4,258 matches
-
în pesos și am aruncat pumni de monede în șanț de fiecare dată când se adunau mai mulți. Se lăsa cu zgârieturi, mușcături și încăierări însângerate, dar era mai bine decât să mă uit în ochii lor inexpresivi, afundați în orbite. O oră de mers pe jos în doi care nu ne-a dus nicăieri. Nici urmă de Lee sau de Fordul lui și nici un gringo care să semene cu Bobby De Witt. Apoi un jandarm în cămașă neagră și cizme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
cu părul blond, lung, dat din belșug cu pomadă. Cecil Thomas Durkin era un mulatru de vreo cincizeci de ani, chel, pistruiat și înalt de aproape un metru nouăzeci și cinci. Charles Michael Issler avea niște ochi imenși, adânciți în orbite, iar Loren Bidwell era un bătrânel plăpând, damblagit, cu pielea acoperită de pete hepatice. Arăta atât de jalnic, încât am mai verificat o dată lista, ca să mă asigur că el e omul meu. M-am lămurit repede că nu se făcuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
sticlă. Am împlântat-o în fața lui Georgie exact când el și-a smuls scalpetele din raft. A urlat și am simțit oțelul înfigându-mi-se în umăr. Rafturile se prăbușiră. Georgie căzu peste mine, cu sângele șiroindu-i dintr-o orbită goală. Am văzut revolverul pe podea, la câțiva centimetri distanță, m-am târât cu Georgie peste mine până acolo și am pus mâna pe el. Georgie înălță capul și scoase niște răcnete animalice. Se aruncă spre gâtul meu, cu gura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
centimetri distanță, m-am târât cu Georgie peste mine până acolo și am pus mâna pe el. Georgie înălță capul și scoase niște răcnete animalice. Se aruncă spre gâtul meu, cu gura larg deschisă. Atunci i-am înfipt amortizorul în orbită și i-am zburat creierii. CAPITOLUL TREIZECI ȘI TREI Russ Millard a fost cel care a venit cu un epitaf al cazului Short. Am părăsit casa morții într-o stare de surescitare maximă și m-am dus direct la sediu. Padre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
să profereze obscenități. Am țintit prin crăpătura geamului. Înăuntru se aprinse lumina. Futangiul se chinuia să intre în uniformă și o acoperea pe ucigașă. Înaintea ochilor mi-a reapărut Lee într-o groapă de nisip, cu viermii colcăindu-i în orbite. Pe jumătate îmbrăcat, militarul o zbughi afară pe ușă. Madeleine, care-și trăgea pe ea rochia neagră și strâmtă, era acum o țintă ușoară. Am prins-o în cătare, dar o ultimă licărire a goliciunii ei mă făcu să trag
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
Cum stăm cu sateliții naturali? Se mai învârt? — Nu toți, răspunse robotul Felix S 23, cunoscut în UNIVAX pentru marea experiență (fusese printre cei care puseseră pe picioare primele cosmohozuri model). Unii s-au oprit și stau așa epuizați pe orbită. Am fost la fața locului, am discutat, am luat măsuri - nimic! În plus de asta, cu satelitul „Veac Nou” se întâmplă lucruri ciudate. — Ce lucruri? spuse Corodan contrariat, simțind vechea durere. — Să spun așa, direct, în plen? șovăi Felix S
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
Așa că m-am întors, am luat două baterii, un prelungitor, tovarășa Smaranda m-a apucat de el, ne-am urcat în cosmoscuterul dânsei și-am decolat spre „Veac Nou”. — Și? Și? întrebară în unanimitate roboții. Ne-am înscris corect pe orbită, ne-am învârtit noi ce ne-am învârtit, nu prea tare, că tovarășa Smaranda avea grețuri, și, cam pe la telejurnal, ajungem în dreptul satelitului. Mă uit eu pe hublou... ce să vezi? Satelitul nu-i! „Nu se poate!”, îmi zic și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
nu găsesc nimic. Coordonatele erau bune, traiectoria optimă, tovarășa Smaranda ațipise puțin, totul era în regulă, numai satelitul nicăieri. — Nu se poate! spuse Iuliu Corodan. — Așa mi-am zis și eu, că doar ăsta era un satelit natural, docil, avea orbita lui, nu se mișcase de pe ea de mii de ani, nici la dreapta, nici la stânga, te puteai baza pe el la o adică. Și totuși nici pomeneală de satelit. Ce să fac? Am ieșit în spațiu să-ntreb pe cineva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
