5,154 matches
-
lucrul în sine poate fi gândit doar, nu și cunoscut); (2) discuția asupra amfiboliei conceptelor reflecției, din care înțelegem că orice confuzie între un obiect cuprins categorial (predicativ, am spune) și unul doar gândit naște greșeli logice și chiar reconstrucții ontologice neîntemeiate "critic" (cum ar fi cea a lui Locke sau cea a lui Leibniz, exemplificate de Kant); (3) conceptul "nimicului", care devine inteligibil urmând "ordinea și indicația categoriilor" (Critica rațiunii pure, (1994) p. 270), semnalând astfel o limitare a categorialului
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
Enunțul ca mod derivat al explicitării", pp. 211-219. 167 Heidegger, Despre esența temeiului, în vol. Repere pe drumul gândirii (împreună cu precizările din "Prefața la ediția a treia", 1949). Idem, Problemele fundamentale ale fenomenologiei, Partea a doua, Capitolul întâi: "Problema diferenței ontologice". A se vedea și Nota de la pagina 10 din ediția românească a lucrării Ființă și timp, aparținând lui Gabriel Liiceanu. 168 A se vedea FT, Nota de la p. 10, aparținând lui Gabriel Liiceanu. 169 Heidegger, Despre esența temeiului, p. 69
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
Despre esența temeiului, p. 159. 172 PFF, pp. 330-331. Partea întâi, Capitolul patru: "Teza logicii: fiiecare ființare poate fi abordată prin este, indiferent de ceea ce constituie de fiecare dată modul ei de a fi. Ființa copulei", se ocupă de problema ontologică a lui "este". 173 PFF, p. 326. 174 În structura "analizei fundamentale pregătitoare a Dasein-ului", existențialul enunț apare ca "mod derivat al explicitării" în cadrul "constituirii existențiale a locului de deschidere". Cf. Paragraful 33 din FT. 175 Cf. PICT, Partea pregătitoare
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
la distincția parmenidiană și, cumva, pe de altă parte, la nivelurile (formale ale) discursului filosofic așa cum acestea au fost gândite de Aristotel, anume ca filosofie primă și filosofie secundă. E drept, Heidegger reconstruiește filosofic pe temeiul său propriu: conceptul "diferenței ontologice", însă ceea ce el numește analitică existențială a Dasein-ului, în fond, ontologia fundamentală, are rostul unei filosofii prime, în vreme ce orice alt tip de ontologie se încadrează în modelul filosofiei secunde. 195 Pornind de aici, de la "gândirea ființei", sunt instituite și cele
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
Cf. Aristotel, Despre interpretare, 16 a 17 a (reamintesc acest context datorită importanței sale pentru problema relației dintre verb și timp). 204 Cf. Augustin, Mărturisiri; Cartea a XI-a. 205 A se vedea analiza lui Heidegger în perspectivă istorică și ontologică asupra lui "este" copulativ, din Problemele fundamentale ale fenomenologiei; Partea întâi, Capitolul patru. Raportat la "normele" unei analize a verbului, așa cum acestea sunt stabilite de filosoful german, analiza de față se plasează în zona încercărilor de tematizare ontologică a lui
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
istorică și ontologică asupra lui "este" copulativ, din Problemele fundamentale ale fenomenologiei; Partea întâi, Capitolul patru. Raportat la "normele" unei analize a verbului, așa cum acestea sunt stabilite de filosoful german, analiza de față se plasează în zona încercărilor de tematizare ontologică a lui "este", care, odată schițată, face posibilă tematizarea copulativă; așadar, este vorba, aici, despre o preeminență a tematizării ontologice. 206 O poziție opusă celei formulate aici, dar deosebit de semnificativă într-o reducție fenomenologică, în Maurice Merleau-Ponty, Phénoménologie de la perception
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
