KorAP: Find »[drukola/base=naiba & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...156 157 158 ...186 >

4,628 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609

mai sus, pînă cînd păru prinsă În cușca pieptului. Inima Îi bătea cu disperare acum, peste tot, din obraji pînă În vîrfurile degetelor. — Viv, dădu ea să spună. Dar Viv se Întorsese. Își pusese mîinile În buzunarele cardiganului. — O, la naiba, zise ea. Mi-am lăsat țigările Înăuntru. N-o să suport după-amiaza fără una. Dădu să se ridice, apucînd bara platformei și făcînd instalația să se clatine. — Vrei să-mi dai un brînci În sus? zise ea. Helen se ridică În

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
pot. Îmi pare rău. Am ceva de făcut. — Nu putem face asta Împreună? — Aș prefera să nu vii. — Ei bine, aș putea aștepta. Probabil că pe fața ei apăruse o umbră de stînjeneală. El se uită În jur, Încurcat. — Unde naiba te duci? o Întrebă el. La slujba de seară În vreun bar deocheat? Nu-i cazul să te rușinezi, dacă asta e. O să vezi ce tip deschis la minte sînt. Aș putea sta În public și i-aș ține la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
Îi Întinse mîna. Îmi pare rău, domnule Fraser, trebuie să plec acum. La revedere! Se Întoarse și-l părăsi, traversînd În grabă piața, fără să privească În urmă. Probabil că el stătea și o urmărea cum fuge, Întrebîndu-se cu cine naiba se Întîlnește și de ce; nu-i păsa. Continuă să alerge, printr-o breșă În trafic, și se Îndreptă spre Strand. În cele din urmă, seara se lăsase. Strada era mai Întunecoasă decît atunci cînd o traversase În mașină cu Reggie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
nimic de neînțeles aici. Era ceva la fel de obișnuit și familiar ca propria-i față asimetrică. De ce, atunci, i se părea că Julia se depărtează de ea, se gîndi În timp ce se apropia tot mai mult de astfel de obiecte? Și unde naiba era Julia acum? Mai deschise o dată caietul și căută cu disperare, dînd paginile, indicii. Ridică o batistă stropită cu cerneală și o scutură. Căută sub sugativă. Deschise sertare. Ridică o foaie de hîrtie, un plic, o carte... Sub carte era

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
lucrurile pe care și le doreau cu pasiune prin flagelare sau Însemnare cu fierul roșu sau tăiere. Aproape Își dorea ca Julia să aibă un eșec. Se gîndi la cuvinte: Aș vrea să dea greș! Ce tipă mizerabilă era! Cum naiba de ajunsese În halul ăsta? Într-o situație În care să-și dorească asemenea lucruri În legătură cu Julia? Dar asta se Întîmplă, Își spuse ea nefericită, doar pentru că o iubesc... Imediat ce rosti cuvintele astea, auzi zăngănitul cheii Juliei În broasca de la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
peretelui vocile Începură să vorbească. Una a unei femei, cealaltă a unui bărbat, ușor ridicate, poate se certau - a bărbatului era mai clară, dar ambele erau, de fapt, Înăbușite, intermitente, ca scîrțîitul unei cîrpe cu care lustruiești o masă. — La naiba! spuse Reggie În șoaptă. Astane mai lipsea. — Crezi că ne aud? — Nu, dacă stăm liniștiți, și nu, dacă o s-o țină tot așa. Să sperăm că da! Nostimada o să-nceapă dacă se decid să se sărute și să se Împace

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
și Îndesă pătura În jurul ei. — Pe unde s-o ducem? Întrebă Kay, cînd fu gata. E vreun drum pînă-n stradă prin grădină? Gardianul clătină din cap. — Nu prin grădina asta. Va trebui să ne Întoarcem prin casă. — Prin casă? La naiba. Ar fi mai bine s-o luăm din loc În clipa asta. Gata, poți s-o ridici? OK. Unu, doi... În clipa cînd se simți ridicată, bătrîna deschise În sfîrșit ochii și privi uluită. — Ce faceți? murmură ea. Kay pipăi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
sus și În jos, ca niște fotbaliști Înnebuniți... Dar unele din bombele incediare căzuseră pe acoperișuri și În grădini, unde nu le puteau ajunge; una se cuibărise pe un indicator De Închiriat, din lemn, care Începuse deja să ardă. — Unde naiba vă e gardianul? Îl Întrebă Kay pe bărbat. — Spuneți-mi dumneavoastră, zise el gîfÎind. Strada este la marginea a două posturi. Stau acolo certîndu-se care trebuie să o patruleze. Credeți că avem nevoie de pompieri? CÎteva extinctoare ar fi suficiente