Se iau hotărâri importante — Tovarășe robot, spuse cu gravitate Iuliu Corodan, directorul UNIVAX-ului, eu te cunosc pe dumneata de când erai reșou și am deplină încredere în convingerile dumitale. Totuși, ești sigur că satelitul „Veac Nou” nu se afla pe orbita lui? — Absolut sigur, răspunse Felix S 23. De altfel, am verificat imediat observația mea prin tovarășa Smaranda. Mi-am zis că, deși nouă, roboților, nu ne este permis să greșim, totuși - cine știe? se putuse întâmpla în timpul imponderabilității cu tovarășa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
să-l vezi, mâine să nu-l mai vezi. Un satelit, tovarăși, e un lucru cert, verificat, un fenomen al naturii pe care l-am explicat o dată științific și nu vreau să mai revin asupra lui. Dacă și-a părăsit orbita în mod cu totul nejustificat, nu stă în preocupările noastre să vedem de ce și cum a făcut-o. Treaba noastră, tovarăși, e să-l aducem de urgență înapoi, pe orbita lui. Aceasta trebuie să ne intereseze. Unde-am ajunge dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
vreau să mai revin asupra lui. Dacă și-a părăsit orbita în mod cu totul nejustificat, nu stă în preocupările noastre să vedem de ce și cum a făcut-o. Treaba noastră, tovarăși, e să-l aducem de urgență înapoi, pe orbita lui. Aceasta trebuie să ne intereseze. Unde-am ajunge dacă fiecare satelit - și mă refer aici și la sateliții artificiali - ar lua-o de capul lui, prin cosmos. Înțelepciunea galaxiei spune: „Fie-orbita cât de grea, eu iubesc planeta mea!”. Să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
aud! — Prima dat poți zici așa: Terra cui făcut la tine bou și azvârlit în spațiu... Episodul 5 Prin cosmos În echipa însărcinată să caute satelitul natural „Veac Nou”, dispărut, cum s-a văzut în precedentele episoade, de pe multimilenara sa orbită, fură desemnați, după îndelungi cercetări, trei roboți: robotul conducător Felix S 23, robot cu experiență, care mai ieșise prin cosmos și revenise încărcat de date, robotul-computer Dromiket 4, robot programator-corector al zborului, și tânărul robot Stejerean 1, din cea mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
am mai munci? — Aveți dreptate, tovarășe comandant, răspunse Stejeran, apucându-se de treabă. — Tovarășe Felix - zise robotul-computer, care și el mai ieșise în spațiu -, nu facem un șeptic? — Ai corectat traiectoria? — Am corectat-o, răspunse Dromiket 4. — Ai ieșit de pe orbită? — La fix! — Bine, scoate cărțile. Tovarășe Stejeran 1, fii bun și șterge măsuța asta și vezi că după computer, într-o pungă, e o sticlă de ulei. Ad-o, te rog, încoace, și două pahare. Episodul 6 Mereu la datorie Permanent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
inutil să înțeleagă. — Acuma, drept să vă spui, tovarășe comandant - zise Dromiket 4, filând cu atenție cartea -, eu înțeleg scopul misiunii noastre, dar mă întreb totuși: unde mergem? A căuta un satelit natural care și-a părăsit în mod inadmisibil orbita nu-i o treabă pentru o singură navă. Nu că n-aș avea încredere în „Bourul”. E-o navă bună, combustibil avem, frecarea e mică și, până la o anumită limită, bineînțeles, cunosc Universul ca-n palmă. Dar dacă, zic eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
aș avea încredere în „Bourul”. E-o navă bună, combustibil avem, frecarea e mică și, până la o anumită limită, bineînțeles, cunosc Universul ca-n palmă. Dar dacă, zic eu cu mintea mea de computer prost, satelitul ăsta n-a părăsit orbita, ci pur și simplu a crăpat, s-a împrăștiat sau, mă rog, a explodat? — Vezi, stimate tovarășe Dromiket - spuse robotul comandant Felix S 23, luând o carte -, asta nu înțeleg eu la voi, roboții ăștia din generația mai nouă: voi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
o îndeplinim, ne bagă la reprogramare și asta durează. — Și ce misiune aveți? se interesă Getta 2, aranjându-și cochetă o sârmă. — Păi - răspunse Felix S 23 cu ochii la sârmă -, trebuie să depistăm satelitul natural „Veac Nou”, dispărut deunăzi de pe orbită. I-auzi! se miră Getta 2. Ce ți-e și cu sateliții ăștia! Mereu o iau razna! Alaltăieri mi-a spus cineva de un satelit care pur și simplu s-a dat la planetă! Să te crucești, nu alta! A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
și simplu s-a dat la planetă! Să te crucești, nu alta! A atacat-o ziua-n amiaza mare! — Și? zise Felix S 23. L-au prins, bineînțeles - continuă Getta 2, privindu-se în oglinjoară -, și i-au dat o orbită mai mică, să-l aibă sub ochi. — Dar dumneavoastră cu ce treburi în spațiu? o întrebă respectuos robotul programator Dromiket 4. — În concediu, răspunse Getta 2. — Poftim? nu înțelese Dromiket 4. — În concediu, dragă, spuse Getta 2, privind în jur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
