8,628 matches
-
mai fi pe lume lacrimi, ar fi numai fericire! Și de-ar fi numai o clipă să se-oprească fiecare, La o șoaptă din înalturi, la a Domnului chemare, Când aude glasul Celui ce, pe nume, azi, îl cheamă, Să pășească înspre Tatăl grabnic, fără nicio teamă, Am fi toți și tot în toate, cum e iarbă cu pământul, Cum e soarele cu rază, cum e inima cu gândul, Și-am putea să înțelegem tainele dumnezeirii Contopiți, ascunși în însuși Dumnezeul
ŞI DE-AR FI SĂ VINĂ CLIPA de EMILIA AMARIEI în ediţia nr. 2285 din 03 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/373509_a_374838]
-
Care poate să se dărâme, din partea lui, el va merge înainte. Are mâini mari, butucănoase, puternice, muncite, pe care doar văzându-le îți imaginezi cât de tare te-ar durea de ți-ar strânge mâna. Face pași mari, apăsați, însă pășește lent, gânditor, covârșit de o povară pe care parcă ar purta-o în spate, deși n-ai putea să o ghicești, căci spatele îi e atât de drept de parcă ar defila la o paradă militară, cu umeri încărcați de grade
FLOAREA DIN ASFALT de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1882 din 25 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373393_a_374722]
-
-I în veci Numele Faceți loc! Faceți loc! Vine Domnul, vine la noi! E sărbătoare peste tot! Prin munți înalți și prin văi. Cluj Napoca 19 august 2015 În Tine mi se-ncrede inima În Tine mi se-ncrede inima! Bucuros pășesc în urma Ta. Căutând găsit-am Dragostea În Tine mi se-ncrede inima! În Tine mi se-ncrede inima! Îmbrăcată-i în dreptatea Ta Și cu nădejdea vie pururea În Tine mi se-ncrede inima! În Tine mi se-ncrede inima
URMELE NETĂCERII de MARINA GLODICI în ediţia nr. 1693 din 20 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/373495_a_374824]
-
De-aceea fierbe în oftat Singurătatea zării... Și tot de-aceea am să plâng La ceas oprit de moarte, Să-nchid un ochi și să mă frâng Și-un alt ochi să mă poarte . Rămase-un gol în vrerea mea, Pășesc rănit în viață. Aflat-am, dar, că-i lumea rea Și-atârnă de o ață ! Dar nu-i nimic... și totuși... îi Un țărm de întrebare , Că nu mai sunt și nu știu cui I-am spus să mă omoare ! Virgil Ursu
SINGURĂTATEA ZĂRII de VIRGIL URSU în ediţia nr. 1690 din 17 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/373543_a_374872]
-
Cândea Publicat în: Ediția nr. 2059 din 20 august 2016 Toate Articolele Autorului din tăceri albastre murmur înnoptat de astre te răsar printre căderi delir de dans parfum și boare iarbă cu răcoare mă-nsoțesc plutirea ta mă-mbată cărarea o pășesc te bucuri iată și urme de picior ușoare se întrevă se picură pasteluri a ninsoare Referință Bibliografică: PASTELURI DIN CRENELURI 6 / Florica Ranta Cândea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2059, Anul VI, 20 august 2016. Drepturi de Autor: Copyright
PASTELURI DIN CRENELURI 6 de FLORICA RANTA CÂNDEA în ediţia nr. 2059 din 20 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/373578_a_374907]
-
acoperitoare celor mai adânci conexiuni, celor mai delicate legături între început și sfârșit, ori astfel de panseuri importante, numai clipele de apogeu le pot ivi din oameni: gândurile mele se prind în dansul amintirilor din alte toamne în lăuntrul meu pășește bucuria de a fi un minuscul pas în marele dans al vieții... sau imagini de-o neasemuită frumusețe se descoperă ochilor... în drumul lui râul trece chiar pe lânga cimitirul unui sat de munte își îngroapă acolo mândria orgoliul trufia
DEBUT- RODICA DASCĂLU- DANSUL VIEȚII(VERSURI) de CRISTINA ŞTEFAN în ediţia nr. 1984 din 06 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373554_a_374883]
-