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
și neted, aproape strălucitor... — Stai, spuse Kay punîndu-și mîna pe brațul lui Mickey. Bărbatul respiră adînc. Se puse pe rîs, apoi tuși din nou. — Să mă ia dracu’, zise el. Dac-o să găsiți vreun picior la capul ăla sînteți vrăjitoarele naibii. L-am pierdut În celălalt război. Piciorul lipsă era de plută. Peste toate, explozia care-l trîntise la pămînt nu era de la o bombă, ci de la o mașină de gătit cu gaz defectă. Se aplecase să pună un chibrit sub

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
fusese alungat. Era ca și cum s-ar fi ridicat o greutate. Kay și Mickey pălăvrăgiră și rîseră tot drumul pînă În Dolphin Square. Dar la garaj au fost Întîmpinate de Patridge, care le aruncă o privire de avertizare. — Ați dat de naiba, fetelor. Apăru Binkie. În mînă avea un teanc de chitanțe. — Langrish și Carmichael, unde dracu’ ați umblat? Ați fost văzute Întorcîndu-va acum o oră. Eram pe punctul de a suna la Control să vă dau pierdute. Kay Îi explică despre

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
Însă, Binkie intră din nou. Ridică mîinile și trebui să strige tare pentru a se face auzită. — E nevoie de o singură ambulanță, zise ea, În partea de nord din Sutherland Street. Cine a sosit de mai mult timp? — La naiba, zise O’Neil scoțîndu-și un ac de siguranță din gură. Eu și Cole. Cole? Cole căscă și se ridică În picioare. Nimeni nu se mai veselea. — Bravo, fetelor, zise Kay așezîndu-se mai bine În scaun. — Da, la revedere, fetelor! zise

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
și una i-o dădu lui Cole. — Mulțam, zise Cole, trăgînd un fum. Dumnezeule, e mai bine așa. Apropo, a fost frumos ce-ai făcut pentru O’Neil. Kay se frecă la ochi. — O’Neil e un copil. — Totuși... La naiba, motorul ăsta dă rateuri Într-o veselie! Cred că aprinderea-i futută. Restul drumului Îl parcurseră În tăcere, concentrîndu-se la traseu. Locul unde doreau să ajungă era undeva În sens invers, spre Hugh Street. — Ăsta să fie locul Într-adevăr

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
Juliei și o asocie cu bijuterii și perle. Nu era duritatea o condiție a strălucirii, la urma urmelor? Apoi Julia Își schimbă postura, și momentul trecu. Puse din nou mîna pe ceas; Helen văzu cît de tîrziu se făcuse. — La naiba. Își termină rapid țigara, aruncă mucul În ceașca aproape goală și Îl auzi cum sfîrÎie. Trebuie să mă Întorc la serviciu. Julia dădu din cap și termină ceaiul. — O să te-nsoțesc, zise ea. Se Întoarseră repede la cantină să-și lase

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
afli aici. La fel ca toate celelalte lucruri care sînt ale altora. Tot ce contează, vreau să spun: lucrurile plăcute, dar și neplăcute... — La dracu’, zise Giggs căscînd. Vorbești ca un bătrîn condamnat la moarte, fiule. Ca un viețaș, al naibii vorbești! — Cu alte cuvinte, spuse Fraser, faci tot ce vor ei să faci. Garnish și Daniels, vreau să zic, și Churchill, și toți ceilalți. Renunți la dreptul tău de a gîndi! Nu te condamn, Pearce. E greu aici, cînd nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
decupat. Îl scutură puțin și căzu o bucățică din el. E ca și cum ți-ai omorî vremea Într-o grădină zoologică puturoasă. Giggs Împinse scaunul și se ridică În picioare. — Hai, prietene, Îi zise el lui Hammond. Masa asta pute al naibii. Își luară farfuriile și se duseră. După o clipă, delapidatorul și alt om plecară și ei. Bărbații din capătul de masă unde era Duncan Își schimbară locurile și se apropiară. Unul dintre ei avea un mic set de domino făcut

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
bucăți de hîrtie din cutie și se tamponă Între picioare. Totuși, cînd scoase hîrtia, aceasta nu avea nici un semn. Se gîndi că, dacă ar face pipi, ar ieși și sîngele. Făcu pipi, dar asta nu schimbă lucrurile cu nimic. — La naiba, zise ea cu voce tare, pentru că, și așa, ciclul era destul de supărător cînd venea, dar așteptîndu-l să vină era și mai rău. Scoase tamponul igienic și-l prinse la locul lui, să se asigure; se uită apoi În poșetă și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
Scuze pentru Întîrziere. — Nu face nimic. Ai sosit la țanc să bei ceva. Preparam cocktailul cu gin și vodcă. — Cocktailul! zise Kay, lăsîndu-și jos geanta. Se uită la ceas. Era cinci și un sfert. Binkie Îi surprinse expresia. — O, la naiba! Nu răspund de ficatul tău, dar al meu merge Încă În orele de pace. Kay Își scoase șapca. Era Îmbrăcată În uniformă, la fel ca Mickey și Binkie, pregătită de lucru. Dar cabina avea o sobă și o lampă care

