13,778 matches
-
literat, și l-a însoțit cu acea ocazie la Roma pe Laurențiu. în 513 a fost numit episcop de Pavia și, datorită faimei pe care și-a cîștigat-o, a fost trimis de două ori, în 515 și în 517, de către papa Hormisdas la conducătorul Imperiului Roman de Apus, Anastasius. A murit în 521 la Pavia. Așa cum am spus, la Ennodius poligrafia e mai importantă decît adevărata inspirație. Varietatea preocupărilor sale, cu siguranță superficiale, e dovedită de diversitatea genurilor literare pe care
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
297 de epistole, cele mai multe scrise în perioada milaneză, înainte de a fi numit episcop de Pavia, și adresate unor personaje de vază din cercurile de la Roma, cu care, evident, avea strînse legături. Printre acestea se numără patricianul Symmachus, socrul lui Boetius, papii Symmachus și Hormisdas. Epistolele au fost grupate în nouă cărți, însă nu de către autorul lor și nici în vremea sa, ci de către primul editor al lui Ennodius, un iezuit din secolul al XVII-lea, J. Sirmondi. Subiectele sînt variate, însă
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
eos qui contra synodum scribere praesumpserunt), scrisă în jurul anului 503 împotriva celor care încercaseră să infirme valabilitatea sinodului ce îl alesese pe Symmachus episcop al Romei; ulterior, Laurențiu, episcopul de Milano, pe care Ennodius îl cunoscuse bine, se desolidarizase de papă: pentru a pune capăt neînțelegerilor intervenise însuși Teodoric, care îl obligase pe Laurențiu să fugă. în urma acestor întîmplări, Ennodius a scris Panegiricul rostit pentru preaîndurătorul rege Teodoric (Panegyricus dictus clementissimo regi Theodorico), pe care l-a recitat cu ocazia unei
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
rege Atalaric, succesorul lui Teodoric, care l-a adus la curtea sa. însă, cîțiva ani mai tîrziu, Arator a abandonat condiția de laic și s-a convertit la o viață mai profund creștină, devenind subdiacon al Bisericii din Roma, sub papa Vigilius. în această calitate, a compus un poem epic, pe care îl vom examina acum, dedicat papei, în 544, și citit în public, așa cum se obișnuia în cadrul disertațiilor, la modă în timpul imperiului păgîn, timp de patru zile consecutive în Biserica
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
Arator a abandonat condiția de laic și s-a convertit la o viață mai profund creștină, devenind subdiacon al Bisericii din Roma, sub papa Vigilius. în această calitate, a compus un poem epic, pe care îl vom examina acum, dedicat papei, în 544, și citit în public, așa cum se obișnuia în cadrul disertațiilor, la modă în timpul imperiului păgîn, timp de patru zile consecutive în Biserica San Pietro in Vincoli, bucurîndu-se de un mare succes. După acest moment, nu mai avem alte informații
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
informații despre Arator. Așadar, Arator a scris un poem epic, Faptele Apostolilor (De actibus apostolorum), divizat în două cărți. Poemul e însoțit de trei epistole în versuri cu funcție de dedicație: una îi este adresată unui binevoitor abate Florian, a doua papei Vigilius, căruia poetul îi încredințează manuscrisul său, iar cea de-a treia, trimisă unui important funcționar din Roma, un anume Partenie, nepot al lui Ennodius, este scrisoarea amintită mai sus în care poetul evocă propria tinerețe petrecută la Ravenna. Arator
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
să fie un fel de „Armonie a Evangheliilor”, oarecum asemănătoare cu ceea ce făcuse Tațian în Diatessaron (vol. I, pp. 229-230). Beda amintește și de un tratat Despre Paști (De Pascha) al lui Victor, din care s-au păstrat numai fragmente. Papii din secolul al VI-lea - în mod similar, dar într-o măsură mai mare decît cei din secolele IV-V - ne-au lăsat epistole cu conținut dogmatic care, la nivelul detaliilor, sînt mai interesante pentru istoria creștinismului decît pentru istoria
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
dar într-o măsură mai mare decît cei din secolele IV-V - ne-au lăsat epistole cu conținut dogmatic care, la nivelul detaliilor, sînt mai interesante pentru istoria creștinismului decît pentru istoria literaturii creștine. Oricum, merită măcar să le amintim: de la papa Symmachus (498-514) ne-au rămas zece epistole (cf. PL 62, 49-80); Hormisdas (514-523) a scris foarte multe consacrate așa-numitei „schisme acaciene” (PL 63, 367-526); Felix al IV-lea (526-530) este autorul a patru scrisori (PL 65, 11-16); Ioan al
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
