4,130 matches
-
La ceilalți trei, ori n-a fost asimilat, ori s-a suprapus peste propriul sistem cognitiv, dând naștere la perturbări. — Ce s-a întâmplat cu cei trei? — Și-au revenit la normal după ce am scos dispozitivul de racordare. N-au pățit nimic. Noi ne-am ocupat serios de ceilalți șapte. Dar și la ei au intervenit pe parcurs niște probleme. O problemă de natură tehnică și câteva legate de subiecți. În primul rând, semnalul de declanșare a dispozitivului de racordare ne-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
în biblioteca Sistemului aflată în subteran. Cum s-a realizat lucrul acesta? — Am urmărit absolut tot ce era legat de sistemele voastre cognitive, am făcut simulări riguroase și le-am trecut în baza de date în așa fel încât dacă pățeați ceva, nu vă mai puteați mișca. Un fel de asigurare, nu? — Simulare totală? — Nu chiar, dar din punct de vedere funcțional, aproape totală, pentru că înlăturarea stratului superficial a înlesnit mult procedeul acesta. Mai exact, fiecare simulare s-a bazat pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
din douăzeci și șase de Computatori care au participat la sistemul de actualizare a permutărilor au murit. Toți în același mod: s-au băgat în pat, au adormit și pur și simplu nu s-au mai trezit. — Deci pot să pățesc și eu același lucru, nu? Nici vorbă! Profesorul se foia sub pătură. Ceilalți douăzeci și cinci au murit în intervalul de un an și două luni - un an și opt luni de la punerea în aplicare a sistemului. Au trecut deja trei ani
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
Normal să existe niște discrepanțe între propria ta identitate și conștiința pe care ți-am instalat-o eu în calculator după toate modificările făcute. Ca să-ți justifici propria existență, ai legat aceste discrepanțe prin punți artificiale. — Nu înțeleg. N-am pățit în viața mea așa ceva. De ce tocmai acum? Și încă brusc, fără nici un avertisment? Pentru că ți-am schimbat racordul și ți-am creat al treilea circuit, zise Profesorul. Dar, hai să punem lucrurile în ordine! Dacă nu procedăm astfel, n-o să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
procedăm cu dispozitivele de ținere la distanță a Întunegrilor? Aș avea nevoie de două... Asta înseamnă că dumneavoastră nu vă rămâne nici unul. Ia fata cu tine. Te conduce și apoi vine după mine. — În ordine, zise ea. — Da, dar dacă pățește ceva? am întrebat. Dacă o prind... Nu mă prinde nimeni, zise ea. — Nu-ți mai face atâtea griji, spuse Profesorul. Este ea tânără, dar e foarte descurcăreață. Eu am mare încredere în ea. Oricum, dacă se întâmplă ceva, nu sunt
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
ajungem în stație, am scăpat de Întunegri. — Îmi amintesc că am mai trecut prin așa ceva. — Ai mai fost într-un tunel subteran de metrou? — Nu, nici vorbă. Mă refeream la lumina orbitoare din pricina căreia mi-au dat lacrimile. — Oricine poate păți așa ceva. Nu, e cu totul altceva la mijloc. Ochi speciali, lumină specială. Și era cumplit de frig. Ochii mei se obișnuiseră cu lumina slabă și îi deranja lumina puternică. Aveam niște ochi cu totul speciali. Îți mai amintești și altceva
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
împreună. N-am de gând să-mi dau obștescul sfârșit aici, și nici să te las pe tine fără amintiri. După ce le recuperezi, o să revii la ce-ai fost înainte. Priveam lumina lumânării fără să scot un cuvânt. — Ce-ai pățit? mă întrebă Umbra. Ce te-apasă pe suflet? — Mă întrebam cum oi fi fost înainte. Sper că nu te copleșesc ezitările, zise Umbra. — Ba da. Chiar ezit. În primul rând, nu mai știu cum am fost înainte. De unde să știu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
căciula pe care mi-o dăduse bătrânul. Am strâns armonica și am băgat-o în buzunarul paltonului. Îmi devenise indispensabilă și nu mă puteam despărți de ea nici o clipă. — Ai grijă! Și pentru tine e o perioadă foarte importantă. Dacă pățești acum ceva, îți revii foarte greu. — Am înțeles. O să fiu atent. După cum îmi imaginasem, groapa era acoperită de zăpadă. Bătrânii dispăruseră, uneltele lor de asemenea. Dacă va continua să ningă în felul acesta, până în dimineața următoare groapa nici nu se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
