5,351 matches
-
destul de lucidă și de pragmatică: istoria ne atestă o preferință pentru modelele funcționale, pentru soluțiile istorice imediate, adaptate la posibilitățile locale de rezolvare. Este evident că rolul politico-religios jucat de Țările Române după căderea Constantinopolului a fost important pentru soarta ortodoxiei și uneori chiar și a lumii creștine din această zonă europeană. Statutul lor pe lângă Înalta Poartă și regimul politic și economic de pseudo-vasalitate, impropriu "reglat", au permis de multe ori răzvrătiri ale creștinilor români, și nu întotdeauna pedepsite militar imediat
Imaginarul medieval: forme și teorii by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
lungă consolidarea politicii ortodoxe românești în zona Balcanilor și în arealele sale de influență. Este incontestabil angajamentul creștin pe care și l-au asumat programele de guvernare ale voievozilor de la nordul Dunării, pentru păstrarea tradiției bizantine de guvernare, a valorilor ortodoxiei și a memoriei sale istorice. Toate aceste aspecte au dus la un important proiect comun al românilor, de rezistență statală cu motivație creștină, care a și disimulat uneori chestiunea independenței teritoriale, militare, economice și, nu în ultimul rând, politice. Dar
Imaginarul medieval: forme și teorii by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
puterea și creștinismul. Practic, graniță între acestea nu există la început, dat fiind modelul basileic, precum și uzul medieval și, evident, absența unor instituții care să-și fi putut negocia rolul în contextul istoric al întemeierii. În ce măsură românii au folosit atunci ortodoxia ca instrument politic? După trei sferturi de secol de la lansarea tezei "Bizanț după Bizanț", după ce școlile de bizantinologie europene au depășit descriptivismul și faza idilizării Constantinopolului (încă insuficient cunoscut pe atunci), întrebarea anterioară își poate găsi totuși răspunsul. Documentele oficiale
Imaginarul medieval: forme și teorii by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
relicve sacre avea ca motiv oficial înzestrarea ctitoriilor religioase și obținerea unui protectorat divin; pe de altă parte, chiar înălțarea bisericilor și adăpostirea acestor moaște după 1453 constituiau, în sine, acte de ocrotire de către domnitori sau boieri români binecredincioși a ortodoxiei în general. Dincolo de binecuvântarea dată de așezământul respectiv, atât puterea politică, cât și biserica lucrau practic nedisimulat și la consolidarea propriei imagini, transmise prin structurile imaginarului colectiv, folosit ca modalitate de întărire politică a prestigiului și a autorității lor. Sub
Imaginarul medieval: forme și teorii by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
rânduieli și cu puteri înfloritoare" (Miron Costin 264). De la acest personaj istoric care, "asemenea unui rege, a fost numit cel dintâi hospodar, întocmai ca un monah slăvit" (Miron Costin 265), începe glorioasa și neliniștita dinastie a domnitorilor creștini, apărători ai ortodoxiei și ai civilizației românești. Deși supuși destinului istoric, cei patru reprezentanți ai mitului întemeietorului (Traian, Dragoș, Negru-vodă și Alexandru cel Bun) sunt redați în cronici după un tipar impersonal și atemporal (spre diferență de portretele clasice ale antichității, dar în
Imaginarul medieval: forme și teorii by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
canonică și sistemul de mentalități colective determinat și de viața politică și militară locală. În raport cu o spiritualitate menținută în limitele unor practici conservatoare, aflat sub influența unor culturi și credințe diferite (catolică, post-bizantină, musulmană), imaginarul medieval local se configurează în cadrul ortodoxiei la joncțiunea, printre altele, dintre: verosimil (de tip mitic, legendar sau biblic) și neverosimil (fabulosul popular); istorie instituțională a puterii (simbolistica regalității) și tipologie a autocrației românești (domnitor-cruciat sau întemeietor, dar și abateri morale sau instituționale de la regulă, plasate în
Imaginarul medieval: forme și teorii by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