analize a verbului, așa cum acestea sunt stabilite de filosoful german, analiza de față se plasează în zona încercărilor de tematizare ontologică a lui "este", care, odată schițată, face posibilă tematizarea copulativă; așadar, este vorba, aici, despre o preeminență a tematizării ontologice. 206 O poziție opusă celei formulate aici, dar deosebit de semnificativă într-o reducție fenomenologică, în Maurice Merleau-Ponty, Phénoménologie de la perception, Troisième partie, III: "La liberté". 207 Aristotel, Etica nicomahică, Cartea a II-a, V, 4; 1105 b; p. 38. 208
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
este, altele calitatea, cantitatea, relația, acțiunea și posiunea, locul, timpul, ființa, deci, semnifică în tot atâtea moduri." Aristotel, Metafizica, Δ (V), 7, 1017 a; Ed. Vlăduțescu, p. 88. 223 "Constituția fundamentală a ființei Dasein-ului, așa cum se dezvăluie ea în urma analiticii ontologice a Dasein-ului, este temporalitatea. Interpretarea temporalității ne conduce la o înțelegere și o concepere mai radicală a timpului decât a fost posibil până acum în filosofie. Conceptul de timp, așa cum îl cunoaștem noi și așa cum a fost tratat în mod
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
se poate zugrăvi complet. Cum eu am a face aici nu cu executarea integrală a sistemului, ci numai cu principiile necesare unui sistem, îmi rezerv completarea pentru o altă lucrare. Dar putem atinge destul de ușor acest scop, dacă luăm tratatele ontologice și subordonăm, de exemplu, categoriei cauzalității predicabilii forței, acțiunii, pasiunii; categoriei comunității pe cei ai prezenței, rezistenței; predicamentelor modalității predicabilii nașterii, morții, schimbării etc. Categoriile combinate cu modurile (modis) sensibilității pure sau chiar între ele dau un mare număr derivate
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
enunțat despre un subiect." p. 123. Pentru universal, Aristotel, Metafizica, VII (Z)1038b ("... pe când universalul e totdeauna predicat al unui subiect." Ed. Bezdechi, p. 254); A se vedea, pentru comentarii la noțiunile de individual și universal, în sens logic și ontologic, și Alexandru Surdu, Teoria formelor prejudicative, I.1, 2, 3, 5. 227 "... nimic din ceea ce ființează ca universal în lucruri nu e substanță și nimic din ceea ce se afirmă ca predicat în comun despre mai multe lucruri nu privește o
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
faptul că spiritul își ia energiile de care are nevoie de oriunde acestea îi stau la dispoziție 20, așa încât structurile spirituale ale inconștientului însuși gândesc altfel decât după regulile de gândire ale conștiinței 21. Este vorba aici despre o șansă ontologică esențială, căci altfel cum s-ar mai revela artele, creativitatea? N-ar fi, în lipsa lor, un plictis continuu pe pământ ? N-am trăi într-o lume de cristale văzătoare și imobile, nu s-ar robotiza totul ? Fără arte, fără științele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
a lacului care este izvorul, în planul strict al realului, lacul-"minune" din vârful dealului împădurit al Ipoteștilor este "hrănit" de patru izvoare, care-i întrețin și viața și vraja. Cuvântul izvor subîntinde semantica plenară a originii, inclusiv în plan ontologic: Astfel părinții din părinți/ Un suflet îmi meniră/ Un viu isvor de suferinți/ Ce nu mai conteniră 197. Sau: Viața mea curge uitând izvorul 198. Dinamismul vital al izvorului este vădit în Sara pe deal: Apele plâng clar izvorând în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
așadar, fața și reversul actului creator. Pornind de la principiul că modul esențial de realizare a poeticului este metafora, rămânând în același domeniu al sensurilor poeziei, Lucian Blaga scoate metafora din spațiul strâmt al figurilor de stil și o proiectează în ontologic, spunând că ea ține definitiv de ordinea structurală a spiritului uman25; prin aceasta el se apropie de sensul gândirii filozofice indiene. Metaforicul, înțeles de Blaga drept o posibilă cale de revelare a misterului, înlesnește accesul la sensurile poeticii eminesciene, în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