de lucruri, și modul de gândire. Aproape totul. Ea și-a luat rămas bun de la viață de bună voie. În cazul meu, a tras cineva așternutul de sub mine în timp ce dormeam. Probabil că m-ar critica dacă ar ști ce-am pățit. Și m-ar întreba ce naiba de alegere a fost aia? Ar avea perfectă dreptate, cu siguranță. N-am făcut niciodată nimic de bună voie. De fapt, singurele lucruri la care am simțit că am avut dreptul de a alege au
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
marea masă a populației. Care era scopul arestărilor pe la țară? Să reprime masa, să facă liniște. Îi luau pe unul, doi, trei - de regulă pe cei mai gospodari -, iar cel mai sărac nu mai deschidea gura, pentru că vedea ce a pățit cel care era mai răsărit în comunitate. Triaj și tranzit spre coloniile de muncă "Fericitul" triat la Penitenciarul Iași C. I.: Cum ați resimțit intrarea în penitenciar? Ce colegi de celular ați avut? Ț. S.: La penitenciar, în zona în
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
intenționa să treacă granița, îl bătea tot pichetul, pentru că la alarme era deșteptat tot pichetul. Și era o vorbă după care se ghidau grănicerii: decât să plângă maică-mea mai bine să plângă maică-sa. Era regulă. Dacă nu au pățit nimic să știți că au avut pur și simplu noroc! S. Ț.: Nu s-au atins de ei cu nici un deget. Și în armată a fost șicanat tot timpul cu treaba asta: "Ce, bă, ai vrut să fugi din țară
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
cu nici un deget. Și în armată a fost șicanat tot timpul cu treaba asta: "Ce, bă, ai vrut să fugi din țară?" C. I.: A făcut și detenție pentru această tentativă de trecere a frontierei? S. Ț.: Nu, n-a pățit nimic și nu i-au făcut nimic. Asta a fost marea curiozitate: nu l-au bătut, nu s-au atins de el, nu a făcut detenție. L-au luat în armată și cu asta s-a terminat! Tovarăș cu securistul
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
moară și Ghimuș ăsta din Bârlad. Moara a fost vândută atunci când a murit tata. Era moștenire de la Victor Ralea, fratele lui. Acesta, pe frontul Primului Război Mondial, a fost îngropat până la brâu, de fapt până la gât, de explozia unui obuz. N-a pățit nimic, numai că a stat două zile îngropat în pământ până când suflul exploziei unui alt obuz l-a destupat de acolo. S-a întors din război cu șoc psihic post-traumatic. C.I.: Două case? În aceeași curte? De ce? R.R.: Bunicul, Costică
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
ziua în care a murit Stalin. Costel era sportiv, a jucat șah în sferturile de finală pe țară, era foarte capabil. Când am ajuns prin centrul Râmnicului Sărat, am văzut o bătrână care plângea. Costel a întrebat: "dar ce-ai pățit bunică, de ce plângi?" "Păi, dumneata n-ai văzut că a murit Stalin?" " Da' dă-l în mă-sa! Bine c-a scăpat lumea de el!" a replicat Costel. Și bătrâna: "Păi, Stalin mi-a făcut doi băieți ofițeri, cum să
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
cu copiii de prin cartier? R. R.: Da, eu am fost un copil sociabil. Noi ne întâlneam toți copiii vecini, jucam mingea când eram copii. L-am văzut pe unul mai abătut și l-am întrebat: "Aureliu, dar ce-ai pățit?" "L-au arestat pe tata". Pe tatăl lor, că erau doi frați, îl arestaseră și l-au ținut 7 ani la închisoare ca să depisteze până la urmă că nu este deținut politic. Când l-au eliberat i-au dat 7000 de
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
el. C. I.: Dar cât ați fost la Poarta Albă n-ați fost martor la cruzimi aplicate deținuților din partea gardienilor, bătăi cu coada de lopată pentru neîndeplinirea normei, de exemplu? S. M.: Nu, nu, nu! Eu v-am spus ce-am pățit eu, dar pe mine nu m-au bătut. Bătăile astea de care vorbiți se întâmplau în timpul anchetei iar acolo sunt oameni neisprăviți, care nu-și văd de treburile lor, căutând râcă unor oameni cu care mai mult sau mai puțin
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
