5,469 matches
-
începuseră să servească cafele tuturor celor care așteptau să fie primiți de domn și care intraseră între timp în cameră. Ștefan scoase capul pe ușa dormitorului voievodului rostind numele lui Selin pașa și al celui de-al doilea postelnic. Intrară. Odaia era scăldată în lumină. Un pas și Selin rămase țintuit. Fața domnitorului albă și desumflată își arăta noblețea trăsăturilor. Doar nasul mai păstra puțină roșeață fără să fie însă deformat de boală. Barba căruntă netezită revenise la forma elegantă. Doar
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
mă ia de aici? Dacă beiul m-a înșelat și de fapt și-a pregătit retragerea spre Transilvania? M-a prevenit marele dragoman că trebuie să fiu atent. Fel de fel de idei sinistre îi împânziră mintea. Începuse să măsoare odaia în lung și-n lat cu pași repezi. Frământa între degete mânerul hangerului de la brâu și o sudoare rece îi brobonă fruntea. Nu, nu se poate, dacă beizadea Ștefan și Constantin bei în tot acest răstimp au mințit, firea omului
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
douăzeci și cinci de zile. Soarele scăpăta spre asfințit. Domnul, coborând din rădvan, îi șopti lui Ștefan că vrea să fie examinat în următoarele clipe de doctorul Pylarino. Intră în conac, urmat de principalii boieri și se retrase singur cu doctorul în odaia care fusese destinată pentru a-i servi drept dormitor. Gărzile formate din ienicerii lui Kuciuk Selin își ocupară locurile în curte. În fața ușii dormitorului, se instalară doi dorobanți care încă mai erau prăfuiți de drum. Pylarino intră grăbit la domn
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
o dezleg pe Ilinca de legătura ei cu neamul meu și o las slobodă să-i găsiți bărbat potrivit, astfel ca niciodată, aducându-și aminte de coconul nostru, să nu-i pară rău că s-a însoțit cu el. În odaia mare se auzea respirația sacadată a domnitorului, iar Șefan simți că s-au ivit pe fruntea lui boabe de sudoare și își căută mânerul pumnalului ca să-și stăpânească tremurul mâinii drepte. — Să înțeleg că te dezlegi de noi, înălțimea ta
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
drepte. — Să înțeleg că te dezlegi de noi, înălțimea ta? Că dacă o fi să cadă capul nostru în zilele ce vor veni, să nu cumva să cadă și capul domniei tale? Întrebarea rămase dușmană între ei și parcă aerul odăii mai vibra menținând-o vie. Ștefan îi simțea adversitatea și primul lucru la care se gândi era că nu întotdeauna „verba volant”. Era prima greșeală diplomatică a lui taica. Mavrocordat ridicase uimit privirea spre domnitor, ca și cum o regulă importantă de
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
treia oară credincioșii lui Allah la rugăciune. Mai era un ceas și jumătate. Până la reședința vizirului cu rădvanul se făcea mai puțin de un sfert de ceas. Printre boierii munteni ordinele zburau cu viteza săgeților. Marele spătar Mihai intră în odaia voievodului, unde-l găsi pe prințul Ștefan. Împreună au stabilit că cei cinci mari boieri vor fi marele logofăt Diicu Rudeanu, marele spătar Mihai Cantacuzino, marele sluger Toma Cantacuzino - care acum era capuchehaia, adică ambasadorul domnului muntean la Poartă -, Pană
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
ca și mine, și nu-l văd în stare să izbândească. Dacă e să se împlinească planurile noastre cu Moldova, doar vărul nostru Toma o poate face. Ștefan rămase tăcut, chiar îi păru rău că pusese întrebarea. Întunericul crescuse în odaie și auzea zvon de papuci pe dalele de piatră. Erau slugile care veneau să aprindă lumânările. Totdeauna ținuse seama că între el și tatăl lui este o mare deosebire, și poate de asta era sfios în fața lui. Tinerește considera că
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
el să se atingă de mâncarea din ele. Acum sfinția sa se ridică și după el toți comesenii, ca să rostească împreună rugăciunea de mulțumire. Voievodul își plimbă privirea de la unul la altul, era încruntat. Când terminară, porunci să fie urmat în odaia lui de cei doi fii mai mari și de unchii săi Constantin și Mihai Cantacuzino, îi spuse lui Radu să se îngrijească de treburile casei și, cerând binecuvântarea mitropolitului, îl rugă șoptit să-l însoțească la sfatul de taină ce
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
