5,043 matches
-
sunt purtate împotriva Regatului Edom de la hotarele meridionale ale Israelului până la nimicirea acestuia. Relații prietenești sunt stabilite cu Fenicia și îndeosebi cu Hiram, regele Tirului, cu Talmai din Geșur și cu Regatul Hamat. Remarcabil om de stat, talentat comandant de oști și strălucit diplomat, David schițează structurile organizatorice ale noului stat centralizat ce se întindea de la Marea Mediterană la Eufrat și la Marea Roșie. Ocupând apoi și fortificând Ierusalimul, David face din vechiul oraș al iebusiților capitala politică și religioasă a regatului, în
David (Biblie) () [Corola-website/Science/308598_a_309927]
-
regională. Biserica de lemn este folosită curent de parohie și din acest motiv întreținută de cuviință. Biserica nu este pe lista monumentelor istorice. După catagrafiile secolului 19, biserica a fost ridicată în 1821 la inițiativa lui Constantin Popescu, căpitan în oastea lui Tudor Vladimirescu, retras în Mănăstirea Gura Motrului și hirotonisit preot în Butoiești. Primul cântăreț a fost Băluță Popescu iar primul paraclisier a fost Diaconu sân Pătru, panduri ai căpitanului. Conform tradiției locale, biserica de lemn este cel dintâi lăcaș
Biserica de lemn din Butoiești () [Corola-website/Science/308652_a_309981]
-
a Mitropoliei Ardealului. Paralel predă la Facultatea de Teologie Ortodoxă din Sibiu cursuri de Misiune Creștină și cursuri de Spiritualitate Ortodoxă. Primește o însărcinare specială din partea Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române care îi încredințează conducerea activității Asociației Misionare Ortodoxe "Oastea Domnului" care număra în acea perioadă circa 300 000 de membri. La data de 16 octombrie 1993 a fost ales arhiepiscop al Berlinului și mitropolit pentru românii din Europa Centrală, de către o adunare eparhială întrunită la Aachen. Se pare că
Serafim Joantă () [Corola-website/Science/308646_a_309975]
-
de gradul 7,5 din data de 23 ianuarie 1838 afectează din nou mănăstirea. Între anii 1828-1829, în timpul războiului ruso-turc casele domnești sunt transformate în spital, deservind armata rusă. În perioada următoare clădirile complexului funcționează ca și spital militar pentru oastea română. Începând cu anul 1855, până în anul 1862 a funcționat aici școala de medicină. În anii 1854, 1876, 1897 au loc o serie de reparații ale construcțiilor din interiorul mănăstirii. Până în anul 1848 slujbele în Mănăstirea Mihai Vodă au fost
Mănăstirea Mihai Vodă () [Corola-website/Science/308013_a_309342]
-
Agapia, Mănăstirea Secu și mănăstirea armenească. El și-a stabilit tabăra în jurul acestui așezământ religios. Acest eveniment este consemnat de cronicarul Ion Neculce în letopisețul său: "„În al șesălea anu a domniei lui Cantemir-vodă coborâtu-s-au craiul Sobețichii cu oștii grele iar în Țara Moldovei, fiind îndemnații și de munteni, de Brâncovanul, de pe cum era învățat ca să facă rău acestei țări, de să acolișiè de dânsa totdeauna, precum și mai pe urmă, de au adus și pe moscali cu fapteli lui
Mănăstirea Zamca () [Corola-website/Science/308053_a_309382]
-
moscali cu fapteli lui. Ș-au vinit craiul cu obuzul pe la Botășeni și pen Cotnarii pân’ la Târgul Frumos, și de la Târgul Frumos iar s-au întorsu la țara lui, că era vreme de toamnă. Și atuncea, întorcându-să, au lăsat oaste cu bucate în cetate, în Neamțu, și-n Sucevi, în mănăstirea armenească, și-n Agapie în mănăstire, și-n Săcul, și-n Câmpul Lungu, și-n Hangu.”" De atunci datează și unele grafite aflate pe pereții paraclisului din clădirea vestică
Mănăstirea Zamca () [Corola-website/Science/308053_a_309382]
-