I.: Ați făcut carceră? S. M.: Sigur că da! Am făcut carceră o noapte. Am ieșit a doua zi, dar peste noapte am vorbit. C. I.: Cum era carcera? S. M.: Ceva așa, mic. O încăpere mică și stăteai acolo, ghemuit. Am pățit multe de acestea că eram bun de nebunii. Am fost scoși la raport în lanțuri și eu și șoferul. Dar noi ne vorbiserăm peste noapte: " Când ajungem aproape de administrație, începem să plângem: nu suntem vinovați, nu știm!" Lui Tudorică îi
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
zis: "Băi, chiar dacă ați făcut, bravo vouă, că n-ați spus nimic! Duceți-vă să vă scoată lanțurile!" Și am fost dați iar pe mașină. Am stat pe mașină până înainte de a mă elibera, cu vreo lună. Dar am mai pățit ceva și cât am stat la Coasta Galeș. Aveam pe unul care se tot uita pe geam în baracă să vadă dacă nu avem cuțit, ace... și eu i-am strigat: "Băi, prostule, băi!" și m-am dus în wc
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
vrut de la început să faci treaba asta". Și mă întâlneam cu el, stăteam de vorbă cu el. Era Iorgu, care era șeful biroului de informații și contrainformații, la fel mă întâlneam cu el și vorbeam, c-o fi, c-o păți. M-a chemat și el la Securitate și erau în jurul meu 7-8 roată odată și fiecare, rapid: întrebare, întrebare, întrebare. Nu răspundeam nimănui. "Păi, ce facem!?" "Hai să mergem că n-o scoatem la capăt!" Eu am ură pe alții
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
după Revoluție la un restaurant pe el și pe nevastă-sa și i-am zis: "Ce-mi spuneai că ești, codoșul Securității? Ce faci acum?" A început nevastă-sa să plângă: "Lasă-l, domnu Movilă...", c-o fi, c-o păți... Nu, doamnă, că n-am niciun interes, eu am venit să-i aduc aminte". A ajuns vai de capul lui acum. S-a îmbătat și a căzut cu capul de un calorifer clocotit și și-a scos ochiul. Un nemernic
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
era nevoie de materiale, nu pentru colonel personal, ci pentru Batalion. Și colonelul mă întreabă: "Când vii?". Și i-am zis: "Uitați ce mi-au lăsat ăștia să lichidez cu liceul!". Și i-am povestit tot. "Cum, măi, așa ai pățit?! Uite, dacă vii aici te dau la echipament, ai stocul de mobilizare" - erau materiale pentru 5000 de oameni, pentru o divizie, stoc de mobilizare, cum era înainte. Am lichidat totul de la liceu, am dus hainele pe la Apaca la București, tot
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
întreagă pentru treaba asta. M-au bătut până n-am mai știut ce-i cu mine, au turnat apă peste mine și după aceea au intrat din nou anchetatorii: "Vezi dacă nu ești cuminte și nu ești ascultător ce-ai pățit? Ia și spune!" Nu pot să spun, pentru că nu știu nimic". Atunci anchetatorii au zis: "Îl băgați la celular!" M-au băgat în celular separat. Pe ceilalți doi colegi nu știu de unde i-au luat, cum i-au luat. Între
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
Gheorghe, care mi-a spus că Dumnezeu a ținut cu mine de am putut face monumentul la Iași, că dacă nu ar fi ținut acum eram mort de mult. L-am întrebat: "Păi, de ce?" Dar nu mai știi ce-am pățit cu Farcaș!?" "Care Farcaș?", am întrebat eu nedumerit. L-am rugat să-mi spună, ba l-am luat și eu la întrebări, mi-a povestit de două ori și atunci mi-am amintit. Noi doi am fost scoși la cosit
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
Cotnari de la ferma partidului. S-au răsturnat cu mașina și au făcut numai Cotnari pe tot drumul, numai salam și pastramă, preparate din carne împrăștiate peste tot. Iar la internare soția mea i-a spus lui V.A.: "Ce-ați pățit, tovarășul director, aveți bube în cap?" C. I.: S-a învârtit roata. D. B.: A propos de contactul meu cu Partidul Comunist! Când era ședință de producție la Miroslava se discutau problemele de producție, iar când aveau de discutat probleme de
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
un noroc chior! Dacă erai tu în fermă când a luat foc fânul, pe tine te împușcau fără discuție!" C. I.: V-ar fi încadrat la sabotaj. D. B.: Și așa era. M. O. fiind secretar de partid, activist, n-a pățit nimic. Fânarul acela fusese făcut la inițiativa mea, avea acoperiș de azbest, cu paratrăsnete, cu tot ceea ce trebuia. C. I.: Nu pot să nu remarc faptul că dumneavostră puteați fi împușcat pentru vreo abatere, pe când, vreun alt angajat, membru de
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]