imaginarul cărților populare își asigură aderența la stratul cultural "minor" prin schemele narative mitizante și prin fabulosul și rolurile specifice basmului; pe de altă parte, elementul creștin suprapus peste cel păgân adaptează materia narativă la exigențele unei lumi guvernate de ortodoxia "înaltă", sub imperiul pattern-ului biblic. Ca proiecție în fantastic, compensatorie față de imaginarul regalității misogine (sub influența bisericii), cărțile populare ar fi trebuit să aibă ca subiect mai degrabă o lume feminină, a interiorității sensibile, eliberate de obsesivele coduri ale
Imaginarul medieval: forme și teorii by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
vor oglindi tot mai mult realitatea, pentru că ele vor fi plasate în scenografia naturii sau a orașului medieval, reprezentat cu fidelitate în frescă sau pe altare (o mutație decisivă, așadar, în raport cu orientul ortodox). Despărțirea iconologică și iconografică a catolicismului de ortodoxie se produce așadar definitiv în pre-renașterea italiană. În schimb, despărțirea la nivelul imaginarului colectiv era de dată mai veche, pentru că se manifestase prin atitudinea instituțională a papalității, iconodulă, în timpul crizei bizantine a icoanelor (secolele VIII-IX). Umanismul Renașterii de secol XV
Imaginarul medieval: forme și teorii by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
Naratori și modelare umană în medievalitatea românească. Iași: Junimea, 2000. Spector, Céline (coord.). Le pouvoir Paris: Flammarion, 1997. Stănculescu, Ileana. Il Giudizio Universale nella pittura murale esterna del nord della Moldavia. Bologna: Aspasia, 2001. Stăniloaie, Dumitru. Din istoria isihasmului în ortodoxia română (texte selectate din Filocalia sfintelor nevoințe ale desăvârșirii). București: n.e. 1979. Tabacco, Giovanni. Dai re ai signori. Forme di trasmissione del potere nel Medioevo. Torino: Bollati Boringhieri, 2000. ---. Le ideologie politiche del medioevo. Torino: Einaudi, 2000. Talbot Rice
Imaginarul medieval: forme și teorii by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
mareșalul Ion Antonescu în angrenajul teoretic și programatic al „războiului sfânt”. Surprinde, din această perspectivă, o asemănare cu activitatea Bisericii ortodoxe din Uniunea Sovietică, cooptată de Stalin, în mobilizarea milioanelor de credincioși ruși împotriva invadatorului german. „Războiul sfânt” introduce în ortodoxia românească un suflu misionar, fapt exemplificat de misiunea ortodoxă în Transnistria. Eșecurile înregistrate de armatele germană și română pe frontul de est vor determina o timidă reorientare la nivelul ierarhiei ortodoxe. Din a doua parte a anului 1943, lozinca „războiul
SIMPOZIONUL NAȚIONAL. CREATIVITATE ȘI MODERNITATE ÎN ȘCOALA ROMÂNEASCĂ by Coajă Costel () [Corola-publishinghouse/Science/91750_a_92814]
-
consacrate începuturilor monahismului și primelor lui „reguli”, V. e colaborator al unor publicații prestigioase: „Biserica Ortodoxă Română” (unde debutează în 1949), „Telegraful român”, „Studii teologice”, „Mitropolia Moldovei și Sucevei”, „Mitropolia Olteniei” (pe care a condus-o din 1978 până în 2000), „Ortodoxia”, „Magazin istoric”, „România literară”, „Ramuri”, „Almanahul parohiei ortodoxe române din Viena” (uneori a folosit și pseudonimul A. Sever), istoric al Bisericii românești. Din lungul șir de contribuții pot fi pomenite cele consacrate unor personalități ecleziastice, ca arhiereul Narcis Crețulescu-Botoșăneanul, arhimandritul
VORNICESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290645_a_291974]
-
politiques (Trădători și trădări. Războaiele, imaginar social și construcții politice [Seli Arslan, 2007]) și Listes noires du Parti communiste (Listele negre ale Partidului Comunist [Calmann Lîvy, 2007]) • Adeziune; Anarhism; Arhive; Conspirație; Contrarevoluție; Stângism; Kronstadt; Mai 1968; Organizare; Organizații de masă; Ortodoxie; Social-democrație; Sindicalism; Troțki; Tvoțkiști. PHILIPPE BUTON, doctor în științe istorice, profesor de istorie contemporană la Universitatea din Reims. Este autorul volumului Les Lendemains qui dîchantent. Le PCF à la Libîration (Zori întunecate. Partidul Comunist Francez în momentul Eliberării) (Presses de
