60,569 matches
-
-ți mai povestesc și mâine... Îmi cer scuze. M-ați așteptat mult? Doar vreo douăzeci de minute... — Nu, deloc, acum am ajuns și eu. E incredibil cât de cretin pot să sun câteodată. E mai tânără decât mă așteptam. Pulover negru, lălâu. Exces de rimel. Păr tuns asimetric, așa cum se poartă acum. Nu-i stă bine. Sâni mici. Parcă. Unghii scurte, pătrate, nedate cu lac. Îngrijite, totuși. Uite că iar m-am uitat... — Aveați dreptate. Nu semănați. — Poftim? — Cu fratele dumneavoastră
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
evenimentului pe care mama l-a sărbătorit, în noua noastră locuință, cu o cină fabuloasă, numai pentru noi doi. Niciodată nu am aflat nici cum nimeriserăm în casa aceea, așa de repede, nici cum a făcut ea rost de icre negre. Poate că nici nu erau adevărate. Știu că mă uitam la ea cu senzația că a întinerit brusc. Purta o rochie maro cu dungulițe fine, ruginii, era proaspăt coafată și, pentru prima oară de mult timp încoace, nu mai avea
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
în colțul din dreapta jos. Lea, tânără, așa cum nu mi-o amintesc. Într-o rochie vapo roasă, probabil pastel. Maximum 25 de ani. Ține de mână o fetiță. Codițe și bentiță albă. Pistrui ca ai mei. Ochii enormi, întunecoși, care par negri, dar sunt, de fapt, albaștri, cu gene ca de vârcolac, ai lui Alex. Mama. 13. Povestea Isabel. Da, zace bolândă, murindă, creștină, descătușată de Musa, mort... Cine a zis că e mort? Tu! Și m-ai crezut? Nu trebuia să
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
După cum îți imaginezi, despre asta vom vorbi mult mai târziu, dacă nu cumva o să uit. Mi se întâmplă destul de des să uit lucruri, în ultimul timp. Sau poate că tu uiți să mă întrebi și atunci ochii lui Musa rămân negri până la proba contrarie... Și Omalissan? Cine încearcă s-o omoare? Ah, nu acum... am obosit... și aș fuma o țigară... Save Installing updates. You will need to restart your computer. Ok Remind me later Nordul are întotdeauna gust de hering
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
17. El A trăit. Ca-ntr-un miracol, sau ca într-un blestem, trupul cel frânt a trăit. A respirat, fără hrană, scuturat de febră, cu buzele arse, cu sânge gâlgâind din toate ungherele cărnii, încă șaptesprezece zile de vis negru ca smoala, până când, încet, încet, și-a recăpătat auzul. Simțurile. Puterea de a-și îngâna numele. Frica de moarte. Dorința de moarte. Vanitatea de a-și pipăi chipul, căutând să cuprindă, cu mintea, dezastrul. Singura scăpată întreagă, de la cot la
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
că, la partaj, îi revenise mamei, care a decis să nu și-o aproprieze niciodată. Așă că ea a dispărut, s-a pierdut, s-a dus în locul unde, în copilăria mea, au plecat și mingea de fotbal cu bej și negru, de la Teo, colegul meu de bancă, și fâșul verde pe care l-a murdărit David cu tempera, și nenumă rații struți-marionetă de la mare, cu ițele încurcate și handicap motor pe vecie, și lanterna pe care am primit-o de la Moș
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
vrea. „privește cerul“, mi-a spus. „privește cerul“ și nu, nu se uita în sus, citea de pe un perete. Ne plimbam în centru și deodată ne iese în cale, ca o arătare cu mâini, picioare, trup și șuier și cuvinte negre, peretele ăsta și ea citește de pe el: „privește cerul“ și se întoarce la mine și zâmbește larg, larg, așa cum nu zâmbești decât în primii ani de viață, când nu te-a rănit, nu te-a părăsit, nu te-a dezgustat
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
mintea atât de ageră și vocea limpede și spiritul proaspăt și ochii frumoși, clari, cu gene lungi, ca ai mamei lui, cea atât de iubită și niciodată uitată, Isabel... Salvarea venise pe neașteptate. Într-o dimineață cu cireșe și gânduri negre, pe Dominique o vizitase François, băcanul. Fâstâcit. Ea îi oferise șerbet de lămâie. El se foise preț de multe minute lungi, prinzând, din când în când, copilul din zbor, ciufulindu-l și dându-i, apoi, din nou drumul în grădina
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
Uite: agrișe, coacăze albe, nuci verzi, gutui, zmeură, por to cale... Gândește te la Alexandre! Ai toată livada asta. Și știu că te pricepi atât de bine!... Ochii lui privesc în pământ, pe lângă paharul cu șerbet, dincolo de pantofii ei odată negri. Știe, se gândește Dominique. Știe, se întristează François. Între ei, la masă, rusul își ia, nevăzut, locul, mâncând dul ceață și degustând vinuri. Numai copilul, ocupat să urmă rească un balaur imaginar printre trandafiri, nu-l vede, nu-l simte
