7,693 matches
-
săptămânale. Privirea lui întunecată, în care se citea un nihilism total, se întipărise adânc în memoria lui Takamori. O oră mai târziu, Takamori însoțit de un polițist din Sanya, se interesa de Gaston la hanul Iwate. — Avem tot felul de oaspeți aici, răspunse proprietarul de după ușa camerei, cu un puternic accent de Kansai. Părea iritat. — Străin? Da, a fost aici un străin înalt, care a plecat azi dimineață. Mai era cu un bărbat. Nu știu încotro au luat-o. Spunea adevărul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
serviciu. Un taxi se opri, scăpă de pasager și luă altul în loc. Începea o nouă zi... plină, ca toate celelalte. Tomoe trebuia să se întâlnească cu Ōkuma la cafeneaua de la subsolul hotelului Nikkatsu. Sosea din străinătate, la aeroportul Haneda, un oaspete influent al firmei italienești, iar Tomoe și Ōkuma urmau să-i cumpere un cadou de bun sosit. Stabiliseră să se întâlnească la ora zece, dar Ōkuma nu-și făcuse încă apariția când a sosit ea. Pe când își bea paharul cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
de toleranță în urma votării legii împotriva prostituției, activitatea a continuat în cluburi particulare cunoscute sub denumirea de „lumina albă“. Fără nici o legătură cu acestea însă, existau de mult grupuri de fete puse la dispoziția oamenilor de afaceri japonezi și a oaspeților străini. Există dansatoare europence de cabaret și cântărețe străine de jazz care vin în turnee, via Hong Kong, și care iau legătura cu astfel de grupuri ca să mai câștige și ele un ban în plus. Cu cât îi dădea Endō mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
nume Endō? Camerista l-a privit speriată. Și-n împrejurări normale Gaston arăta îngrozitor, dar acum, ud până la piele, părea un câine abandonat. Domnul Endō? Camerista s-a întors spre funcționarul de la recepție și l-a întrebat dacă aveau vreun oaspete cu numele de Endō. Bărbatul, cu creionul după ureche, l-a privit și el cu suspiciune pe Gaston. — Endō? Nu avem așa ceva. Gaston a ieșit târșindu-și picioarele, iar cei doi s-au uitat unul la altul. Bărbatul a remarcat cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
Secretara părea puțin îngrijorată când i-a anunțat vizitatorul. — Higaki-san, sper că nu aveți necazuri. — Te rog să nu dai nici o declarație împotriva mea, glumi Takamori. A ghicit imediat că era ceva în legătură cu Gaston. A deschis totuși ușa camerei de oaspeți cu puțină teamă. Polițistul care îi primise pe el și pe Tomoe, când s-au dus la secția de poliție Marunouchi ca să-l ia pe Gaston, stătea pe canapea, cu picioarele întinse. — Bună ziua. Mă bucur să vă revăd. — Îmi cer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
și-o pulbere albă pe tâmple s-așază. Aurorele încă se mai aprind, și-așteptăm. Așteptăm o singură oră să ne-mpărtășim din verde imperiu, din raiul sorin. Cu linguri de lemn zăbovim lângă blide lungi zile pierduți și străini. Oaspeți suntem în tinda noii lumini la curție dorului. Cu cerul vecini. Așteptăm să vedem prin columne de aur Evul de foc cu steaguri pășind, și fiicele noastre ieșind să pună pe frunțile porților laur. Din când în când cîte-o lacrim-apare
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
oile și cu bourii. Și ceilalți, cari din răsărit sosiră cu arapi și cu cămile, de asemeni se înduplecară mai târzior, pe seară. Fecioara-n marea zarvă nu se miră că și-a pierdut condurii. Vrea liniște Maria după atâția oaspeți, vrea liniște de-acu, și bucuria să fie-a ei, deplină. Poate mai bine-ar fi să sufle-n steaua de la poartă, s-o stingă. Ea singură-i de vină că sosesc atâția trași-împinși din patru vânturi, cu nechez de
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
Nu l-a ucis amarnica grijă din vale, nici gândul că Dumnezeu răpitu-și-a singur putința-ntrupării. Nu l-au răzbit nici tunetul din depărtări, nici tenebrele. Și nu l-a schimbat în cenușă fulgerul care i-a fost pentr-o clipă oaspete-n prag. Mereu își da sieși cuvântul și pasul său era legământ. Îngăduie Prietenă, să-ți amintesc că Poetul muri numai mult mai târziu. Mult mai târziu, ucis de-un ghimpe muiat în azur ca de-un spine cu foc
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