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
ușă, o doamnă vrea să vă vadă. Asta se Întîmpla cu o săptămînă și ceva mai tîrziu. Helen prindea hîrtiile cu o agrafă și nu-și ridică privirea. — Are programare? — A Întrebat de dumneavoastră În mod special. — Așa deci? La naiba. Asta se Întîmpla cînd Îți spui numele prea liber. Unde e? — A zis că nu intră, pentru că-i cam ponosită. — Ei, nu poate fi prea ponosită pentru locul ăsta. Spune-i că nu sîntem pretențioase. Totuși, ar trebui să-și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
de fete, de multe fete. Strîng provizii de săptămîni, așa că va fi o chestie de milioane. Abia avem timp să ne schimbăm, haide. Viv se uită la ea Îngrozită. — Glumești, zise ea. Nu pot face față la așa ceva. Arăt ca naiba! — O, dă-ți cu puțin Max Factor, spuse Betty, În timp ce-și trăgea paltonul pe ea, și tipii de la minister n-or să observe. O luă pe Viv de braț, o conduse afară și o porniră spre hol. Lui

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
lîngă ea, fără ca ea să facă un lucru anume. Își Îndreptă spatele și se uită În jur. — Trebuie să ajung la o farmacie, zise ea. Unde pot găsi o asemenea farmacie? Hai, Betty. — Așteaptă, zise Betty. Își deschise poșeta. La naiba, nu pot să spui o chestie ca asta și să te aștepți să... Lasă-mă să fumez o țigară. — O țigară? repetă Viv. Cum de te gîndești la țigară acum? — Calmează-te, Îi spuse Betty. Viv Îi dădu un ghiont

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
credea că era un băiat pe care-l chema Pacey, la etajul doi. Ste-lla! Am să-ți spun ceva... Ți-am văzut păsărica la baie! Ți-am văzut păsărica! Era neagră ca pălăria mea! Alt bărbat fluieră și rîse. Al naibii poet mai ești tu, Pacey! Semăna cu un șobolan negru cu beregata tăiată! Arăta ca barba moșului tău, cu buzele tale de fată bătrînă la mijloc! Ste-lla. De ce nu-mi răspunzi? Nu poate răspunde, se auzi o altă voce. E

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
Gura, bestiilor! De ce nu lăsați fetele să-și facă somnul de frumusețe? Aceste cuvinte au fost urmate de un vum! al unei explozii și Giggs strigă din nou: Neamțule! Fritz! Adolf! Pe-aici! Fraser gemu și-și Întoarse perna. — La naiba, zise el, asta ne mai lipsea! Pentru că peste toate, cineva se apucase să cînte. Fetițo În albastru, te-am visat ca pe-un astru... Fetițo În albastru... Pe bărbat Îl chema Miller. Era acolo pentru că fusese În fruntea unei afaceri

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
microfon În fața unei orchestre. La auzul vocii lui, bărbații de pe tot coridorul Începură să se plîngă. Închide aparatul! Miller, cretinule! Vecinul lui Duncan, Quigley, Începu să bată cu ceva - probabil cu solnița lui - În podeaua celulei. Taci, urla el, Împuțitul naibii! Miller, curvă nerușinată! Te-am visat ca pe-un astru... Dar Miller continuă să cînte, peste toate vociferările, peste mugetul depărtat al raidului, și partea cea mai proastă era că, inițial, acest cîntec era, de fapt, foarte melodios. Unul cîte

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
Își aruncă solnița și nu mai urlă. Îți aud vocea, vreau să te ajung, Buzele ni se-ating, brațele-mi te cuprind. Dar pleci și mă trezesc visînd. Și Fraser se liniștise. Își ridicase capul să audă mai bine. — La naiba, Pearce, zise el de data asta, cred că am dansat pe melodia asta odată. SÎnt sigur c-am dansat. Se Întinse pe spate. Probabil că la vremea aia am rîs de chestia asta grotescă. Acum... Acum mi se pare al

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
Binecuvîntez ceasul cînd te-am zărit așa. Brusc, izbucni o altă voce. Asta era adîncă, profundă și libidinoasă. Dă-mi fata cu ochi de cer Căreia-i place de n-o vrei, dar vrea de-o ceri! Cineva ovaționă. — Cine naiba mai e și ăsta? spuse Fraser nevenindu-i să-și creadă urechilor. — Nu știu, zise Duncan, aplecîndu-și capul să asculte. Poate Atkin? La fel ca Giggs, Atkin era dezertor. Era un cîntec pe care-l cîntau servitorii. Dă-mi fata

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]