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
vas. Nici nu ai spune că rusul înalt și atât de slab, în hai nele lui ponosite, cu obrazul aproape cenușiu și părul de-acum de-a binelea înspicat e mintea din spatele acestui deșert arctic care plutește spre mări din ce în ce mai negre, ducând în pân tecele lui atâta risipă de minunății. 35. Din dragoste Boala copilului a izbucnit dintr-odată. Nu s-a știut întru totul de unde venea. Doica lui, Sumayya, a dat vina pe niște smochine prea coapte, dar nimeni nu
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
mâna mică și fierbinte a lui Abd al-Aziz. Vena stacojie de pe tâmpla lui stângă, din ce în ce mai umflată, părea să pulseze în ritmul inimii copilului. Așa că nimeni nu l-a judecat când s-a repezit spre Tayyib, cu ochii ca două cratere negre în care licăreau flăcărui verzi și i-a șuierat, dintr-odată, uscat și fără culoare în glas: — Găsește pe cineva care să-l boteze! L-au botezat în aceeași noapte. În zori, buzele copilului erau încă vinete, dar până la amiază
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
Alexandre. Să mergem acasă. Docil, se ridică sub priviri îngrijorate care se balansează con tinuu, ca într-o mișcare ciudată de tango, își ia un la revedere bolborosit și se împleticește pe scări, susținut de brațul ei ferm în mantoul negru, pe care-l știe rece, la fel de rece ca silabele care par să vină de undeva, de departe, și pe care ea pare că numai le a îm pru mutat astă-seară, ca pe niște accesorii asortate perlelor din urechi, numai ca să
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
cămăruțe strâmte, unele de care nici nu știam și pe care le descopeream cu uimire și spaimă, de parcă atunci le-ar fi născut casa, complice în jocurile noastre. Era, apoi, ușa interzisă a podului. Șemineul mare și nefolosit, în gura neagră a căruia priveam curioși spre un hău unde domneau spaime ce aveau să revină, coșmaresc, în geana nopții. Scara de serviciu, mereu acoperită de un praf negru și zgrunțuros care trăda trecerea unui sac cu semințe de flori. Bucătăria mare
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
noastre. Era, apoi, ușa interzisă a podului. Șemineul mare și nefolosit, în gura neagră a căruia priveam curioși spre un hău unde domneau spaime ce aveau să revină, coșmaresc, în geana nopții. Scara de serviciu, mereu acoperită de un praf negru și zgrunțuros care trăda trecerea unui sac cu semințe de flori. Bucătăria mare și friguroasă iarna, cu geamuri multe, ca de seră, în care domneau mereu ghivece și jardiniere interioare, asupra cărora Lea se apleca așa cum ți ai fi imaginat
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
avea anul scris pe spate, cum au, de multe ori, pozele vechi, dar era aceeași fotografie, mai puțin urma galbenă din colțul din dreapta. Aceeași femeie tânără, în rochie vaporoasă, de mână cu o fetiță cu ochi care în poză păreau negri. David dăduse de ea într-o cutie, printre bilete vechi de intrare la muzeu și multe rețete medicale. O avea și el. Avea și Alex poza. După Edinburgh, nimic nu a mai fost la fel. Grădina aceea, deasă ca un
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
fiert. Când fusese asta? Dădu pagina în care Alexandre se afla la Barcelona și scria despre Santa Maria del Mar, știind că el nu mai era acolo. După care zări vasul rusului, croindu-și drum prinre rân durile care tălăzuiau negru și amenințător, scurgându-se în sute de mii de litere și semne de punctuație undeva într-o poveste pe care nu reușea s-o priceapă. 44. tot ea Mă aștepta, uneori, după școală. O femeie frumoasă, cu părul strâns într-
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
aproape Salut! Eu sunt Alex. Mama a locuit cu Alex aproape până când s-a îmbolnăvit. După care s-a mutat în Intrarea Vâlcului. O paragină de casă, moștenire de la mătușa ei... o știi, ai văzut-o în poza aia alb negru. O femeie tânără, cu o fetiță de mână. Fetița era mama...în sfârșit. Cum spuneam, mama s-a îmbolnăvit. Își programa, întotdeauna, operațiile când Alex era plecat. Să nu deranjeze. Eu așa am regăsit-o. După o operație. El era
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