la miracolul eminescian, Ediție îngrijită de Marin Diaconu și Gabriel Liiceanu, București, Editura Humanitas, 1992. * *** Omul romantic, Volum coordonat de François Furet, Prefață de Elena Brătianu, Traducere coordonată de Guliano Sfichi, Iași, Editura Polirom, 2000. * Paleologu-Matta, Svetlana, Eminescu și abisul ontologic, Cuvânt înainte de N. Steinhardt, București, Editura Științifică, 1994. * Papahagi, Marian, Eros și Utopie, ediția a II-a, Postfață de Ion Pop, Cluj-Napoca, Editura Dacia, 1999. * Papu, Edgar, Existența romantică. Schiță morfologică a romantismului, București, Editura Minerva, 1980. * Papu, Edgar, Poezia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
cu pas, răzbește... Cartea în discuție poartă precizarea "volumul II". Nu cunosc volumul I, dar nici nu-i neapărat necesar, câtă vreme acum ne stă la dispoziție un întreg raft de opuri semnate de Codreanu: "Eminescu, dialectica stilului" (1984), "Modelul ontologic eminescian" (1992), "Dubla sacrificare a lui Eminescu" (1997), "Controverse eminesciene" (2000), "Mihai Eminescu" (2004), "Eminescu martor al adevărului" (2004). Am ales mai întâi titluri dedicate Luceafărului, întrucât Th. Codreanu nu se sfiește să-și manifeste un adevărat cult pentru Eminescu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
cultura este implicitul social. Cultura constă, așadar, în acel ansamblu de tipare valorice și atitudinale esențiale care fundamentează comportamentele sociale funcționale și care e transmis intergenerațional, prin agenții specifici de socializare. H.M. Segall și colaboratorii (1999) subliniau anterioritatea logică și ontologică a culturii; ei ofereau o definiție minimalistă a acesteia, descriind-o ca totalitatea produselor comportamentale ale celorlalți care ne preced. Astfel, cînd ne naștem, ne plasăm de la bun început într un ambient natural și social structurat, care conține valori ce
Psihologie interculturală: repere teoretice și diagnoze românești by Alin Gavreliuc () [Corola-publishinghouse/Science/855_a_1870]
-
conform "ordinii lui ce se cade", chiar dacă orientarea lor valorică și atitudinală este divergentă de conduită (precum în cazul comunismului, care a întreținut la scară largă duplicitatea expresivă). Un factor fundamental este constituit de ansamblul patternurilor existențiale (exprimate prin verbele ontologice "a fi"/"a avea" sau "a supraviețui"/"a deveni"). Comunitățile centrate pe "a avea" sînt tipice unor societăți pentru care a fi împlinit înseamnă a poseda "obiecte", "experiențe" și "relații", cît mai diverse și mai "la modă", iar cele centrate
Psihologie interculturală: repere teoretice și diagnoze românești by Alin Gavreliuc () [Corola-publishinghouse/Science/855_a_1870]
-
p. 66). în culturile individualiste se urmărește potențarea autonomiei, pe cînd în cele colectiviste se pune accent pe cultivarea relațiilor sociale. John Locke este o figură centrală și extrem de influentă în cultura americană; esența poziției sale exprimînd un individualism aproape ontologic, conform căruia individul este anterior societății. Societatea însăși ajunge să existe doar prin intermediul contractului voluntar al indivizilor care încearcă să-și maximizeze propriul interes. Individualismul este, de altfel, profund înrădăcinat în istoria socială a Statelor Unite ale Americii, dar în ciuda faptului că era
Psihologie interculturală: repere teoretice și diagnoze românești by Alin Gavreliuc () [Corola-publishinghouse/Science/855_a_1870]
-
ci redă fidel realitatea. Aceasta ar fi și opinia automatistă alui André Bazin. Dar judecând după criteriile lui Debord sau după cele ale lui Baudrillard, există un risc al aparenței de a induce o stare de autosuficiență, risc nu neapărat ontologic, ci decurgând din caracteristicile lumii contemporane de a funcționa ca spectacol. Imaginea realist-exhaustivă poate fi aparent o bună aparență, dar contextualizată În fenomenul media global, poate fi de fapt o rea aparență sau chiar o virtualitate. Raportareala relația dintre fotografie
Polarităţile arhitecturi by Mărgulescu Andrei () [Corola-publishinghouse/Science/91808_a_92985]