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
arbitra Robespirre între Turbați și Indulgenți. Totuși, cam aici se opresc referințele care au comandat comportamentul conducătorilor bolșevici. într-adevăr, chiar și în faza ei extremă, Revoluției Franceze îi lipsesc două caracteristici fundamentale al bolșevismului*: ideologia - marxismul* - devenită dogmă și ortodoxie* - marxism-leninismul; și organizația revoluționarilor de profesie. Or, articularea acestei ideologii la această organizație este cea care tutelează nașterea, odată cu crearea Partidului bolșevic, a totalitarismului* - o specificitate a secolului XX. Asta n-a împiedicat PCF* să recupereze exemplul Revoluției Franceze. Dacă
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
puterea proprie - extinzându-se și în străinătate impune necesitatea de a se dota cu o industrie militară performantă. Dar crearea acestei industrii presupune tolerarea către regim a existenței unor gestionari și a unor savanți mai preocupați de eficacitate decât de ortodoxie ideologică; or, dezvoltarea acestui clan de „tehnocrați” poate periclita la o adică puterea personală a lui Stalin. Acesta încearcă, atât cât îi stă în putință să concilieze ceea ce este de neconciliat, puterea sa absolută cu făurirea unui instrument militar eficace
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
că evenimentele de la Poznan nu s-au datorat acțiunii „agenților imperialismului și provocatorilor”. în același moment, Wladyslaw Gomulka, conducător comunist exclus și închis pentru deviație naționalistă, este reintegrat în partid unde se constituie fracțiuni: „revizioniștii”, partizani ai reformelor, contra partizanilor ortodoxiei*. Apare și un embrion de libertate a cuvântului, exploatat fără întârziere de tineretul din universități. Societatea*, unificată în aparență și supusă puterii partidului-stat* arată cu fiecare zi ce trece că acesta este un corp străin. Vântul pare să sufle în favoarea
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
pentru acceptarea unui aderent în sânul partidului este în primul rând calitatea lui de revoluționar de profesie. Dacă, sub Stalin, acest criteriu se păstrează, el este dublat de acela al „bunei origini sociale” - muncitorească sau țărănească -, precum și de manifestări de ortodoxie* ideologică și de fidelitate față de șeful partidului. Dimensiunea sacră a adeziunii comuniste. Adeziunea cunoaște mai multe grade ierarhizate într-un dispozitiv concentric. în partidele de opoziție, cercul exterior este format din alegători, apoi din tovarăși de drum și din simpatizanți
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
în urma alegerilor libere din 1990, ei pierd puterea, dar păstrează controlul asupra forțelor armate. La începutul anilor 1980, stânga mai avea încă de tras învățămintele din înfrângerea lui Allende. Ea mai are de făcut față și crizei din America Centrală, problemelor ortodoxiei ideologice, pusă în discuție de PC europene revizioniste, fără a mai vorbi de declinul atractivității socialismului cubanez. în acest moment are loc și prăbușirea democrațiilor populare* și a URSS. Contextul politic în care trebuie să evolueze stânga s-a schimbat
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
incapabilă să ia deciziile potrivite privitoare la căile de urmat. Această interpretare nu este în contradicție cu cea care ține cont de conflictele din sânul polițiilor politice, după modelul celorlalte birocrații - politică, economică și administrativă - care-i opuneau pe adepții ortodoxiei* „gorbacioviștilor” favorabili reformei. Mai pe larg, acest antagonism converge cu un conflict al generațiilor „ortodocșii” recrutați în anii 1950 și 1960, într-o perioadă de creștere puternică a aparatelor administrative, cu o formație insuficientă, dar deținând posturi de responsabilitate, sunt
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