propriile miasme, ros de foame și de păduchi. Spectaculos moare, nu? Te rog, oprește te. Numai că nu e Musa. Dacă te uiți mai bine, undeva, prin tre rânduri, printre gânduri, printre lozinci, printre clișee, o să vezi că avea sprâncenele negre și stufoase, aproape unite, că ochii îi erau smoliți și pielea tuciurie, că barba creștea albă, ceea ce făcea din chipul lui mâncat nu de păduchi, ci de vărsat, o adevărată geografie cu hăuri, cu genuni de păduri negre și de
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
avea sprâncenele negre și stufoase, aproape unite, că ochii îi erau smoliți și pielea tuciurie, că barba creștea albă, ceea ce făcea din chipul lui mâncat nu de păduchi, ci de vărsat, o adevărată geografie cu hăuri, cu genuni de păduri negre și de zăpadă cocoțate pe coame și spinări de pomeți și arcade. Avea obrazul stâng despicat de sabie și lobul urechii lungit de greutatea unui cercel purtat ani de zile, în urma căruia nu se mai vedea acum decât brazda găunoasă
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
lungit de greutatea unui cercel purtat ani de zile, în urma căruia nu se mai vedea acum decât brazda găunoasă a pielii atârnânde. Nu cerșea și nu era în zdrențe, deși veșmintele lui nu aveau nimic de luptător în ele. Erau negre și simple, fără podoabe. El însuși era semeț și slab și adevărul e că, atunci când și-a dus mâna la piept, nimeni nu a bănuit că inima lui exploda în cascade de sânge vinețiu, că inunda văi lăuntrice ale memoriei
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
capteze atenția Hanei, atîta vreme cît în comportamentul lor nu se schimba ceva în bine. Și, trebuie spus, invidia care-i încerca la vederea armoniei din relația ei cu Lupino le picura otravă în suflete. De aici și gîndurile lor negre, de răzbunare. De aici a plecat totul. De aici planurile războinice. CAPITOLUL 2 Umbrele trecutului [i ale prezentului T recuseră doi ani întregi de cînd se alăturase haitei de lupi. Doi ani grei dar, deopotrivă, frumoși. Se poate spune că
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
Niciodată nu coborîseră atît de mult spre cîmpie. Priveau, obosiți și năuci, întinderea deprimantă care li se desfășura înaintea ochilor. Cîmpia, leagăn de frumusețe primăvara, vara, toamna, se transformă, dezolant, într-o nemărginită întindere moartă la venirea iernii. Păsări mari, negre și urîte pluteau ici și colo, descurajant, scoțînd sunete reci și ascuțite. Vîntul rostogolea, fără direcție anume, rotocoale mari de ciulini încîlciți, și șuieratul lui nemilos le îngrămădea blana, de-a lungul șirei spinării, pînă după gît. Nu se putea
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
relaxeze mușchii, gîtul, capul... O secundă de liniște îi trebuia... Relaxare... Liniște... Tresări speriată. Ațipise. Sări, confuză, în picioare. Puiul. Lupino! Unde era copilul? Lupino! Lupino! Chemarea repetată se risipi printre copaci. Inima îi bătea nebunește în piept. Un gînd negru, o presimțire îngrozitoare o făcu să tremure ca scuturată de friguri. Lupinoooo! Era un urlet sinistru, de animal rănit. Alergă nebunește spre stînga, apoi spre dreapta, apoi reveni de unde plecase. Trebuia să-și găsească puiul. Trebuia să se adune și
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
mintea. Se scutură, ca și cum ar fi aruncat de pe spate o greutate, apoi reluă înaintarea. "Va fi bine!", gîndi, amintindu-și spusele lui Arus și încurajările Hanei. Dacă i-ar fi fost alături, Hana i-ar fi risipit, fără îndoială, gîndurile negre. Așa era ea: bună și blîndă, înțeleaptă și sfătoasă, minunat prieten care nu-l dezamăgise niciodată. Prin fața ochilor minții i se perindau imagini din copilăria comună: întîia ninsoare, care-i surprinsese într-o după-amiază geroasă și care le produsese nemărginită
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
de buna mătușă Gerda... Dar nu-i nimic, e destul de bună și șapca-sport. Așa că se apropie de megafon, cuprinzând dintr-o privire spațiul în jurul căruia tălăzuiește mulțimea. E o suprafață împărțită, ca oricare tablă de șah, în 64 de pătrățele negre și albe, de fapt, aici, cenușii și verzi. Alinierea este perfectă. „Piesele” stau nemișcate. Șaisprezece bărbați îmbrăcați în costume albe și șaisprezece în costume negre așteaptă să pornească la atac. Stau drepți și mândri de importanta misie ce li s-
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]