5,611 matches
-
bălțile pe care le doresc renăscute În avalul orașelor, menite a desăvârși epurarea scursorilor orașului. Biomasa utilizabilă drept combustibil ce rezultă dintr’un ecosistem agricol e alcătuită În general din ramuri și ripca de la tăiatul pomilor și viei. Biomasa din paie ori strujeni este, și e chiar recomandabil să fie, folosită ca furaj pentru rumegătoare. Cu alte cuvinte, și În cazul unui agroecosistem, accesul la producția primară de biomasă, În scop energetic, e limitat. Și atunci, ce-i de făcut? Să
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
multe cazuri, noi știm doar să suprasolicităm un căluț costeliv care nu are la dispoziție decât iarba de pe marginea drumurilor. Căci, dacă În stepa libertății sale, calul consuma gramineele cu semințe cu tot, În anturajul omului el “beneficiază” doar de paie; semințele și le adjudecă omul. Grăunțele nu sunt pentru cal cofeturi. Ele Îi sunt strict necesare, mai ales atunci când e pus la muncă. Și iată de ce. Ca orice ierbivor, calul are acces la o hrană În care substanța energetică propriu-zisă
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
și de un personal dedicat căutării acelui ac. Totuși, o stratificare eficientă face ca banii murdari să fie imposibil de deosebit față de cei curați, ca și cum, în timp ce se caută în căpița de fân, acul se transformă în mod misterios într-un pai. În plus, acei care vânează banii murdari nu sunt o parte a unei singure forțe de investigare, lucrând în cadrul unei singure jurisdicții, cu o structură de comandă unitară. Ei sunt mai degrabă oficiali asistați de diferite națiuni, dar nu întotdeauna
Corupţia politică : înăuntrul şi în afara statului-naţiune by Robert Harris [Corola-publishinghouse/Science/932_a_2440]
-
rotune din bordurile navei, aproape de suprafața apei, fețe de oameni care încercau să privească afară. Munca lor era aspră și strict supravegheată. Trebuiau să care cu spinarea, ca la piramidele egiptene, așa zișii „maldări” de stuf, legați ca snopii de paie din agricultura veche, dar mult mai mari și mai grei, pe care un om normal de abia putea căra câte unul. Am văzut și oameni puternici care pentru a-și scurta pedeapsa prin depășirea normei, duceau câte patru maldări deodată
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
fulgii mari încet zburând, Și-n casă arde focul, Iar noi pe lângă mama stând De mult uitarăm jocul. De mult și patul ne-aștepta, Dar cine să se culce? Rugată, mama repeta Cu glasul rar și dulce Cum sta pe paie-n frig Hristos În ieslea cea săracă, Și boul cum sufla milos Căldură ca să-I facă, Drăguț un miel cum I-au adus Păstorii de la stână, Și îngeri albi cântau pe sus Cu flori de măr în mână. Și-auzi
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
cu mult deasupra sălciilor împrejmuitoare. Mama îmi explică că oferă imaginea unei mici insule stâncoase rămasă în mijlocul bălții. Se povestește că în timpuri de demult, pe când pământul era locuit de uriași ce pășeau peste Dunăre ca peste un fir de pai, două cete de uriași își așezaseră locașurile lor prin aceste părți de țară: unii la Brăila, alții la Iglița, pe malul celălalt al Tulcei. Odată cu timpul, s-a întâmplat ca cel mai mândru flăcău din Brăila să se îndrăgostească de
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
Primul automobil, Încă neisprăvit și inform, trosnind și fumegând când Încerca să urce, cu toată lumea după el ca după urs, coasta Eforiei de pe bulevard; cum și acea Încercare ratată a automobilului electric, imitând cu fidelitate o trăsură, cu caroseria din pai Împletit și În care frumosul berbant de până mai deunăzi, Tilică Burileanu, mecenatul poeților noștri simbo liști, În jachetă pe talie, melon gris-perle și barba deretecată fir-de-a-fir, sta rezemat și țeapăn, cu palmele Înmănușate, pe mânerul de aur al bastonului
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
mine, pe vremea lava lierei vagabonde, În căruța cojanului de pe Ialomița care mă ducea, pentru o cinzeacă de țuică, cu Ioachim Botez, să visăm pe malurile Căldărușanilor. Amețit de căldură și de zdruncin, rătăcisem frumusețea de carte printre cocenii și paiele scitu lui, mult pomenit de Herodot - soartă nevisată vreodată de tragicul poet al spleenului și exemplu tipic al barbariei noastre prezumțioase. Parnasienii editați de Lemerre ornau câteva rafturi din libră ria Alcalay, unde priveam, Într-o zi din această epocă
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
