă, ale dîrelor acestui cer veșnic senin pe suprafața căruia eroii minimaliști dau orice să apară un nor - unul singur care să le distragă privirea de la ea Însăși. Minimalsmul, astăzi, s-a instituționalizat
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
nenumit, un fel de „petits maux” epileptice, aleatorii, bruște, sau nici măcar atît: presentimente, jene, scurte angoase Înghesuite Într-un cotlon de conștiință. Boli psihice, am spune, dar e prea mult: manifestarea unor urme, consecințele psiho-fiziologice ale unei absențe: doar o muscă - prea puțin pentru a fi ceva. Singur, protagonistul romanului minimalist, avatar al celui existențialist, reîncepe să trăiască. Pe nepusă masă, se Îndrăgostește, Își redescoperă corpul. Departe de a fi, În această descoperire, singur: dacă Toussaint scrie În 2003 un roman
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
apare Madame Bovary. Una dintre genialele scene din prima parte a cărții este aceea În care Charles, văduv, face o vizită fostului său pacient, Rouault, tatăl Emmei. Pe la trei după-amiaza, În vreme ce Charles o aștepată pe Emma În bucătărie, vede cum muștele urcau de-a lungul paharelor golite de cidru și se Înecau, rînd pe rînd, bîzÎind, În lichidul lipicios rămas pe pereții recipientului. Cred că, În lipsa altor lecturi poate mai concludente, literatura de apartament se naște În secundele Înregistrării literare a
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
cidru și se Înecau, rînd pe rînd, bîzÎind, În lichidul lipicios rămas pe pereții recipientului. Cred că, În lipsa altor lecturi poate mai concludente, literatura de apartament se naște În secundele Înregistrării literare a primului masacru dipteric. Să nu uităm că musca este cel mai neînsemnat animal de casă, iar denumirea științifică a insectei este musca domestica. O atenție mai mare va fi acordată muștelor abia cu 132 de ani mai tîrziu, În 1989, de Jean Echenoz, În romanul său Lac. În
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
recipientului. Cred că, În lipsa altor lecturi poate mai concludente, literatura de apartament se naște În secundele Înregistrării literare a primului masacru dipteric. Să nu uităm că musca este cel mai neînsemnat animal de casă, iar denumirea științifică a insectei este musca domestica. O atenție mai mare va fi acordată muștelor abia cu 132 de ani mai tîrziu, În 1989, de Jean Echenoz, În romanul său Lac. În următorii ani, musca devine o prezență familiară În ficțiunile franceze, simptomatică În același timp
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
literatura de apartament se naște În secundele Înregistrării literare a primului masacru dipteric. Să nu uităm că musca este cel mai neînsemnat animal de casă, iar denumirea științifică a insectei este musca domestica. O atenție mai mare va fi acordată muștelor abia cu 132 de ani mai tîrziu, În 1989, de Jean Echenoz, În romanul său Lac. În următorii ani, musca devine o prezență familiară În ficțiunile franceze, simptomatică În același timp: pentru moartea „subiectelor mari”, pentru mizeria contemporaneității, pentru penuria
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
mai neînsemnat animal de casă, iar denumirea științifică a insectei este musca domestica. O atenție mai mare va fi acordată muștelor abia cu 132 de ani mai tîrziu, În 1989, de Jean Echenoz, În romanul său Lac. În următorii ani, musca devine o prezență familiară În ficțiunile franceze, simptomatică În același timp: pentru moartea „subiectelor mari”, pentru mizeria contemporaneității, pentru penuria de autentic. Pe de altă parte, musca redeschide un spațiu vital evacuat din literatură În anii 1950 sub acuzația de
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
tîrziu, În 1989, de Jean Echenoz, În romanul său Lac. În următorii ani, musca devine o prezență familiară În ficțiunile franceze, simptomatică În același timp: pentru moartea „subiectelor mari”, pentru mizeria contemporaneității, pentru penuria de autentic. Pe de altă parte, musca redeschide un spațiu vital evacuat din literatură În anii 1950 sub acuzația de convenție burgheză, umanizează, printr-un aparent derizoriu efect de realitate, o colonie de personaje participante la doar două catregorii biografice: eroi sau antieroi; prin cvasiinvizibilitatea ei, toposul
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
redeschide un spațiu vital evacuat din literatură În anii 1950 sub acuzația de convenție burgheză, umanizează, printr-un aparent derizoriu efect de realitate, o colonie de personaje participante la doar două catregorii biografice: eroi sau antieroi; prin cvasiinvizibilitatea ei, toposul muștei revine la sugestia unei absențe obsedante, iar prin numărul infinit pe care-l sugerează, generic, musca, se referă la cel mai banal - și, deci, autentic - cotidian. Dacă În Lac detectivul Chopin se folosește de muște cărora le implantează microfoane, musca
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
printr-un aparent derizoriu efect de realitate, o colonie de personaje participante la doar două catregorii biografice: eroi sau antieroi; prin cvasiinvizibilitatea ei, toposul muștei revine la sugestia unei absențe obsedante, iar prin numărul infinit pe care-l sugerează, generic, musca, se referă la cel mai banal - și, deci, autentic - cotidian. Dacă În Lac detectivul Chopin se folosește de muște cărora le implantează microfoane, musca apare, puțin mai tîrziu, tematizată În registru - obligat - ironic, sub forma unei arte poetice la un
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
antieroi; prin cvasiinvizibilitatea ei, toposul muștei revine la sugestia unei absențe obsedante, iar prin numărul infinit pe care-l sugerează, generic, musca, se referă la cel mai banal - și, deci, autentic - cotidian. Dacă În Lac detectivul Chopin se folosește de muște cărora le implantează microfoane, musca apare, puțin mai tîrziu, tematizată În registru - obligat - ironic, sub forma unei arte poetice la un alt romancier minuitist: Christian Oster, În Loin d’Odile (1998): „Pentru că, la drept vorbind, musca devenise un detaliu. Era
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
muștei revine la sugestia unei absențe obsedante, iar prin numărul infinit pe care-l sugerează, generic, musca, se referă la cel mai banal - și, deci, autentic - cotidian. Dacă În Lac detectivul Chopin se folosește de muște cărora le implantează microfoane, musca apare, puțin mai tîrziu, tematizată În registru - obligat - ironic, sub forma unei arte poetice la un alt romancier minuitist: Christian Oster, În Loin d’Odile (1998): „Pentru că, la drept vorbind, musca devenise un detaliu. Era, totuși, un detaliu la care
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
Chopin se folosește de muște cărora le implantează microfoane, musca apare, puțin mai tîrziu, tematizată În registru - obligat - ironic, sub forma unei arte poetice la un alt romancier minuitist: Christian Oster, În Loin d’Odile (1998): „Pentru că, la drept vorbind, musca devenise un detaliu. Era, totuși, un detaliu la care țineam. Apoi, era un detaliu viu. Iar eu nu dispuneam, În ceea ce numai din comoditate continuam să numesc viața mea, decît de o liotă de detalii vii [...] Nu mai aveam aproape
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
ar putea lua vreo formă. Se-nțelege că, În atari condiții, nu-mi rămînea decît să mă Întorc spre prezent, și În mod Întîmplător spre viitor, care nu figura decît ca o prelungire plată a prezentului.” (trad. mea). În 2002, musca apare Într-o „nuvelă fantastică” a scriitoarei de origine japoneză Linda Lê (Autres jeux avec le feu) pe filiera unei tradiții absurd-minimaliste, Între Bulgakov, Daniil Harms și benzile desenate: „un scriitor care Își alesese o muscă pentru a-i fi
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]