(în maghiară "László Hunyadi") (n.1433 - † 16 martie 1457), a fost fiul lui Ioan Huniade, comandant de oști și nobil maghiar. Ladislau a fost primul fiu al lui Ioan Huniade și al lui Erzsébet Szilágyi. El a fost fratele mai mare lui Matia (Matei, Mathias), care mai târziu a devenit cunoscut sub numele Matia Corvin, regele Ungariei. De la
Ladislau Huniade () [Corola-website/Science/308075_a_309404]
-
maghiarii au venit în Europa și keve - denumirea macghiară a localității Cuvin din Voivodina, locul de unde au plecat locuitorii de astăzi ai comunei. Alte teorii susțin faptul că particula keve este de origine hunică, Keve fiind unul dintre comandanții de oști ai lui Attila. De asemenea keve înseamnă "pietricică" în maghiara veche. Conform recensământului din 2011, orașul avea de locuitori. Din punct de vedere etnic, majoritatea locuitorilor (%) erau maghiari, existând și minorități de romi (%) și germani (%). Apartenența etnică nu este cunoscută
Ráckeve () [Corola-website/Science/308284_a_309613]
-
Națională din Sofia). Situată într-o poziție strategică, la ieșirea din București, pe un mic deal de pe malul râului Colentina, mănăstirea joacă un rol important în apărarea orașului. În 1632, lângă mănăstire se dă o bătălie cu miză importantă, între oastea Țării Românești, condusă de Matei Basarab, și oastea turcă, în frunte cu Radu Iliași. Acesta din urmă fusese trimis de sultan pentru a îl înlătura din scaun pe Matei Basarab, urmând să instaleze în locul său un domnitor numit de Poarta
Mănăstirea Plumbuita () [Corola-website/Science/307520_a_308849]
-
la ieșirea din București, pe un mic deal de pe malul râului Colentina, mănăstirea joacă un rol important în apărarea orașului. În 1632, lângă mănăstire se dă o bătălie cu miză importantă, între oastea Țării Românești, condusă de Matei Basarab, și oastea turcă, în frunte cu Radu Iliași. Acesta din urmă fusese trimis de sultan pentru a îl înlătura din scaun pe Matei Basarab, urmând să instaleze în locul său un domnitor numit de Poarta Otomană. Bătălia este câștigată de Matei Basarab, care
Mănăstirea Plumbuita () [Corola-website/Science/307520_a_308849]
-
a îl înlătura din scaun pe Matei Basarab, urmând să instaleze în locul său un domnitor numit de Poarta Otomană. Bătălia este câștigată de Matei Basarab, care rămâne astfel pe tronul Țării Românești. În timpul Revoluției de la 1821, Tudor Vladimirescu, ajungând cu oastea sa la București, își stabilește tabăra la Plumbuita și pune santinele lângă mănăstire, pentru a opri ieșirea din oraș a celor care încercau să fugă din calea oștilor sale. În timpul Revoluției de la 1848, fără acordul autorităților bisericești, mănăstirea este transformată
Mănăstirea Plumbuita () [Corola-website/Science/307520_a_308849]
-
pe tronul Țării Românești. În timpul Revoluției de la 1821, Tudor Vladimirescu, ajungând cu oastea sa la București, își stabilește tabăra la Plumbuita și pune santinele lângă mănăstire, pentru a opri ieșirea din oraș a celor care încercau să fugă din calea oștilor sale. În timpul Revoluției de la 1848, fără acordul autorităților bisericești, mănăstirea este transformată în închisoare politică. În luna octombrie 1848, autoritățile vremii arestează și încarcerează în beciurile de la Plumbuita o parte din capii Revoluției. Începând cu secolul al XIX-lea, mănăstirea
Mănăstirea Plumbuita () [Corola-website/Science/307520_a_308849]
-
19 ianuarie 1853. Ridicarea cortinei dezvăluie sala de gardă în palatul Aliaferia, reședința prințesei de Aragon. Acțiunea se petrece în timpul războiului civil care opune monarhiei pe partizanii prințului de Urgel. Printre apărătorii regelui se află Contele de Luna ale cărui oști sunt comandate de Ferrando. Acesta povestește cum a dispărut, pe vremuri, fratele Contelui de Luna. O țigancă se apropiase de leagănul în care dormea copilul, care în curând se îmbolnăvi. Acuzată că i-a făcut farmece, țiganca a fost arsă
