3,977 matches
-
evită ecolocația. Numeroși fluturi au posibilitatea de a recepționa ultrasunetele emise de lilieci, reacționând prin manevre variate. Unii zboară în zig-zag, alții își strâng brusc aripile și se lasă să cadă pe sol sau, dacă se află pe frunze, rămân nemișcați până când atacatorul se îndepărtează. Fluturii din familia Arctiidae se apără prin gustul lor neplăcut. Există specii de fluturi, în special Noctuidae, capabile să emită la rândul lor ultrasunete care, interferând cu cele ale liliecilor, îl dezorientează complet (Fullard, 1984). Molia-tigru
Mamifere cu aripi by Emilia Elena Bîrgău () [Corola-publishinghouse/Science/1647_a_3099]
-
te studieze și ți-au vorbit în diferite limbi... Această povestire, pe care la timpul potrivit v-am relatat-o cu toate detaliile de care îmi aminteam, l-a uluit. Mă asculta cu o atenție imposibil de redat, aproape înspăimîntătoare, nemișcat, cu sudoarea acoperindu-i ușor fruntea. Am terminat povestirea acelei prime zi și am continuat: Înainte de asta, te aflai pe vasul John-Bell, terorizat, ai stat ghemuit zece zile lîngă balustradă, refuzînd orice îmbucătură... L-am binecuvîntat în gînd pe acel
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
fugă în perspectiva postmodernă în care viețuim. Avem, pe de o parte, tendința securizantă de racroșare la lucruri și valori consacrate, la mituri și eroi, la cărți fundamentale și frumusețe naturală, senină, chiar cu riscul unei înțepeniri într-o durată nemișcată și într-un spațiu tot mai fosilizat ; este cea pe care o adoptă César care, după periplul său disturbator prin lume nu mai dorește decît previzibilitatea, fie ea și muzeificată, a Vechiului continent. De cealaltă parte, cu Paz, avem o
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
mare abundență de lacrimi (tic al secolului XVIII), mărturisește că pricina jalei e o păstoriță. Înserarea e romantică și lamartiniană, dar priveliștile poetului francez sunt transcrise diminutiv și sărac. Sonoritatea corală, tunetul naturii, arhitectura grandioasă a solului, stejarii seculari, lacurile nemișcate cu ape somnoroase, amestecul de gotic și serafic, toate acestea nu sunt la Cîrlova. La el dăm de "jale" și "dor", de zefirul care suspină "pîn frunze" "cevași mai tărișor", de vântul suflând "cu dulceață". Prin Ruinurile Tîrgoviștii, Cîrlova inaugura
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
coadă, La plimbare, Spre livadă, Este praf de nu te vezi. Ale satului cirezi. Poetul are fiorul solitudinii silvestre, sentimentul solemn al geologicului, verificabile chiar în poeziile cu ușor aspect umoristic, cum e Balada popii din Rudeni, dioramă în aer nemișcat ca o scenă hibernală din pictura olandeză: Bolta sură ca cenușa, Calcă rar și cu zăbavă Codrii vineți - dorm adânc, Lunecușuri de pripor. Sună numai căldărușa Și-n tăcerea care crește, Atârnată de oblânc. Adâncit ca-ntr-o visare, Bate
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
predat la Cambridge: fratele Vincențiu de Coventry, fratele Ioan de Weston, fratele William de Poitiers, fratele Humphrey. Acesta din urmă mi-a relatat că, pe când era bolnav într-o zi la Cambridge, a auzit o voce care îi spunea: «Stai nemișcat ca o piatră». Rămânând așadar nemișcat ca o piatră, au venit doi diavoli care s-au așezat la stânga sa, iar un înger s-a așezat la dreapta. Diavolii au început să-l irite cu acuze false, iar îngerul a rămas
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
Coventry, fratele Ioan de Weston, fratele William de Poitiers, fratele Humphrey. Acesta din urmă mi-a relatat că, pe când era bolnav într-o zi la Cambridge, a auzit o voce care îi spunea: «Stai nemișcat ca o piatră». Rămânând așadar nemișcat ca o piatră, au venit doi diavoli care s-au așezat la stânga sa, iar un înger s-a așezat la dreapta. Diavolii au început să-l irite cu acuze false, iar îngerul a rămas mult timp în tăcere. La sfârșit
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
iveală și sufletul rămîne „lănțuit” de ea prin intermediul vederii. Vederea se Îmbată și, prin ea, Întreaga ființă a creatorului. Dificultatea ochiului este de a alege, de a Începe: „Dar unde o să punem privirea mai fntîi? Tu, fiu al ignorinții, ce nemișcat rămîi CÎnd arta Îți arată divina strălucire, Oricare-ar fi răceala și-adînca-ți nesimțire, Tu poți să vii aice, cît de nepăsător. Căci vei gusta tu Însuți un fermec răpitor. Vederea se Îmbată, se-ncîntă, se uimește, Nu știe ce s-admire
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