-
definitorii. Limita maximă a ierarhizărilor, și cea care a ridicat cele mai multe probleme în istoria umanității, o constituie instituirea Binelui și Răului drept poli ai oricărei orientări, stabilindu-se astfel o perspectivă morală asupra întregii existențe. Din această perspectivă orice exercițiu ontologic tinde să fie contaminat de necesitatea unei viziuni morale, forțat în a-și organiza nălucirile în două registre ontologice: cel al binelui și cel al răului. Marea provocare o constituie gândirea existenței dincolo de bine și de rău, acesta fiind punctul
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă () [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
și Răului drept poli ai oricărei orientări, stabilindu-se astfel o perspectivă morală asupra întregii existențe. Din această perspectivă orice exercițiu ontologic tinde să fie contaminat de necesitatea unei viziuni morale, forțat în a-și organiza nălucirile în două registre ontologice: cel al binelui și cel al răului. Marea provocare o constituie gândirea existenței dincolo de bine și de rău, acesta fiind punctul de început al unei noi ontologii. * Limită inerentă oricărei existențe sociale: ești prins în opiniile contemporanilor tăi (și conaționalilor
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă () [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
ideile îți pot schimba viața rămâne să mai vorbim. * Dorința de libertate este supraapreciată, fiind continuu surclasată de instinctul de supraviețuire, nevoia de siguranță, dorința de plăcere, poate și altele. Ar trebui să regândim piramida nevoilor umane dintr-o perspectivă ontologică. Țara o percepem sub spectrul diverșilor oameni pe care e posibil să-i întâlnim și care așteaptă cumva această întâlnire. Autorul trăiește sentimentul depozitării propriului eu în cărțile sale. * Să ne găsim un refugiu identitar nu în patrie, ci în
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă () [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
îmi dau seama că și orientarea către transcendență, marea lipsă a acestei societăți, își are pericolele ei, cel al absenței autenticității fiind cel mai important. Sensul tare al unei opere de artă derivă din caracterul excepțional al unei existențe. * Miza ontologică a postmodernității: aducerea la ființă a nerostitului (prin păstrarea lui ca atare), ieșirea din identitate rostibil-ființă. * Marile edituri (adică marii editori) din România nu au înțeles că a te situa în mediul cultural presupune și acte gratuite, nu doar profit
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă () [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
a axiologiei idealiste sau o cerință socială în scopul reglementării raționaliste a drepturilor și obligațiilor omului. Libertatea este premisa componentă a existenței personale, faptul existențial nemijlocit empiric al relației între persoană și natură, trăit de existența omenească unitară, ca diferență ontologică între existență și esență, ca identitate naturală și alteritate existențială”1. În plus, Yannaras insistă pe ideea unei asceze a libertății, ca semn al atitudinii existențialiste răsăritene. Și John Meyendorff consideră că tradiția răsăriteană se găsește sub semnul existențialismului. În
Dan CHIŢOIU by Repere în filosofia bizantină () [Corola-publishinghouse/Science/91598_a_92852]
-
Părinții capadocieni pentru a conferi dimensiunea dorită înțelegerii bizantine a modalității personale de existență a lui Dumnezeu Treime și a oamenilor. Saltul spectaculos a fost însă acela al identificării lui onoomoiQ cu ngooonov, pe această cale conferindu-se o dimensiune ontologică a „feței”, a ceea ce fusese mai înainte doar o simplă mască. În acest fel se săvârșește o dublă și reciprocă precizare a înțelesurilor pe care cei doi termeni trebuiau să îi aibă în noul orizont spiritual bizantin. Mai mult, este
Dan CHIŢOIU by Repere în filosofia bizantină () [Corola-publishinghouse/Science/91598_a_92852]