4,361 matches
-
că el ar fi Mahdi au fost făcute în același timp cu cele ale lui Muhammad Ahmad, Mahdi din Sudan. La mult timp după moartea sa a fost acuzat din nou că a lucrat pentru britanici pentru a înfrâna ideologia musulmani privind jihad-ul. După afirmațiile sale, unul dintre adversari a pregătit un decret (fatwa) de necredință împotriva lui Mirza Ghulam Ahmad, declarându-l apostat și mincinos, permițând uciderea sa și a adepților săi. Decretul a fost semnat de aproximativ două sute
Mirza Ghulam Ahmad () [Corola-website/Science/331932_a_333261]
-
specificată apariția lui Mahdi: Ahmadiții susțin că această profeție a fost împlinită în 1894-1895, la aproape trei ani după ce Ghulam Ahmad s-a proclamat Mahdi și Mesia. Întâmplarea are devenit un punct de controversă și a primit critici din partea teologilot musulmani bine pregătiți în știința hatih-ului, fiind considerată o tradiție slabă cu autori nedemni de încredere, neputând fi trasată înapoi până la Muhammad. Deasemenea, astfel de eclipse mai avuseseră loc de multe ori după moartea lui Ghulam Ahmad. În 1900, cu ocazia
Mirza Ghulam Ahmad () [Corola-website/Science/331932_a_333261]
-
sub "leadership" kurd (21%) și cea arabă sunnită (18.5%), localizată în vestul țării. Acest plan includea edificarea unei provincii creștine în zona platoului Ninive (Mosul). Divizarea bazată pe criterii sectare și etnice a determinat, în consecință, emergența tensiunilor între musulmanii sunniți și cei șiiți, precum și între arabi și kurzi, care, ulterior, s-au manifestat ca mișcări de insurgență, inițial organizate de membri ai Partidului Baath, iar ulterior continuate de arabii sunniți, care refuzau să accepte că au fost înlăturați de la
Creștinii în Irak () [Corola-website/Science/331954_a_333283]
-
politic irakian, alături de luptele dintre diverse facțiuni, a destabilizat statul, având un impact major asupra minorităților (creștini, mazdeeni, yazidiți, shabak, turkomani, palestinieni și kurzi Feli). Există dovezi certe că minoritatea creștină a avut de suferit mai mult decât kurzii sau musulmanii majoritari. În acest sens, Raportul Agenției pentru Refugiați a Națiunilor Unite (UNHCR) privind situația minorităților din octombrie 2005 afirma că „minoritățile din Irak au devenit ținte directe ale violențelor (...) acestea agravându-se, comparativ cu perioada regimului Saddam Hussein (...)”. Comunitatea creștină
Creștinii în Irak () [Corola-website/Science/331954_a_333283]
-
îl pretinde pentru regiunea autonomă. Situația precară a creștinilor din Irak trebuie interpretată în contextul politic, economic și relgios mai larg, al întregului Orient Mijlociu, evidențiindu-se, concomitent, necesitatea conexării cu realitățile istorice ale conviețuirii și rivalitățile dintre creștini și musulmani de-a lungul secolelor. Creștinismul s-a extins în Mesopotamia încă de la începutul primul secol al erei noaste, devenind o comunitate organizată până la finalul acestuia, pe fondul toleranței religioase a conducătorilor parți. La sosirea arabilor musulmani, în secolul al VII
Creștinii în Irak () [Corola-website/Science/331954_a_333283]
-
rivalitățile dintre creștini și musulmani de-a lungul secolelor. Creștinismul s-a extins în Mesopotamia încă de la începutul primul secol al erei noaste, devenind o comunitate organizată până la finalul acestuia, pe fondul toleranței religioase a conducătorilor parți. La sosirea arabilor musulmani, în secolul al VII-lea, Biserica Răsăriteană rivaliza cu celalte biserici importante, din perspectiva numărului de adepți și a sistemului de învățământ, iar adepții acesteia, vorbitori de aramaică, reprezentau majoritatea populației sedentare a Irakului. Sub dominație musulmană, creștinii aveau statutul
Creștinii în Irak () [Corola-website/Science/331954_a_333283]