acoperea basilica, de fapt două, pentru care anteriorii torinezi făcuseră marea piață. Putea fi pusă în partea opusă și totul era în regulă. Tot zice ardeleanca că mi-am ratat vocația de primar! De primar, nu, dar de consilier sigur! Pășim alert prin frumoasele porticuri, ce îmi amintesc de Bologna. Aici, mult mai elegante! Ajungem în Piața Castello, piața mare a orașului, cu Palatul Regal pe fundal. În stânga, Catedrala Sfântul Ioan Botezătorul (sec. XV) găzduiește mult discutatul Giulgiul din Torino, pânza
TABLETA DE WEEKEND (127): JURNAL DE VACANŢĂ: VENEŢIA-PAVIA-TORINO de SERGIU GĂBUREAC în ediţia nr. 1690 din 17 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/373552_a_374881]
-
substanță divină ce devine izvor la îndemâna cititorului. Desele dialoguri cu eul sau cu celălalt eu, iubitul, aproapele, viul, toate vin ca o certitudine a simțirii nu numai împărtășite, dar și ca o cale liberă de intrare pe poarta aceluiași sine. Pășim... „Între cer și pământ, între El și Ea, doar un timp. Voalul a căzut, dând deoparte cioburile, întunericul deveni luminat disperarea - speranță durerea - bucurie depărtarea - simbioză, singurătatea - întreg.” Celălalt timp, o nouă viață „Au intrat în vis scriind singura lor
POEMELE IRINEI LUCIA MIHALCA – DINCOLO DE LUNTREA VISULUI de ADINA DUMITRESCU în ediţia nr. 2120 din 20 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373580_a_374909]
-
mușchii-s atent exersați - doar creieru’-i flasc câtă zarvă-n cotcodacul găinii - pe site alt haiku se-nchină cinstea - pe strada libertății vilele hoților frunzele de plop foșnesc atingând cerul - curând și eu ce fericire-i în cântecul păsării - pășesc pe vârfuri printre florile de dovleac un trandafir - bondarul nehotărât câmp cu păpădii - caii ciulesc urechea ascultând zborul strada timpului - non - stop doar la firma de pompe funebre pe noul afiș promoții la sicrie - ultimul chilipir Referință Bibliografică: Haiku / Tania
HAIKU de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2026 din 18 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373623_a_374952]
-
lume Privește-n urmă un codaș ce se tot ține de glume Pădure de veghe-și smulge-n iriși bătuți de briza somnoroasă Toporul orei taie leghe de frunze calde... sunt păcătoasă! Ca ultimul om ce mai miroase a mare pășesc în nisipul livid Ca ultima viață ce mai arde la soare mă-nchin mișelește-ntr-un vid Și rog numai vântul să-mi cânte povestea Și murmur cu gândul cuvintele-acestea... Și vreau să scriu... să mai pun de-o iluzie
MIZANTROP DE SERVICIU de MIHAELA TĂLPĂU în ediţia nr. 1695 din 22 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/373628_a_374957]
-
zâmbetul cu lacrimile ei, care era la fel ca în ziua nunții lor. Ea l-a așteptat mereu, de fapt îl purta în inima ei și înlăuntrul ei prin rodul iubirii lor și sub privirile iscoditoare ale celorlalți, cei doi pășiră unul spre altul și un șuvoi de iubire nesfârșită le cuprinde ființele. Li se îmbrățișează privirile, apoi inimile, apoi brațele, și amândoi în genunchi, cu Dragoș în brațele puternice de tată, mulțumiră Dumnezeului pentru această îngăduință. Și împreună îl răsfațară
POPAS PRINTRE ÎNGERI... de MARIANA DUMITRESCU în ediţia nr. 1366 din 27 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/373569_a_374898]
-
mai fi pe lume lacrimi, ar fi numai fericire! Și de-ar fi numai o clipă să se-oprească fiecare, La o șoaptă din înalturi, la a Domnului chemare, Când aude glasul Celui ce, pe nume, azi, îl cheamă, Să pășească înspre Tatăl grabnic, fără nicio teamă, Am fi toți și tot în toate, cum e iarba cu pământul, Cum e soarele cu raza, cum e inima cu gândul, Și-am putea să înțelegem tainele dumnezeirii Contopiți, ascunși în însuși Dumnezeul
EMILIA AMARIEI [Corola-blog/BlogPost/373515_a_374844]
-
mai fi pe lume lacrimi, ar fi numai fericire! Și de-ar fi numai o clipă să se-oprească fiecare,La o șoaptă din înalturi, la a Domnului chemare,Când aude glasul Celui ce, pe nume, azi, îl cheamă,Să pășească înspre Tatăl grabnic, fără nicio teamă,Am fi toți și tot în toate, cum e iarba cu pământul,Cum e soarele cu raza, cum e inima cu gândul,Și-am putea să înțelegem tainele dumnezeiriiContopiți, ascunși în însuși Dumnezeul nemuririi