domn pe viață și asta îi va face să înțeleagă pe unchii săi că își câștigase dreptul de a domni, învingându-și spaima de a se confrunta cu perfidia și arghirofilia tuturor dregătorilor Înaltei Porți. Se întoarse cu fața spre odaie și se arătă surprins când îi văzu pe cei invitați așezați pe lavițele neprietenoase dimprejurul zidurilor. Pe peretele opus ferestrelor, sub icoana Maicii Domnului ardea candela. Doamne, iartă-mă că o să stric pacea sfântă a acestei seri, se rugă Brâncoveanu
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
București, dar oamenii și caii sunt obosiți. În urma noastră, la Odrii a pornit să secere holera. Dacă până mâine seară dă Domnul să fim cu toții sănătoși, pornim la miez de noapte să mergem pe răcoare. Vodă vorbea cu spatele spre odaie, lăsându-i pe cei adunați să se lase bântuiți de gânduri. De fapt nu știa cum să înceapă. Nu dorea să încheie el socotelile; le dorea închise de la sine. Se întoarse spre odaie. Umbra serii îndesise întunericul și ascultătorii săi
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
pe răcoare. Vodă vorbea cu spatele spre odaie, lăsându-i pe cei adunați să se lase bântuiți de gânduri. De fapt nu știa cum să înceapă. Nu dorea să încheie el socotelile; le dorea închise de la sine. Se întoarse spre odaie. Umbra serii îndesise întunericul și ascultătorii săi se simțeau bine, erau apărați ca de o perdea. Se îndreptă spre jilțul său și se lăsă în el obosit, greoi. — Constantine, se adresă el precis, să știi de la noi: mare neam și
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
neobișnuit de subțiri, îi prinse ușor capul și-l sărută cu dragoste de nenumărate ori pe frunte și pe obraji. Făcu apoi semnul binecuvântării și se lăsă sprijinit până la ușă, unde Pylarino îl luă în primire ca să-l conducă până la odaia lui. Kuciuk Selin intră să raporteze că paza conacului va fi trează toată noaptea și că beiul poate dormi liniștit. Rămase surprins că Brâncoveanu închise în urma lui ușile și-l invită pe Selin să se așeze pe una din lavițele
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
aga. Ușa se închise în urma celui ce adusese cafelele, pe sală Pylarino ațipise cu capul în piept. Cât o fi dormit? se întrebă, când lumina albtrandafirie a zorilor și pașii gravi ai lui Kuciuk Selin aga îl deșteptară. În pragul odăii, Brâncoveanu, palid, îi zâmbea căscând: — O să adorm fără leacuri, Pylarino, că uite abia mă mai țin pe picioare de somn. Vino să mă ajuți să mă dezbrac. Brr... e chiar frig dimineața, tresări vodă, mâine pe vremea asta trebuie să
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
care era singurul om conștient de amenințările ce primejduiau viața tatălui său. Ceasul din turn bătea chindia - adică orele patru; era cazul să se grăbească, fusese invitat la cină de către prinț și trebuia să-și revizuiască ținuta. Cum păși în odaia de primire - cea mare - a casei, Del Chiaro își dădu seama după încordarea celor doi oaspeți care veniseră înaintea lui că fusese chemat ca să stânjenească eventualele discuții. După liniștea cu care se așezase Ștefan pe divanul, ornat după moda orientală
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
vin în cupele străvezii și să aducă talgerele de argint cu diferitele feluri din pește, căci era miercuri. Ștefan nu se așezase, căuta ceva într una din firidele închise cu grilaj din fier forjat care ornamentau peretele dinspre sud al odăii. Scoase un sul de pergament și, venind cu el, înainte de a se așeza la locul lui, ridică paharul și închină pentru sănătatea comesenilor, își înmuie buzele și făcu un semn negativ când feciorul încercă să-i pună talgerul cu mâncare
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
a fost dragă. Când i-am trecut, atunci la cununie, inelul în deget, era mică, mică și subțire ca un lujer. Un boboc de floare minunată care s-a înălțat și s-a deschis în preajma mea, umplând cu râsul ei odăile Mogoșoaiei. Avea treisprezece ani când s-a însoțit cu mine și degeaba țigăncile mamii și ale soacrei mele o învățau cum să fie nevastă, ea le lăsa în voia lor și se așeza în foișor cu Alexăndria sau cu snoavele
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
lui apărea ca un bazileu cu daruri de cărți sfinte și odoare, „spre slava lui Dumnezeu”, spunea el. Acum privea biserica mânăstirii și cele trei turnulețe ale paracliselor incluse în clădirile care adăposteau spitalul cu spițeria, casa doftorului, școala cu odăile dascălilor și chiliile călugărilor. Toate îndoielile i se stinseră, admirând silueta zveltă a bisericii; da, într-adevăr răposata nevastă-sa avea dreptate, lucrul pare neterminat, îi trebuie un zid de jur-împrejur ca la cetăți, ca la hanul mânăstirii Sfântul Gheorghe