Trubadurul () [Corola-website/Science/307633_a_308962]
-
tablou se petrece în fața mănăstirii. Contele de Luna, însoțit de Ferrando și de un grup de soldați, hotărăsc s-o răpească pe Leonora înainte ca ea să se dăruiască lui Dumnezeu. Sosește Leonora însoțită de călugărițe. Dar imediat, Manrico, cu oastea sa, o răpește pe Leonora, dejucând planurile lui De Luna, a cărui furie atinge paroxismul. Ne aflăm mai întâi în tabăra regaliștilor comandați de Contele de Luna, care asediază fortăreața Castellor, ocupată de Manrico. Este adusă Azucena, capturată în apropierea
Trubadurul () [Corola-website/Science/307633_a_308962]
-
flăcăii la joc, Opșaguri, cât pilite, cât cioplite și la lume împarțite” (1887), „Starostele sau datinile de la nunțile românilor ardeleni” (1890), „Povești din popor” (1895, editat sub auspiciile ASTREI și premiat de Asociație), „Bocete” (1897), „Românul în sat și la oaste, apreciat din cântecele lui poporale” și „Pântea Viteazul: tradițiuni, legende și schițe istorice” (1898), „Zidirea lumii. Adam și Eva. Originea Sfintei Cruci și cele 12 Vineri: după tradiții poporale și manuscrise vechi” (1901, ed. a 9-a în 1915), „De la
Ion Pop-Reteganul () [Corola-website/Science/307655_a_308984]
-
acestei statui. Cea mai verosimilă este cea conform căreia statuia a fost găsită în orașul Chiang Rai, în 1436, de armatele thailandeze. Apoi a urmat drumul bătăliilor, soarta sa fiind determinată de cursul îndelungatelor războaie care au răscolit această regiune. Oștile victorioase au luat totdeauna cu ei statuia lui Buddha și au păstrat-o în capitala lor. În sfârșit, în 1782, ea a ajuns la Bangkok. În 1784, regele Rama I a proclamat statuia verde drept simbol sfânt apărător al dinastiei
Temple în Thailanda () [Corola-website/Science/307695_a_309024]
-
cam tot atâți ai lui Vlatko. Dintre aceștia, câteva mii alcătuiau cavaleria, dar probabil numai câteva sute aveau armuri complete. Ambele armate includeau trupe străine: de exemplu, sârbii aveau de partea lor pe banul croat Ivan Paližna cu o mică oaste, probabil ca parte din contingentul bosniac în timp ce turcii erau susținuți de boierul sârb Konstantin Dejanović. Aceasta i-a determinat pe unii istorici să descrie armatele drept coaliții. Armatele s-au întâlnit la Câmpia Mierlei. Centrul armatei turcești era condus de
Bătălia de la Kosovo Polje (1389) () [Corola-website/Science/307739_a_309068]
-
generalii săi, numiți"diadohi",pentru împărțirea imperiului moștenit, generalul Lysimachos a distrus "Olbia". Orașul s-a aflat probabil în tabăra sau sub stăpânirea vremelnică a altui competitor dintre "diadohi". La Nicomedia și-a sfârșit zilele un alt conducător celebru de oști al antichității, Hannibal, cel care i-a umilit pe romani chiar pe pământul Italiei Italia. Aflându-se refugiat la curtea regelui Prusias al Bythiniei a fost trădat de acela în anul 183 e.A, la cererea romanilor. Pentru a nu
Izmit () [Corola-website/Science/307755_a_309084]
-
preluate intacte. Din 1088, guvernatorul musulman al Antiohiei fusese Yaghi-Siyan. Yaghi-Siyan era îngrijorat de înaintarea în Anatolia a armatelor cruciate în 1097 și el a cerut ajutor în statele vecine musulmane, dar fără succes. Pentru a se pregăti pentru sosirea oastei creștine, el a aruncat în închisoare pe Patriarhul ortodox al Antiohiei și a exilat grecii și armenii ortodocși, permițând însă sirienilor ortodocși să rămână în cetate. Cruciații au sosit în fața porților Antiohiei pe 20 octombrie 1097. Cei mai importanți trei