EMILIA AMARIEI [Corola-blog/BlogPost/373515_a_374844]
-
pe nori de stele Tulburându-mi înțelesul, Iar în ochii dragii mele Se cufundă universul! Vântul ar putea să-i spună Pe unde îmi umblă gândul, Ce pustiuri de furtună Mă învăluie cu rândul Și ce freamăt mă cuprinde Când pășesc sub clar de lună. Focul inimii se-aprinde Și timid o prind de mână. Dau năvală simțăminte Ce credeam că-s în uitare, Tremuratul mă cuprinde Vrând să-i fur o sărutare! În a ochilor abisuri Rătăcesc fără scăpare Și
SUB A CERULUI CUNUNĂ de COSTICĂ NECHITA în ediţia nr. 1871 din 14 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373658_a_374987]
-
Acasa > Poezie > Credinta > CÂND VOM PĂȘI ÎN NEMURIRE Autor: Lucica Boltasu Publicat în: Ediția nr. 1583 din 02 mai 2015 Toate Articolele Autorului Adu-Ți aminte, Domnul meu, că viața mea e doar suflare, Veghează Tu asupra mea și dă-mi iar binecuvântare, Curat să fiu
CÂND VOM PĂŞI ÎN NEMURIRE de LUCICA BOLTASU în ediţia nr. 1583 din 02 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/371307_a_372636]
-
Dumnezeu este cu noi!" Emanuel, Slăvitul Nume, El nu este-o deșertăciune, El e speranța omenirii, e Logosul, noi un tăciune, Mai fumegăm o clipă însă, de n-acceptăm a Sa jerfire, Ne-om întreba unde vom merge, când vom păși în nemurire, Nimic nu va rămâne în urmă, chiar amintirile s-or șterge, Prieten drag, Biblia ne spune, fără Cristos unde vom merge, Dincol-de moarte nu-i speranță de nu te-ncrezi în Dumnezeu! Nu vrei să capeți fericirea? Domnul
CÂND VOM PĂŞI ÎN NEMURIRE de LUCICA BOLTASU în ediţia nr. 1583 din 02 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/371307_a_372636]
-
Prieten drag, Biblia ne spune, fără Cristos unde vom merge, Dincol-de moarte nu-i speranță de nu te-ncrezi în Dumnezeu! Nu vrei să capeți fericirea? Domnul te-așteaptă, dragul meu! 02/05/15, Barcelona-Lucica Boltasu Referință Bibliografică: Când vom păși în nemurire / Lucica Boltasu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1583, Anul V, 02 mai 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Lucica Boltasu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare
CÂND VOM PĂŞI ÎN NEMURIRE de LUCICA BOLTASU în ediţia nr. 1583 din 02 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/371307_a_372636]
-
ai slavilor din Centrul Europei, care întregesc această alcătuire spirituală și civilizatoare. Nu putem ignora faptul că Răsăritul, pe parcursul istoriei bimilenare, a avut o evoluție spirituală diferită căci prin îndrumătorii săi duhovnicești adică sfinții și prin urmașii acestora ce au pășit pe calea sfințeniei, Răsăritul ortodox a rămas credincios tradiției scripturistice, apostolice și patristice, care este foarte diferită, chiar diametral opusă scolasticii și tuturor evoluțiilor istorico - spirituale din spațiul Europei occidentale. În Răsărit a funcționat Isihasmul cu practicile sale și credința
DESPRE PARTICIPAREA TINERILOR CRESTINI IN U.E.... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 234 din 22 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/371248_a_372577]
-
lăturalnice, am plecat către acel loc minunat ce ne fermecase cu ale lui băbuțe de fân și spre care armonia gândurilor și dorințelor noastre ne conducea cu voioșie. Am lăsat mașina pe malul drept al râului și am trecut dincolo, pășind cu emoție pe un buștean gros aruncat între maluri într-un loc mai îngust în care apa se învolbura repezită. Am hotărât pe care stog de fân să ni-l facem cameră de oaspeți, astfel încât, de la înălțimea lui, să putem
NOAPTEA DINTRE LUCEFERI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 2124 din 24 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371407_a_372736]