la 30 martie 1946. Maria Mohor mi-a arătat, la scurt timp după moartea soțului, un desen uluitor pe care Victor Ion Popa l-a executat în ultimele sale momente, reprezentând apariții monstruoase, teribile, în maniera lui Goya, care așteptau nemișcate în pragul ușii de spital ca să-l petreacă pe Victor Ion Popa spre țărmurile necunoscute. Degetele lui s-au încordat pentru ultima oară, încercând să surprindă pe hârtie ceea ce n-a putut surprinde niciodată nimeni. Nu știu unde se găsește acest desen
Victor Ion Popa și comuna Dodești by MIHAI APOSTU () [Corola-publishinghouse/Science/91678_a_93467]
-
faptul că celula unde a stat închis Corneliu Zelea Codreanu se afla intact, în urma catastrofalului cutremur, care a provocat prăbușirea Penitenciarului de la Doftana, omorând mulți întemnițați. Nu a suferit nici o stricăciune. Măsuța și cele două scaune din interior se aflau nemișcate, ca și tabloul și icoana Maicii Domnului de pe peretele celulei”. * Un cutremur catastrofal - produs de mâna omului, însă - a avut loc în India, în 1962, când a fost creat lacul Koya, pe o suprafață considerată de geologi ca fiind deosebit de
Animalele prevestesc cutremurele! by Vasile Văsâi () [Corola-publishinghouse/Science/825_a_1572]
-
își împodobi calul și ieși astfel pe porțile orașului. Veni și se învîrti călare în jurul lui Cezar care stătea așezat, apoi, sărind jos de pe cal, își aruncă toate armele și se așeză el însuși la picioarele lui Cezar, unde rămase nemișcat pînă cînd Cezar îl predă gărzilor sale în vederea sărbătoririi triumfului său." Plutarh, César, 27, 9-10 (trad.de R.Flacelière și E. Chambry, Paris, Belles Lettres, 1975, p.176) Foarte curînd istoriografia făcu din Vercingetorix un personaj deosebit. Încă din antichitate
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
se reped spre ramuri, în perioada cînd roiesc. Cu capul descoperit sub soarele fierbinte, Ahab stătea în picioare pe bompres, cu o mînă la spate, gata să-i poruncească prin semne timonierului în timp ce privea nerăbdător în direcția arătată de brațul nemișcat întins de Daggoo. Fie că, tulburat de jetul solitar întrezărit în răstimpuri, Ahab ajunsese să asocieze ideea de calm și de liniște cu prima apariție a balenei pe care-o urmărea, fie că era altceva la mijloc, nerăbdarea îl dădu
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
pentru totdeauna. Cînd aceasta țîșnește peste copastie, a ședea în ambarcațiune e ca și cum ai sta în mijlocul pistoanelor șuierătoare ale unei locomotive cu aburi, ale cărei piese și roți te pot zgîria rău de tot. Mai mult încă, nu poți sta nemișcat în mijlocul acestor primejdii, deoarece ambarcațiunea se hățînă ca un leagăn, aruncîndu-te cînd într-o parte, cînd în cealaltă, fără nici un avertisment, încît doar printr-o echilibristică specială și printr-o încordare supremă a voinței, izbutești să nu devii un Mazeppa
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
tot atîtea pumnale înfipte jignitor în carcasa balenei. Uriașa fantomă albă fără cap se depărtează tot mai mult de corabie și, pe măsură ce se depărtează, norodul rechinilor și mulțimea păsărilor își sporesc larma ucigașă. Ore în șir, de pe puntea corabiei aproape nemișcate, nu vezi decît această priveliște îngrozitoare. Sub cerul azuriu, fără pic de nori, pe fața suavă a mării încrețite ușor de brize jucăușe, plutește mereu hoitul acela enorm, pînă se pierde în nemărginire. Triste și derizorii funeralii! Vulturii de mare
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
morți ar putea-o descrie cum se cuvine. De aceea, nici un chaldeean sau grec în agonie n-a avut, cred, gînduri mai sublime și mai sfinte decît umbrele misterioase ce se tîrau pe fața sărmanului Queequeg, în clipa cînd zăcea nemișcat în hamacul lui, iar marea părea ea însăși să-l legene blînd, purtîndu-l pe ultimul său drum și ridicîndu-l din ce în ce mai sus, pe undele ei nevăzute, spre paradisul ce-i era hărăzit. Toți membrii echipajului îl socoteau pierdut; cît despre Queequeg
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
fundul calei; în chip de pernă, îi puseră o bucată de pînză de vele făcută sul. Queequeg stărui să fie transportat în acest pat de pe urmă, ca să poată să-l încerce și să vadă cît de comod era. Rămase acolo nemișcat vreme de cîteva minute, apoi îi spuse unuia dintre oameni să-i aducă din sacul lui marinăresc pe micul zeu Yojo. După care, încrucișîndu-și brațele pe piept, cu Yojo între ele, ceru să i se pună capacul î „bocaportul“, cum
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
in; merse apoi spre habitaclu, scoase cele două ace deviate și prinse orizontal acul de cusut vele, deasupra uneia dintre rozele compasului. La început, acul se răsuci de jur împrejurul rozei, cu ambele capete vibrînd puternic, dar în cele din urmă rămase nemișcat pe locul lui; atunci Ahab, care aștepta cu atenția încordată rezultatul, se depărtă de habitaclu și exclamă, cu brațul întins spre el: Ă Priviți voi înșivă și spuneți dacă Ahab nu-i stăpîn peste puterea magnetică! Soarele e la răsărit