-
creștinii aveau statutul de dhimmi, desfășurând diverse activități, adesea în poziții înalte, precum cele din fruntea ministerelor. De asemenea aceștia au avut o contribuție majoră la consevarea filosofiei antice grecești, traducând lucrări din acest domeniu în limba arabă. Ulterior, tolerența musulmanilor fată de creștini a scăzut, concomitent cu diminuarea numărului de creștini aflați în funcții cheie, care ar fi putut pleda cauza comunității lor. O dată cu augmentarea violențelor, pe fondul slăbirii autorității centrale, creștinii s-au retras către nordul Mesopotamiei, iar munții
Creștinii în Irak () [Corola-website/Science/331954_a_333283]
-
precum și preotul ortodox Paulos Amer Islandar. Kurzii au fost, de-a lungul, timpului gazde ospitaliere pentru creștini, cu atât mai mult cu cât zonele muntoase din Kurdistanul irakian au reprezentat un loc de refugiu pentru aceștia în condițiile persecuțiilor din partea musulmanilor. După 2003, cu sprijinul Ministerului de Finanțe au fost reconstruite mai multe sate, biserici și mănăstiri creștine, concomitent fiind construite altele noi. Astfel, securitatea relativă oferită de această regiune a atras multe familii creștine relocate din Baghdad, Mosul și Basra
Creștinii în Irak () [Corola-website/Science/331954_a_333283]
-
(născut în 1967) este un cunoscut activit politic musulman din Marea Britanie, implicându-se adesea în mișcări de protest radicaliste împotriva autorităților britanice. A ajutat la fondarea câtorva asociații și grupări, în care a ocupat diferite funcții de-a lungul timpului. Întrucât toate aceste asociații au manifestat constat o atitudine
Anjem Choudary () [Corola-website/Science/331986_a_333315]
-
Londra unde predă limba engleză. Tot acolo urmează meseria de avocat, devenind chiar președintele Societății Avocaților Musulmani. Afilierea sa cu liderul Omar Bakri Muhammad și fondarea organizației extremiste Al Muhajiroun îi atrage antipatia autorităților locale, dar și a comunității de musulmani. În anul 1996, Choudary se căsătorește cu Rubana Akhtar, o tânără de 22 de ani care tocmai se alăturase organizației Al Muhajiroun. Aceasta va deveni ulterior președinte al organizației de femei Al Muhajiroun. Cei doi sunt părinții a patru copii
Anjem Choudary () [Corola-website/Science/331986_a_333315]
-
atras de "tafsir"-ul oferit de Bakri, iar colaborarea și prietenia lor nu întârzie să apară. Împreună, cei doi vor reafirma proiectul Al Muhajiroun pe pământul britanic. Organizația se implică foarte rapid în numeroase mișcări de protest ale comunității de musulmani împotriva sistemului britanic. De pildă, în anul 2002, Al Muhajiroun organizează un miting în pofida avizului negativ primit din partea Primarului Londrei. Din această cauză, Choudary este adus în sala de judecată în anul 2003, cu acuzația de nerespectare a avizului negativ
Anjem Choudary () [Corola-website/Science/331986_a_333315]
-
primirea aprobării din partea administratorului, oferă o gamă generoasă de discursuri și înregistrări cu Osama bin Laden, Ayman Al-Zawahiri și Omar Bakri Mohammed. În anul 2008, Choudary înființează platforma online Islam4UK, care are ca scop promovarea unui islam superior în rândurile musulmanilor din Marea Britanie în vederea implementării unui sistem "shari‘a "în Regatul Unit. Proiectul Islam4UK a atacat constant acțiunile guvernului britanic în Afganistan, în special, și în Irak. În anul 2010, Choudary a propus un marș prin orașul Wootton Bassett, aflat din
Anjem Choudary () [Corola-website/Science/331986_a_333315]
-