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
moară nu te lasă să trăiești. Crezi că lui îi este milă de noi? Spătarul părăsi pupitrul. Zgribulindu-și mâinile reci ca ghiața în mânecile caftanului, se îndreptă spre fereastra prin care albul iernii bătut de soare intra strălucitor în odaia întunecată de firidele pline cu cărți în spatele grilajelor înflorate de fier forjat. Rămase pe gânduri, urmărind zborul corbilor prin grădina pustiită de ger. O să se schimbe vremea, cu tot seninul la noapte o să înceapă să ningă. Mâine în zori trebuie
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
i se holbaseră în găvanele lor. Marele stolnic deschise grăbit ușa bibliotecii și țipă slugilor să-l cheme pe doftorul neamț care sta la Afumați. Până să vină doftorul, spătarul Mihai se liniști. Palid la față, întors cu spatele spre odaie, își sprijinise capul de brațul așezat în unghi pe pervazul ferestrei. Un frison îi zgâlțâia tot trupul. Avea senzația că se va prăbuși tavanul, că se va deschide pământul ca să-l înghită. În minte, cu o viteză din ce în ce mai mare îi
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
cerșetor, încrezându-te doar în mila creștinilor întâlniți în cale. Fără nici un alt răspuns, monahul dădu afirmativ din cap și la semnul înaltului prelat se retraseră amândoi în chilia care-i servea celui din urmă și de dormitor și de odaie de lucru. Intra în această încăpere prima oară în acești trei ani de când Antim Ivireanu era mitropolit și Mihai Cantacuzino nu putu să-și ascundă mirarea. Examina rapid tot ce vedea în odaia spațioasă și nu înțelegea, era chilia unui
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
din urmă și de dormitor și de odaie de lucru. Intra în această încăpere prima oară în acești trei ani de când Antim Ivireanu era mitropolit și Mihai Cantacuzino nu putu să-și ascundă mirarea. Examina rapid tot ce vedea în odaia spațioasă și nu înțelegea, era chilia unui cărturar sau un atelier de pictură și sculptură? În orice caz ceea ce surprindea era albul crud al pereților luminați de ferestrele largi orientate spre sud, firidele adânci odihnind volume cu legături scumpe, bancul
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
pe ușă fără nici un cuvânt. Rămași doar noi, am început smerit să-i explic că-mi pare rău că l-am supărat într-atât încât... Atunci vodă s-a ridicat din jilț și a început cu pas grăbit să străbată odaia dintr-un capăt în celălalt, cum nu l-am văzut niciodată. „Cemi făcuși, sfinția ta, de-mi călcai jurămintele?” Era atâta frământare și tristețe în felul lui de a vorbi șoptit, încât m-am speriat și aflându-mi mătăniile am
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
vodă -, că mare zbucium a avut domnița Stanca atunci când a căzut bolnavă. Țipa și striga cât o ținea gura. I se părea, atunci la fierbințeală că-l vede pe Constandin, taică-său însângerat, sculându-se din colțul dinspre răsărit al odăii, de sub icoana Domnului Hristos Pantocrator... „Ce-ai taică, striga ea către vedenie, de unde luași sângele ăsta?” Așa vorbește tot neamul lor când e la ananghie, oltenește. „Aoleou, taică, ce făcuși, de ce nu-ți ținuși capul cu mâna, uite-l colea
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
prelat, care până atunci nu înțelesese nimic. — Eram la caimacamul marelui vizir, care a fost lovit de boală. Pentru că avea fierbințeli mari am început să prepar un leac ca să-l fac să asude și să l liniștesc, așa că stam în odaia suferindului și îmi frecam ierburile în mojar când a intrat secretarul de taină al marelui vizir. Acesta, ca să-i facă pe plac pacientului meu, i-a povestit noutățile din serai și aplecându-se asupra lui cu glas scăzut i-a
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
prima lui reacție când îi văzu pe cei doi fii mai mari fu o bucurie fără seamăn. Al treilea postelnic, după ce orândui hainele cu care urma să se îmbrace vodă, se miră când prințul Constantin îi făcu semn să părăsească odaia. — Să rămânem o clipă singuri netulburați, adăugă prințul deslușind nedumerirea pe fața postelnicului și, în timp ce Ștefan îl ajuta pe domn să se îmbrace, Constantin, după ce lămuri împrejurările în care a sosit scrisoarea medicului Anton Corai, o citi așa cum era scrisă
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]