-
în stele! Dar deschide-ți ușa bine, la perete, să iasă în întregime, nici o amintire să nu rămână! Nici măcar o lacrimă de regret, nu avem unde să le așezâm, sufletul ne este plin de bucurie, avem aripi, suntem înflăcărați, îmbujorați pășim frumoși și minunați! Dimineața se cade, pe lângă chei, să luăm cea mai senină haină pentru zâmbetul nostru, suntem de acum în sărbătoare, fiecare pas este un dar, fiecare piatră sau frunză sau chip întâlnit ne bucură până la surâs, soarele răsare
CELOR CARE SUFERĂ de LIA ZIDARU în ediţia nr. 2171 din 10 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371477_a_372806]
-
plimbărilor lor. - Că e capcană sau nu, zise prințul, eu trebuie să îl văd pe tata măcar și o singură dată. - Vin și eu cu tine, hotărî Garofița. - Și eu, zise împărăteasa. Se pregătiră deci cu toții de drum. În față pășea Cățelul Pământului alături de bătrâna cârtiță, îl urmau cei doi tineri, apoi împărăteasa, iar la urmă, bursucul înarmat până în dinți. Abia ieșiră din labirintul de galerii al Peșterii Râului Adâncului, când fură atacați de un stol de lilieci. Bătrâna cârtiță le
URÂTUL PĂMÂNTULUI de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 2124 din 24 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371422_a_372751]
-
sufletul meu, atât au știut și atât au putut oferi! Am ales, ca atunci când mi-e greu, să ating rănile sufletului cu mireasma rugăciunilor, să torn peste ele balsamul vindecător al Duhului Sfânt și...cu privirea ațintită spre cer, să pășesc încrezătoare pe cărările timpului, până voi ajunge la linea de sosire! 23/08/16, Barcelona-Lucica Boltasu Referință Bibliografică: Iubire, iertare / Lucica Boltasu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2063, Anul VI, 24 august 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Lucica
IUBIRE, IERTARE de LUCICA BOLTASU în ediţia nr. 2063 din 24 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/371496_a_372825]
-
de tulpina mandarinului, cu ochii privind fix într-un loc gânditor, adâncit în el însuși față să exprimă nostalgie ce era împletita cu un aer de îngrijorare, rămase câteva minute pe gânduri apoi se ridică și pornii cu pași mari, pășind apăsat spre rândul său. Muncitorii începură din nou acel exercițiu istovitor încărcau roabele și apoi porneau spre remorca unii scoteau unele strigate de bucurie poate și datorită faptului că mai aveau doar trei ore bune de muncă și terminau acel
VASEA ( 2 ) de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 1409 din 09 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371518_a_372847]
-
povățuind-o la rugăciune și mătănii. Nici părintele, nici Lina nu simțiră că vorbele șoptite sunt prinse de dascălul Marcu, om hulpav de băutură și de câte alea. Singurele virtuți avute - hărnicia și vocea - îl salvaseră în slujba de paracliser. Pășind ușor în latura femeii, o ademenește la mărturisiri, făgăduindu-i viclean sprijinul. În fapt, toca în minte zavistie pentru ploconul căzut pe capul proastei bătrâne. Zălogită în necazul că nu găsise crezare la preot, se îndrepta spre casă târându-și
ŞARPELE CASEI de ANGELA DINA în ediţia nr. 1402 din 02 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371544_a_372873]
-
pe-o ecografie, timp în întuneric, gări de dor tăcut. Ți-am deschis lumina către zări albastre și-am uscat tăcerea-n gângurit de luni, ți-am fost leagăn vieții când, ți-am scris pe astre numele-ți copile să pășești prin lumi. Ai făcut din ,,mama” -început de carte și-ai umplut cu suflet pagini, zi cu zi, când cădeai copile, sau râdeai de toate, și creșteai, tu înger, zbor de visuri mii. Școala ți-a dat cartea către-nțelepciune
CARTEA COPILĂRIEI de DOINA BEZEA în ediţia nr. 2344 din 01 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/371622_a_372951]