și-a propus atunci să arate motivele reale pentru care soldații britanici se întorc acasă morți . Propunerea lui Choudary a primit numeroase critici inclusiv din partea Prim Ministrului britanic, Gordon Brown, și a fost condamnată de câteva organizații și asociații de musulmani (din partea moderată a acestei comunități). Choudary a anulat marșul în cele din urmă . Islam4UK a fost interzis în anul 2010, afilierea la această organizație fiind ilegală și pedepsită cu închisoarea . Atitudinea lui Choudary față de atacurile teroriste din Londra, 7 iulie
Anjem Choudary () [Corola-website/Science/331986_a_333315]
-
cazul atacurilor din septembrie 2001, produse în SUA, ori alte situații similare. Susținerea și promovarea unei linii islamice extremiste a devenit o caracteristică fundamentală a discursului lui Choudary. În plus, se observă o atacare constantă a organizațiilor și asociațiilor de musulmani britanici care păstrează o tendință și o atitudine moderată în cadrul societății britanice. De pildă, Choudary critica poziția fermă a Consiliului Musulmanilor din Marea Britanie de a condamna atacurile teroriste din Londra anului 2005, afirmând că respectivul consiliu "și-a vândut sufletul
Anjem Choudary () [Corola-website/Science/331986_a_333315]
-
o caracteristică fundamentală a discursului lui Choudary. În plus, se observă o atacare constantă a organizațiilor și asociațiilor de musulmani britanici care păstrează o tendință și o atitudine moderată în cadrul societății britanice. De pildă, Choudary critica poziția fermă a Consiliului Musulmanilor din Marea Britanie de a condamna atacurile teroriste din Londra anului 2005, afirmând că respectivul consiliu "și-a vândut sufletul diavolului" . În plus, Choudary a învinovățit guvernul britanic pentru atacurile teroriste din 2005. Choudary este cunoscut în spațiul britanic și pentru
Anjem Choudary () [Corola-website/Science/331986_a_333315]
-
protesta împotriva deciziei guvernului francez de a interzice "burka" . A fost prins însă la Calais, alegându-se cu interdicția de a intra pe teritoriul francez pentru o perioadă nedeterminată. Choudary este aspru criticat în presa britanică, atât de comunitatea de musulmani britanici, cât și de comunitatea gazdă. A reușit să atragă atenția permanentă a autorităților britanice asupra sa, ca urmare a pozițiilor extremiste exprimate în dezbateri televizate sau în sânul comunității de musulmani. David Cameron spunea despre Choudary că "este unul
Anjem Choudary () [Corola-website/Science/331986_a_333315]
-
criticat în presa britanică, atât de comunitatea de musulmani britanici, cât și de comunitatea gazdă. A reușit să atragă atenția permanentă a autorităților britanice asupra sa, ca urmare a pozițiilor extremiste exprimate în dezbateri televizate sau în sânul comunității de musulmani. David Cameron spunea despre Choudary că "este unul dintre acei oameni care trebuie privit cu seriozitate în ceea ce privește legalitatea afirmațiilor sale. Cred că ajunge foarte aproape de linia încurajării urii, extremismului și violenței"
Anjem Choudary () [Corola-website/Science/331986_a_333315]
-
iunie 622 d.H., și reprezintă începutul erei islamice, marcată de strămutarea (ar. هجرة :hiğra) profetului Muhammad de la Mecca la Yathrib (viitoare Medina). este folosit pentru a marca evenimentele din multe țări islamice(concomitent cu cel gregorian), si este folosit de către musulmanii pretutindeni pentru a stabili zilele sărbătoririi anuale a Ramadan-ului, pentru a participa la Hajj, si pentru a sărbători alte evenimente specifice culturii. Primul an islamic a fost în 622 d.Hr., ăn în care a avut loc emigrarea profetului Muhammad
Calendarul islamic () [Corola-website/Science/331941_a_333270]
-