cerne, și-o pulbere albă pe tâmple s-așează. Aurorele încă se mai aprind, și-așteptăm o singură oră să ne-mpărtășim din verde imperiu, din raiul sorin. Cu liturghii de lemn zăbovim lângă blide lungi zile pierduți și străini. Oaspeți suntem în tinda noii lumini la curțile dorului. Cu cerul vecin. Așteptăm să vedem prin columne de aur evul de foc cu steaguri pășind, și fiicele noastre ieșind să pună pe frunțile porților laur. Din când în când cîte-o lacrim-apare
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
reluatei tinereți îmi este dat, până la capătul acestei vieți, în fiecare zi din nou s-o cuceresc. ULISE De pe liman pe golfuri privirea ți-o rotește. E liniște ca-n ziua când mă-ntorsei hoțește și ți-am golit de oaspeți viața, pragul, tinda. Ia seama Penelope ce netedă-i oglinda. Se-ntinde marea clară pe-un prund de oseminte. Nu-i nimenea cu proră s-o șteargă, s-o frământe. Doar șerpii taie apa spre-un țărm ghicit în zare
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
Dan se poate coborî atît de jos și că știa exact punctul cel mai slab unde să mă lovească. Poate-ți mai amintești că a murit cînd eram copil. Ți-aș sugera să-ți petreci noaptea asta În camera de oaspeți. Găsești cearceafuri În dulapul din baie. Și cu asta, ies În grabă din Încăpere, mă prăbușesc În baie, zguduită de lacrimi, și-mi doresc să nu mă fi lăsat de fumat cînd l-am cunoscut pe Dan. Duminică, e totul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
Prin ieșirea principală și-au făcut apariția Taso și Kakko, urmați de luptători și de longobarzi. Între ei nu l-am zărit pe Rotari și nici urmă de soldați. Un majordom, având în mână un toiag de argint, a cerut oaspeților să coboare în for. Aceștia s-au supus, ca niște miei. Cu veșmintele lor lungi și colorate, cu părul lor presărat cu pulbere de aur, cu mantiile ușoare prinse în fibule rotunde lăcuite, cu armele atârnate de centuri luxoase, aveau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
miezul problemei, nu înainte de a da peste cap trei căni de vin, care l-au făcut mai vioi. - Eu mă bucur de o oarecare poziție și n-am de gând să fac vreun rău fiilor mei. Cât timp veți fi oaspeții mei, oricare ar fi motivul călătoriei voastre, vă cer să nu faceți nimic care să dăuneze familiei mele. Dacă îmi garantați acest lucru, veți fi bineveniți. I-am dat cuvântul nostru. - Ei bine, a încheiat, mâine, dacă o să fiți întrebați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
vedea, și ochii îi erau ieșiți în afară ca la toți cei care suferă de această boală. Trăsăturile feței nu erau atât de grosolane pe cât se credea, în schimb, era monstruos de grasă. M-a primit într-un apartament de oaspeți ce-i fusese pus la dispoziție, așezată într-un jilț de stareță. Dădea pe-afară din toate părțile. În ciuda prezenței unor novice și a numeroase lumini, părea să nu existe decât ea în încăpere, și orice obiect de aur și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
prezentat în tricliniu pentru cină. Calinic se spălase și se îmbrăcase în hainele de dinainte, modeste, dar curate. Giuliano m-a primit cu un surâs ce mi s-a părut a fi ironic, spunând: - Așadar, am în casa mea un oaspete de vază, cel puțin după aurul pe care și-l poate permite. Callisto e al tău cât timp o să stai la mine. Mi-a dat de înțeles astfel că nimic nu se-ntâmpla în casa lui fără ca el să fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
sub falsă învinuire, dar atât de infamantă încât să-i dezonoreze pentru totdeauna. Ori și-au pierdut viața în accidente extrem de ciudate. Terminasem de ceva vreme cina, când un slujitor a venit să-l vestească pe Giuliano despre sosirea primilor oaspeți, doi senatori. Ne-am spălat pe mâini și i-am întâmpinat în odaia de studiu. Au mai venit apoi și alții, tot din partida albastră, bărbați și femei îmbrăcați luxos. Între ei era și o anume Teodosia, foarte frumoasă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
doua zi, și el mi-a pus în față un papirus cu însemnele împăratului. - Curtea te-a poftit la hipodrom și la teatru. În spatele acestei invitații se află cu siguranță Flaviano. În seara aceea, sub un pretext oarecare, am evitat oaspeții. M-am culcat devreme, după o baie prelungită, și am dormit prost. Imediat după prânz ne-am dus la hipodrom și am stat printre demnitarii care s-au uitat la mine curioși și răuvoitori, cel puțin așa mi s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