urechile verzi sau tricolore, iar mai Încoa’ În ghete cu stofă gris și cu nasturi de sidef Într-o parte, ziua-noap tea În jachetă pe talie, cu pălărie tare „Melon“ pusă pe ceafă, ori În redingotă și cu pălărie de pai cu borurile mari sau „Pa nama“, părul când lung și dat pe spate, când cu cărare la mijloc, subțirel, fața prelungă, ochii galeși și alunecoși, purtând baston covrig de vișin sau bastonel de trestie cu cap de fildeș, lavalieră cu
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
-i fie fiu, prost, incult, urât și cu părul ca morcovul de roșu - hei! dar cu perspective de case, vii și acareturi pentru toți acești comperi sau complici ai unei infernale combinații succesorale În care așteaptă toți moartea bătrânului pe paiele Închisorii? ... Cum? Nici o scârbă sau greață, să-ți verși mațele, nu altceva!, când asistă la intimitatea zilnică a celorlalți doi, se hrănește cu ei din aceeași strachină alimentată, În bună parte, din golo ganii lui de om „În câmpul muncii
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
de kilograme, cu o figură aspră ca o stîncă, dar care s-a purtat foarte amabil cu noi, dîndu-ne voie chiar să gătim În baraca lui. Acea primă noapte a decurs perfect. Am dormit la adăpost, mulțumiți și Încălziți de paiele așternute - În mod evident necesare În zonele unde nopțile sînt deosebit de reci. Ne-am cumpărat niște carne de vită și am pornit Într-o plimbare pe malul lacului. La umbra copacilor imenși, unde sălbăticia oprise Înaintarea civilizației, ne făceam planuri
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
Îți petreci restul vieții Între cei patru pereți de chirpici, Înconjurat de oameni care vorbesc o altă limbă, cu numai patru asistenți care În fiecare zi vin doar În niște scurte vizite. Am intrat Într-o cameră cu acoperiș de paie, tavanul fiind delimitat printr-un strat de nuiele, iar pe podeaua de pămînt o fată citea Vărul Basilio de Queirós. De Îndată ce am Început să vorbim, fata a Început să plîngă, descriindu-și viața ca un „calvar“, ca și cînd ar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
deoarece acum puteam „face uitată“ seringa pe care ne-o Împrumutaseră. Am avut parte de o mîncare Îngrozitoare și scumpă Împreună cu un indian ce făcea parte din tribul yagua și arăta foarte ciudat - era Îmbrăcat Într-o fustă roșie din paie și purta cîteva coliere din aceleași paie; Îl chema Benjamín, dar nu vorbea spaniolă aproape deloc. Un pic deasupra omoplatului stîng avea o cicatrice datorată unei Împușcături de la o distanță mică, din cauza unei „vinganza“∗, potrivit spuselor sale. Întreaga noapte a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
care ne-o Împrumutaseră. Am avut parte de o mîncare Îngrozitoare și scumpă Împreună cu un indian ce făcea parte din tribul yagua și arăta foarte ciudat - era Îmbrăcat Într-o fustă roșie din paie și purta cîteva coliere din aceleași paie; Îl chema Benjamín, dar nu vorbea spaniolă aproape deloc. Un pic deasupra omoplatului stîng avea o cicatrice datorată unei Împușcături de la o distanță mică, din cauza unei „vinganza“∗, potrivit spuselor sale. Întreaga noapte a fost o revărsare de țînțari ce se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
de beton au dispărut complet; e ținutul colibelor de chirpici. Privesc atent Într-una dintre ele. Este o singură cameră, separată În două printr-un perete, În care se găsește un cămin de foc, o masă și un morman de paie pe jos, care par să servească drept pat. CÎteva mîțe numai pielea și osul și un cîine răpciugos se joacă cu trei copii negri complet goi. Mama, negresă, cu părul cîrlionțat și sînii lăsați, gătește, ajutată de o fată de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
ani de zile, de când în anchetez, așa mi-a făcut”. Fiind lăsat singur în celulă aveam senzația că în capul meu era o lădiță cu cuie ce sunau metalic. În acea perioadă cu un vrej vârtos scos din salteaua de paie am zgâriat peretele și ușa metalică vopsită, făcând semnul crucii; în fața acestor cruci mă rugam „Calea Crucii”, și mișcându-mă dintr-un loc în altul, securiștii m-au privit prin vizetă și la unul din controalele zilnice văzând că am
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
Constanța seara - transport cu autobuze la locul cazării - aproximativ jumate drum între oraș și Mamaia. „școala medie tehnică de științe comerciale“ - neterminată în exterior. În interior - săli vaste, denumite „dormitoare“, în care ne-am „ales“ câte un pat. Saltele de paie, umflate, care trebuie călcate aprig în picioare ca să ia forme mai habitabile - totuși cu mari depresiuni și cocoașe - ca niște spinări de dromader. Alegere între paturi situate între ferestre (m-am oprit la această soluție) sau altele, pe latura de