în ebraică și calendarele Bahá'í, incep la apusul soarelui, în timp ce zilele săptămânii creștine medievale și planetare încep la următoarul miez de noapte. Totuși, ziua liturgica creștină, ținută în mănăstiri, începe cu vecernie, care este seară, în conformitate cu alte tradiții avraamice). Musulmanii se adună pentru închinare la o moschee la prânz în "ziua întrunirii" (arabă: yaum al-jumu'ah, yawm يوم "zi"), care corespunde cu vineri. Astfel, "ziua întrunirii" este adesea considerată ca zi săptâmânală de odihnă. Acest lucru se face oficial în
Calendarul islamic () [Corola-website/Science/331941_a_333270]
-
Basra, s-a plâns de absență oricăror ani de corespondență primită de la ′Umăr, făcând astfel dificilă pentru el determinarea instrucțiunilor care ar fi fost cele mai recente. Acest raport l-a convins pe calif de necesitatea introducerii unei ere pentru musulmani. După dezbaterea acestei probleme cu consilierii săi, a decis că primul an ar trebui să includă dată sosirii lui Muhammad la Medina - cunoscut sub numele de Yathrib înainte de sosirea lui Muhammad. Uthman ibn Affan a sugerat apoi că lunile încep
Calendarul islamic () [Corola-website/Science/331941_a_333270]
-
Pentru Arabia Centrală, mai ales Mecca, există o lipsă de dovezi epigrafice, insă detaliile se găsesc în scrierile autorilor musulmani ale epocii abbaside. Atât al-Biruni cât și al-Mas'udi sugerează că arabii antici utilizau aceleași nume de luni ca și musulmanii, desi ei au înregistrat, de asemenea, alte denumiri de luna utilizate de către arabii păgâni. Tradiția islamică este unanimă în atestarea faptului că arabii de Tihamah, Hejaz și Najd distingeau între două tipuri de luni, permise ( halal) și interzise (haram). Lunile
Calendarul islamic () [Corola-website/Science/331941_a_333270]
-
pe filozoful Averroes. Titlul de “al-Mansur”, “Învingătorul” a fost câștigat în urma bătăliei câștigate în fața lui Alfonso VIII al Castiliei, în bătălia de la Alarcos (1195) Statele creștine din peninsula Iberică deveneau din ce în ce mai bine organizate pentru a mai putea fi stăpânite de musulmani, iar almohazii nu au făcut nicio mișcare împotriva acestora, În 1212, califul almohad, Muhammad al-Nasir (1199-1214), succesorul lui al-Mansur, după o avansare de succes spre nord, va fi învins de alianță dintre cei patru regi creștini: regii din Căștile, Aragon
Dinastia Almohadă () [Corola-website/Science/331939_a_333268]
-
iberică de la Universitatea Yale, a susținut idea conform căreia „toleranța a fost un aspect moștenit al societății andaluze”. Cartea lui Menocal „The Ornament of the World” susține că dhimmii evrei care locuiau în interiorul califatului, chiar dacă aveau mai puține drepturi decât musulmanii, trăiau totuși mai bine decât în alte părți din Europa creștină. Evreii din alte părți ale Europei și-au croit drum spre Andaluzia, și în timp ce alte secte creștine erau privite ca fiind eretice de Europa catolică, aceștia nu doar că
Dinastia Almohadă () [Corola-website/Science/331939_a_333268]
-
autentice. Ibn Abi Hătim (d. 327/938) a acceptat textele lui Muslim că „demne de încredere, acesta fiind unul dintre naratorii de Hadis cu cunoștințe reale.” Numele lui Muslim a crescut treptat în anvergură, astfel încât acesta este considerat astăzi de musulmanii sunniți că autor al unora din colecțiile cele mai autentice de Hadis, al doilea ca importanță după Sahih al-Bukhari. Sahih Muslim: colecția să de Hadis autentic.
Muslim ibn al-Hajjaj () [Corola-website/Science/331940_a_333269]
-
experiențelor extatice de uniune cu Dumnezeu, când ar fi spus că Dumnezeu vorbit ca și cum Dumnezeu ar fi grăit prin el. A fost de asemenea acuzat de blasfemie. Discipolii săi i-au luat apărarea, spunând despre acesta că este un bun musulman și că aceste cuvinte ale sale ar fi fost rostite atunci când acesta s-ar fi aflat într-o anumită stare mistică și nu în timpul unei discuții sau al vreunui discurs obișnuit. Acesta l-ar fi citat pe Dumnezeu, nu ar
Abu Yazid al-Bistami () [Corola-website/Science/331987_a_333316]