În teatru tăcerea a devenit absolută. - Cine este invitatul tău? l-a întrebat Heraclie pe Giuliano. - E un învățat sirian, Luminăția Ta, care trăiește în regatul longobarzilor, unde se bucură de o mare reputație. Cred că merită tot respectul datorat oaspeților. Împăratul s-a întors spre mine și a spus: - Nu știu de ce Flaviano te urăște atât de tare, dar, oricum, nu ești obligat să-i accepți invitația. Poți să te-așezi și să rămâi la locul tău. Incapabil ca de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
se-ntâmplaseră. O rugăciune tot am spus, dar fără tragere de inimă, la mormântul lui Colombano, aflat într-un colț al bisericii lângă ușă unde am observat crucea irlandeză sculptată în piatră. Apoi, fiindcă era ora prânzului, am mers în refectoriul oaspeților. Printr-o norocoasă conjunctură, nu mai era acolo niciun pelerin sau vreun sărac în căutare de hrană sau de adăpost, din pricina unei bănuieli de molimă care se răspândise în jur. Abatele însuși ne-a turnat apă să ne spălăm mâinile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
Încăierări și sunete de cioburi sparte. Intră din nou pe strada Carlo Alberto, În sens invers. Clădirile sunt Înalte și părăginite, iar străzile drepte ca niște anomalii. În capătul străzii, construcția piramidală a clopotniței de la Santa Maria Maggiore pare un oaspete dintr-o altă epocă. Magazine cu haine chinezești și gablonzuri ieftine, o coafeză nigeriană specializată În stiluri afro, un phone center, de unde poți suna În Pakistan și În Filipine la preț redus. Prăvălioara veche a unui frizer, care a supraviețuit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
contract de formare profesională. Chiar dacă acest contract era mai puțin remunerat decât contractul cu care fusese angajată această femeie. Îi părea rău pentru ea, dar ce putea să facă? Asta era piața muncii. Trecu pe lângă operatoare - Împietrită În fotoliul pentru oaspeți, cu spatele drept, cu picioarele Încrucișate, cu privirea ațintită asupra lui, ca În așteptarea unei minuni - și se Îndreptă spre ușă. O deschise, căci femeia aceea chiar trebuia să iasă - de fapt, nici n-ar fi trebuit să-i permită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
Și În toate acestea Elio intervenea atât de puțin. Dar acum, că o spusese, Îi stătea Înainte, În enormitatea ei definitivă, și Îi păru că era conștientă de asta pentru prima dată conștientă de asta. — Vreți să vedeți camera de oaspeți - sau camera copiilor? Întrebă agentul. Aris o fixa cu o privire dureroasă, ca și cum tocmai l-ar fi castrat. — Desigur, consimți Maja. Agentul aruncă o privire neliniștită spre tânăr. Voia să Încheie vizita cât mai repede. Pe la 2.15 avea o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
o sud-americană, n-au nici un chef de muncă, poate pentru că amerindienii au fost făcuți sclavi și le-a rămas această aversiune față de muncă, această ură față de stăpânul alb. Aveam o peruviană, peruvienele sunt cele mai rele, ei bine, când aveam oaspeți servea la masă, nu-ți spun cât de stângace era și cât de nepoliticoasă, Încât ne rușinam și ne privea prietenii cu ură, ascultă-mă bine, cu ură, Încât ne era teamă că Într-o zi avea să ne omoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
să o facă fericită pe Camilla - voia, Într-adevăr voia. Dar În clipa aceea o durere - ca mușcătura unui câine - Îi contractă pereții uterului. De trei luni Încoace, era prima dată când Îi conștientiza prezența. Primul semn de viață al oaspetelui. Și atunci rămase așezată și lăsă totul, ca Întotdeauna, În seama lui Elio. El avea să Îndrepte totul. Va ajunge aici În câteva clipe. Se va ocupa el de asta. Elio Îl va alunga pe impertinentul acela de Buonocore, Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
un pat pliant și făcându-și temele pe măsuța din camera de zi. Și Încercase să scape de asta, dar nu reușise. Sau poate că da. — Unde e Valentina, mamă? strigă Emma din bucătărie. Însă Olimpia era prea interesată de oaspetele neașteptat și nu-i răspunse. — Ce meserie aveți? Îl Întrebă avidă. — Predau italiana, răspunse docil Sasha. Se așeză pe canapea, cufundându-se Într-o Îmbrățișare de arcuri și de pluș. Continuă să surâdă politicos mamei Emmei. Dar, Încercând să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]