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
artimon, iar alteori îl vedeau stînd în spiralul cabinei, cu piciorul teafăr proptit pe punte, gata-gata să pășească și cu pălăria trasă peste ochi, astfel încît oamenii n-ar fi putut spune precis dacă-și ținea ochii închiși, oricît de nemișcat ar fi stat și oricîte zile și nopți ar fi rămas departe de hamacul lui; n-ar fi putut spune nici dacă se mai uita la ei cu luare-aminte, deoarece ochii erau ascunși de pălărie. Nici nu-i păsa că
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
ruginesc coasele de anul trecut, aruncate prin otava necosită... Starbuck! Dar Starbuck plecase, deznădăjduit și alb ca un cadavru. Ahab străbătu puntea spre celălalt bord, ca să privească și acolo; tresări, însă, cînd văzu doi ochi reflectîndu-se în apă. Fedallah stătea nemișcat, aplecat peste același parapet. Capitolul CXXXII VÎNĂTOAREA - PRIMA ZI în timpul cartului de la miezul nopții aceleia, bătrînul ieși din spiraiul pe care se rezema și merse la gaura lui de pivot, așa cum obișnuia să facă din cînd în cînd; deodată însă
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
prevăzut pentru scufundare, Ahab exclama: Ă Al cui e dublonul, acum? O vedeți? Iar cînd oamenii îi răspundeau că n-o văd, el poruncea numaidecît să-l înalțe la postul lui de observație. Și ziua trecu astfel, cu Ahab veghind nemișcat în arboradă sau plimbîndu-se neliniștit pe punte. în timp ce se plimba, fără să scoată o vorbă, decît cel mult pentru a pune vreo întrebare oamenilor de pe catarge sau pentru a le porunci să înalțe și mai sus vreo pînză ori s-
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
cireșele! O, Stubb, sper că sărmana maică-mea a apucat să încaseze o parte din simbria mea, altfel n-o să i se mai plătească decît vreo cîțiva gologani, căci călătoria a luat sfîrșit. La prova corabiei, aproape toți marinarii stăteau nemișcați, ținînd mașinal în mîini ciocanele, scîndurile, lănciile și harpoanele, ca în clipa cînd se repeziseră într-acolo, de la diferitele lor treburi; priveau țintă ca și cum ar fi fost fermecați spre balenă; clătinîndu-și în chip ciudat capul fatidic, aceasta înainta spre corabie
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
duhovnicești, Cassian afirmă teza sa fundamentală: contemplația este o depășire a marginilor pământești legate de moarte și o pregustare a cerului. Cel care primește toate lucrurile prezente ca fiind pieritoare și își fixează neclintit privirea minții asupra a ceea ce e nemișcat și veșnic, acela contemplă fericirea vieții viitoare fiind încă în trup. Columba Stewart sistematizează în cinci puncte motivația dezvoltată de Cassian în Convorbirea duhovnicească I pentru plasarea contemplației în centrul teologiei sale. 1. Faptele practice ale ascetismului și slujirii sunt
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
veselie isterică, toți vrăjmașii lui Richard îl inconjurau și-i aruncau leșul de la unul la altul, într-o isterică profanare a celui ce a fost "tiranul". Isteria crește, ritmul profanator ajunge la paroxism, când, deodată, Richard rămâne în picioare, drept, nemișcat, în mijlocul cercului. Încheieturile armurii se înțepeniseră. În minutul care urmează, profanatorii dispar ca șobolanii care părăsesc vasul ce se scufundă. Pe platou doar Richard rămâne. Singur, nemișcat, drept preț de câteva clipe. Apoi armura cedează și el se prăbușește fără
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
crește, ritmul profanator ajunge la paroxism, când, deodată, Richard rămâne în picioare, drept, nemișcat, în mijlocul cercului. Încheieturile armurii se înțepeniseră. În minutul care urmează, profanatorii dispar ca șobolanii care părăsesc vasul ce se scufundă. Pe platou doar Richard rămâne. Singur, nemișcat, drept preț de câteva clipe. Apoi armura cedează și el se prăbușește fără viață. De ce am fost atât de impresionat de soluția tânărui regizor, soluție care mă urmărește de atâția ani și mă îndeamnă la cugetare și la respect? Pentru ca
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
publicului spectacolul său cu Livada de vișini, în traducerea, adaptarea și regia lui Alexa Visarion. Chiar înainte de ridicarea cortinei, spectatorul este invitat să parcurgă cu privirea porțiunea de scenă rămasă descoperită și care propune, prin elementele de decor, un tablou nemișcat, rigid, veșnic. Este "vama" spre lumea de dincolo... (a cortinei), o lume care se scurge încet, care se scufundă. "Dincolo" începe cu un râu pe malul căruia un dulap vechi, centenar, stă răsturnat și pe sfert înghițit de apă. Lucrat
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]