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
Dirijorul îmi face vizită din dormitorul vecin - identic. Furios. „În condițiile astea, refuz să stau aici.“ Ieșim pe culoar - rumoarea femeilor din orchestră: au dormit - inclusiv directoarea - într-un fel de entre-sol, „dormitor separat“, pe saltele de lână (nu de paie) populate cu ploșnițe extrem de abundent, de mărimi cu totul neo bișnuite (după afirmațiile lor). Au vegheat toată noaptea cu lumină, discutând ploșnițe și modă. Directoarea spumegă. Mergem la cantină pentru micul dejun (o jumătate de oră cu autobuzul) și apoi
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
Din nou suntem tracasați! Din nou încep să aflu ce înseamnă zile lipsite de bucurie... Citat ca inculpat în fața Tribunalului... Viața mă ține mereu în șah. Fie și așa. În ceea ce mă privește, eu continui să joc! Venez, Messieurs, je paie mes dettes! 3 noiembrie 1955 O primă înfățișare... O primă amânare... S-ar părea că am de ce să mă bucur, și totuși, în suflet un teribil gol mă apasă. Totul mi se pare fals, în mine, în oamenii dimprejur, totul
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
Acești lungi cârlionți de lemn ce cădeau la rindeluit se numeau nu „Holzspäne“ șașchii de lemnț, ci „Hobelschatten“ ștextual: „umbriș de rindea“ț. Îmi place cuvântul. Încă de pe atunci îmi plăcea că pernele de moarte erau umplute nu cu frunziș, paie sau rumeguș, ci doar cu umbra ce mai stăruia în lemn din coroana copacului viu, pentru ca apoi să sară din el atunci când tăiai lemnul. Alexandru Vona scrie în romanul său Ferestrele zidite: „Când vrei să cunoști adevărul trebuie să știi
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
care nu am folosit-o niciodată cât am locuit în Bărăgan decât pe post de magazie. La ce ne-ar fi folosit? Noi abia ne înjghebaserăm două paturi și o masă. Drept saltele aveam tot păiere, adică saltele umplute cu paie de grâu. În ceea ce privește starea materială a familiei noastre, "bogăția" ei se cuprinde integral în declarația de avere a marelui humuleștean: "Dar și sărac așa ca în anul acesta, ca în anul trecut și ca de când sunt, niciodată n-am fost
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
stringentă nevoie de ea. Câtă dreptate are marele cronicar moldovean: Că nu sunt vremile sub om, ci bietul om sub vremuri..." (Miron Costin) Tizicul cuvânt de origine turcă era de fapt balegă de vacă în care mai introduceai pleavă ori paie și amestecai totul pentru a face aliajul mai consistent. Dar noi nu procedam așa. Adunam pur și simplu balega uscată de pe câmp, căreia acolo i se spunea "tizic". Cei patru frați mai mari sub comanda lui Mircea plecam pe câmp
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
s-a terminat. Acum, Titi, du-te lângă frații tăi și culcă-te. E târziu, iar mâine trebuie să mergi la școală. Ai dreptate, Serioja. Și a plecat. Iar eu m-am dus și m-am cuibărit pe salteaua de paie la spatele fratelui meu Radu. Doamne, oare pentru cei mereu nedreptățiți, care-și duc existența cenușie într-o perpetuă și amenințătoare sărăcie contabilizată cel mult de la o zi la alta, mai sunt speranțe pe lumea asta într-un trai mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
Așa a și fost. Iată locuința familiei Condor și, peste drum, căsuța noastră îngrămădită jur-împrejur de troiene de zăpadă ce creșteau amenințătoare. Era puțin cam ciufulită și supărată săraca din cauza acestui crivăț bădăran și impertinent care-i șifonase coafura de paie realizată cu atâta pricepere și migală de neîntrecutul meșter Tiron. Dar era căsuța noastră așa cum era; o iubeam; aici trăiam. Aici, sub acoperișul de paie zbârlite și smulse cu brutalitate de puterea crivățului, ne duceam traiul șase copii și mama
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
ciufulită și supărată săraca din cauza acestui crivăț bădăran și impertinent care-i șifonase coafura de paie realizată cu atâta pricepere și migală de neîntrecutul meșter Tiron. Dar era căsuța noastră așa cum era; o iubeam; aici trăiam. Aici, sub acoperișul de paie zbârlite și smulse cu brutalitate de puterea crivățului, ne duceam traiul șase copii și mama lor. De aici mergeam la școală și la muncă; aici ne întorceam după obligațiile zilnice; aici visam, speram, și nădăjduiam că tatăl nostru va veni
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]