A început atunci o perioadă de reamenajări permanente și de creștere a tensiunilor dintre liberalizarea economică rapidă și menținerea dominației aparatului comunist. în sfârșit, în ciuda crizei la fel de profunde ca și în celelalte regiuni comuniste, replierea pe pozițiile celei mai stricte ortodoxii a triumfat în Cuba* și în Coreea de Nord, unde totalitarismul* persistă. ECONOMIA POSTCOMUNISTĂ TRANZIȚIA CĂTRE ECONOMIA DE PIAȚĂ în urma prăbușirii sistemului comunist mondial în 1989-1991, toate țările cu regim comunist au fost confruntate cu evoluția economiei lor dirijate și a societății
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
în Gulagul în care acesta i-a trimis. Alții reușesc să reintre în partid; în sfârșit, o a treia categorie de „foști” rup definitiv cu partidul și alunecă în disidență*. Dezamăgiți, excluși, „trădători” și „renegați” Din 1920, IC* își impune ortodoxia* tuturor partidelor care doresc să devină una din secțiile sale naționale, cu obligația de a aproba 21 de condiții de aderare. și curând, prin bolșevizare, iar apoi prin stalinizare, respectarea strictă a directivelor devine mijlocul de a măsura fidelitatea fiecărei
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
stalinizare, respectarea strictă a directivelor devine mijlocul de a măsura fidelitatea fiecărei secții și a fiecărui aderent la inima sistemului - PCUS și șeful său, Stalin -: „spiritul de partid” este acum decisiv. Abaterile de la acest spirit permit reperarea oricărei deviații de la ortodoxia ideologică și politică. Cum cea mai mare parte a secțiilor IC provin din niște grupuri preexistente - socialiști, anarhiști, sindicaliști - care au cunoscut cultura politică a liberului arbitru personal, impunerea ortodoxiei provoacă inevitabile tensiuni care duc încă de la începuturi la numeroase
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
decisiv. Abaterile de la acest spirit permit reperarea oricărei deviații de la ortodoxia ideologică și politică. Cum cea mai mare parte a secțiilor IC provin din niște grupuri preexistente - socialiști, anarhiști, sindicaliști - care au cunoscut cultura politică a liberului arbitru personal, impunerea ortodoxiei provoacă inevitabile tensiuni care duc încă de la începuturi la numeroase despărțiri. Unele dintre acestea nu sunt voluntare și corespund procesului de epurare deja practicat în sânul PCUS. Istoria tuturor PC e plină de astfel de „afaceri” în cursul cărora figuri
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
burgheză” și „ideologie proletară”, cu o dimensiune mitică acordată clasei muncitoare* și partidului „său”. Ele au practicat „lupta ideologică” contra ideilor neconforme cu societatea; ele au combătut neobosit în sânul lor orice opoziție comunistă* și orice opinie care devia de la ortodoxie*. în fața diversității istoriilor și a tradițiilor țărilor în care partidele comuniste au fost influente, ideologia a fost cea care, purtată pe limba de lemn*, a constituit cimentul, factorul major al omogenității sistemului comunist mondial; ea a fost în așa măsură
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
cât și a muncitorilor, punând în evidență cei doi poli revendicativi, al eficacității și al justiției. INFORMARE/ DEZINFORMARE în universul leninist și stalinist, noțiunile tradiționale de adevăr și de minciună nu există. Enunțarea oricărui adevăr este comandată numai de imperativele ortodoxiei* ideologice și a liniei politice a momentului. în regimurile comuniste, partidul* deține monopolul tuturor mijloacelor de expresie - presă, edituri, radio, cinematograf, învățământ etc. - și le controlează îndeaproape grație monopolului numirilor și unui redutabil dispozitiv al cenzurii prealabile - în URSS*, Glavlit
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
unui limbaj codificat, prin negarea libertății celui care vorbește și a celor cărora le este adresat discursul respectiv. Ea prezintă de asemenea o predilecție pentru formele impersonale - „s-a decis” -, precum și recurgerea repetată la stereotipii. Limba de lemn este limba ortodoxiei*, controlul limbii permițând controlarea gândirii. Ea se învață încă din școala primară, iar mai apoi la cursurile de marxism-leninism* care jalonează parcusul școlar și universitar. în cazuri extreme, limba se rezumă la lozinci, iar gândirea devine slogan; astfel, în China
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]