Asediul Antiohiei () [Corola-website/Science/306558_a_307887]
-
a părăsit pe neașteptate tabăra creștină. După cum afirmă prințesa Ana Comnena, care se presupene că a discutat personal cu generalul bizantin, cruciații au refuzat să urmeze sfaturile lui Taticius. Mai mult, Bohemund la informat pe Taticius că unii dintre capii oastei creștine plănuiau să-l ucidă pe general, presupunând că împăratul bizantin îi încurajează în secret pe turci. Pe de altă parte, Bohemund a afirmat că a fost vorba de trădare sau de lașitate, motive suficiente pentru a refuza îndeplinirea obligațiilor
Asediul Antiohiei () [Corola-website/Science/306558_a_307887]
-
și răscumpărată de către protosinghelul Silvestru. Peste un deceniu, în timpul ocupației rusești de la 1739, casele clădite de Grigore Ghica la Frumoasa au fost dărâmate. După cum relatează Ion Neculce, Constantin Cantemir, fiul lui Antioh Cantemir, împreună cu fratele său, maiorul Dumitrașcu, și cu oștile rusești, au intrat la 2 septembrie 1739 în Iași, ieșindu-le înainte ""mitropolitul și cu caimacamii și cu alțî boeri care să mai tâmplasă, și călugări, și neguțitori de laturea târgului, despre muntenime, și i-au închinat cheile țărâi și
Mănăstirea Frumoasa din Iași () [Corola-website/Science/306552_a_307881]
-
neguțitori de laturea târgului, despre muntenime, și i-au închinat cheile țărâi și stiagurile slujitorilor. Și s-au împreunat cu mare bucurie ș-au purces pen Iașu. Pân'la Frumoasa l-au petrecutu boerii. Și s-au așădzat acolo cu oastea."" După ""Cronica Ghiculeștilor"", Constantin Cantemir s-a instalat în casele de la Frumoasa, în timp ce oastea a rămas în corturi, pe câmp. La 3 septembrie, a sosit în oraș feldmareșalul rus Burkhard Christoph von Münnich, care s-a instalat pentru o săptămână
Mănăstirea Frumoasa din Iași () [Corola-website/Science/306552_a_307881]
-
slujitorilor. Și s-au împreunat cu mare bucurie ș-au purces pen Iașu. Pân'la Frumoasa l-au petrecutu boerii. Și s-au așădzat acolo cu oastea."" După ""Cronica Ghiculeștilor"", Constantin Cantemir s-a instalat în casele de la Frumoasa, în timp ce oastea a rămas în corturi, pe câmp. La 3 septembrie, a sosit în oraș feldmareșalul rus Burkhard Christoph von Münnich, care s-a instalat pentru o săptămână la Curtea domnească. El a chemat pe mitropolit și pe boieri și le-a
Mănăstirea Frumoasa din Iași () [Corola-website/Science/306552_a_307881]
-
a chemat pe mitropolit și pe boieri și le-a cerut sume mari de bani, amenințând că în caz de nesupunere va dispune să se dea foc târgului. Deși se încheiase Pacea de la Belgrad, rușii refuzau să părăsească Iașul. Apropierea oștilor lui Grigore Ghica și ale turcilor l-au silit pe generalul Petru Șipov să ia măsuri de evacuare a orașului. Chesarie Daponte precizează că oștile venite cu Cantemireștii au dărâmat "casele Frumoasei și Galatei", iar cronicarul anonim al Ghiculeștilor a
Mănăstirea Frumoasa din Iași () [Corola-website/Science/306552_a_307881]
-
dea foc târgului. Deși se încheiase Pacea de la Belgrad, rușii refuzau să părăsească Iașul. Apropierea oștilor lui Grigore Ghica și ale turcilor l-au silit pe generalul Petru Șipov să ia măsuri de evacuare a orașului. Chesarie Daponte precizează că oștile venite cu Cantemireștii au dărâmat "casele Frumoasei și Galatei", iar cronicarul anonim al Ghiculeștilor a adăugat că dărâmarea caselor domnești s-a făcut din ordinul lui Münnich. Ion Neculce confirmă că distrugerea caselor domnești a fost ordonată de Münnich, care
Mănăstirea Frumoasa din Iași () [Corola-website/Science/306552_a_307881]