-le binișor în direcția lor. „Vino cu mine! spunea încet, persuasiv, Getta 2. Ce faci tu în sistemul vostru solar? Îți irosești tinerețea, îți strici piesele, îți mănânci cei mai frumoși ani-lumină! Vă învârtiți toată viața în jurul Soarelui, vai de orbita voastră!” „Și la voi cum e?” - șovăia Stejeran 1. „La noi se-nvârte Soarele în jurul nostru, și-nainte, și-napoi, după cum vrem. Acolo să vezi tu trai!” „Ia te uită, dom’le!” - gândi Dromiket 4, atent să nu facă vreo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
năduf comandantul Felix S 23 în timp ce planeta Tăntălăilor rămânea în urmă -, umblăm de patru zile și satelitul ăsta parc-a intrat în pământ! Nu-mi dau seama unde poate fi: dacă ar fi explodat, am fi auzit; dacă-și schimba orbita și trecea la altă planetă, am fi fost informați. — Poate că și-a părăsit traiectoria și se-nvârte așa, singurel, prin spațiu, spuse robotul Dromiket 4. — Exclus! răspunse Felix S 23. Trebuie să se fi alipit el cuiva. Un satelit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
S 23. Trebuie să se fi alipit el cuiva. Un satelit fără planetă este ca un om fără cultură: n-are la ce se raporta. — Și până când trebuie să-l găsiți? întrebă Getta 2. — Până nu-și stabilește o nouă orbită, răspunse Felix. Dacă apucă să se stabilească pe-o nouă orbită, ne-am ars: își schimbă coordonatele, viteza de rotație și degeaba mai spui că e satelitul tău dacă el se-nvârte în sens invers de cum te rotești tu din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
fără planetă este ca un om fără cultură: n-are la ce se raporta. — Și până când trebuie să-l găsiți? întrebă Getta 2. — Până nu-și stabilește o nouă orbită, răspunse Felix. Dacă apucă să se stabilească pe-o nouă orbită, ne-am ars: își schimbă coordonatele, viteza de rotație și degeaba mai spui că e satelitul tău dacă el se-nvârte în sens invers de cum te rotești tu din moși-strămoși. Ba se poate întâmpla și mai rău: am avut odată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
a refugiat direct pe o planetă din apropiere și, când ne-am dus să-l luăm, ne-au demonstrat că nu e satelit, ci meteorit. Era uriaș, nici n-am putut să-l clintim, darămite să-l aducem înapoi pe orbită. Și-a rămas acolo și ăia câștigă o groază de bani cu el, se duce lumea ca la urs să-l vadă, că e declarat monument al naturii. — Dar n-ați luat contact cu nimeni până acum, să întrebați, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
care nu trebuia numai să transmită informații despre planeta în jurul căreia se învârtea, dar să și intervină în caz că planeta nu dădea informațiile cerute. — Și ați reușit? întrebă Stejeran 1. — De reușit, am reușit, numai uite că acum a dispărut de pe orbită! — Cum?! făcu Stejeran 1. Noi căutăm satelitul dumneavoastră? „Veac Nou” era satelitul dumneavoastră? — Al meu, că doar n-o fi satelitul lu’ tata! făcu Felix S 23. De ce credeți că am primit eu misiunea asta? Eu l-am făcut, eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
făcu Felix S 23. De ce credeți că am primit eu misiunea asta? Eu l-am făcut, eu îl omor! Numai să-l găsim!... Episodul 25 Marțianul În clipa când comandantul Felix S 23 își manifesta zgomotos furia pentru pierderea de pe orbită a satelitului natural „Veac Nou”, de masa lor se apropie discret chelnerul. — Tovarășe pământean - spuse el cu glas scăzut către Felix -, dumneavoastră ați pierdut cumva un satelit? — L-am pierdut temporar, răspunse comandantul. De ce? — E aici cineva care vrea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
din care ieșeau două piciorușe ce se căzneau amarnic să învârtă pedalele tricicletei. Cu tot efortul vădit, datorită condițiilor specifice vieții în imponderabilitate, băiețelul mai mult sta decât înainta, așa că „Bourul” îl ajunse curând și se înscrise frânând pe o orbită paralelă cu tricicleta. Comandantul Felix S 23 trase hubloul și scoase capul în cosmos: — Hei, puștiule! strigă el. De unde ești, mă? Puștiul întoarse capul cu greutate și-atunci văzură cu toții că suspina și-avea ochii roșii de plâns. — Din galaxia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]