Felix al IV-lea (526-530) este autorul a patru scrisori (PL 65, 11-16); Ioan al II-lea (532-535) a scris cinci (PL 66, 11-26); Agapetus (535-536) e autorul a șapte epistole; cel mai important și mai prestigios dintre toți este papa Vigilius (537-555), pe care l-am întîlnit de mai multe ori pînă acum și care era preocupat de controversa celor Trei Capitole (PL 69, 15-328). în cadrul controverselor privitoare la problema celor Trei Capitole, alături de papa Vigilius s-a aflat nepotul
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
mai prestigios dintre toți este papa Vigilius (537-555), pe care l-am întîlnit de mai multe ori pînă acum și care era preocupat de controversa celor Trei Capitole (PL 69, 15-328). în cadrul controverselor privitoare la problema celor Trei Capitole, alături de papa Vigilius s-a aflat nepotul său, Rusticus, care la început a fost de acord cu Vigilius, însă ulterior a fost excomunicat de papă din cauza atitudinii lui diferite față de hotărîrile împăratului Iustinian. Rusticus a scris un Tratat contra acefalilor (Contra Acephalos
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
de controversa celor Trei Capitole (PL 69, 15-328). în cadrul controverselor privitoare la problema celor Trei Capitole, alături de papa Vigilius s-a aflat nepotul său, Rusticus, care la început a fost de acord cu Vigilius, însă ulterior a fost excomunicat de papă din cauza atitudinii lui diferite față de hotărîrile împăratului Iustinian. Rusticus a scris un Tratat contra acefalilor (Contra Acephalos disputatio), reprezentanți ai unui curent monofizit. Opera lui Rusticus este un studiu interesant al controversei celor Trei Capitole și condamnă atitudinea lui Iustinian
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
și Rusticus ar merita o atenție sporită din partea cercetătorilor. Urmează, cronologic, epistolele lui Pelagius I (555-560), cf. PL 69 (393-422) și Pelagius al II-lea (578-590), cf. PL 72, 703-760. Bibliografie. A. Quacquarelli, La prosa d’arte della Cancelleria Apostolica. Papa Ormisda al vescovo Possessore, în idem, Retorica patristica e sue istituzioni interdisciplinari, Città Nuova, Roma, 1995. 7. Benedict de Nursia Benedict n-a fost un „minor”, fără îndoială, însă relevarea importanței sale este sarcina altor domenii de cercetare, nu a
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
Ecclesiasticorum), în latină, care e o traducere a canoanelor celor mai importante concilii, de la Niceea la Calcedon. Această culegere s-a păstrat în două redactări, amîndouă dedicate episcopului Ștefan de Salona și cu puțin posterioare anului 500. Ulterior, la cererea papei Hormisdas (514-523), Dionisie a făcut o altă traducere, mai literală, a acelorași canoane, însă aceasta s-a pierdut. A mai alcătuit o Culegere a decretelor pontifilor Romei (Collectio decretorum pontificum Romanorum: așa-zisele Decretale), începînd cu cele ale papei Siricius
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
cererea papei Hormisdas (514-523), Dionisie a făcut o altă traducere, mai literală, a acelorași canoane, însă aceasta s-a pierdut. A mai alcătuit o Culegere a decretelor pontifilor Romei (Collectio decretorum pontificum Romanorum: așa-zisele Decretale), începînd cu cele ale papei Siricius (384-399) pînă la Anastasius al II-lea (496-498). A scris, prin anii 525-526, cîteva cărți erudite despre Paști și despre data acestei sărbători (Liber de Paschate, Argumenta Paschalia, Epistulae duae de ratione Paschae). Bibliografie. Ediție: PL 67. 11. Grigorie
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
duae de ratione Paschae). Bibliografie. Ediție: PL 67. 11. Grigorie cel Mare Ultimii ani ai vieții lui Cassiodor, retras în mănăstirea sa, situată la o extremitate a Italiei, coincid cu anii carierei ecleziastice a celui care, în 590, a devenit papă cu numele de Grigorie, supranumit apoi cel Mare, și s-a stins în 604. Degradarea și nenorocirile care se abăteau asupra Italiei în vremurile îngrozitoare în care trăia Cassiodor, și pe care el le-a resimțit mai ales ca pe
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
se abăteau asupra Italiei în vremurile îngrozitoare în care trăia Cassiodor, și pe care el le-a resimțit mai ales ca pe o răspîndire a ignoranței și a barbariei, au fost și pentru Grigorie cel Mare experiențe vii și dureroase, papa fiind nevoit să intervină pe teren, ca să spunem așa, pentru a astupa breșele care se deschideau continuu. Invaziile longobarzilor, care ajunseseră, la un moment dat, să amenințe chiar Roma; stăpînirea bizantină, incapabilă să-i respingă pe barbari și, pe deasupra, nesățioasă
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
fie respectată, pentru ca Biserica să-și păstreze drepturile, pentru ca nimeni să nu-i asuprească pe credincioși, dar și pentru ca prelații să nu comită abuzuri. Mizeria și ruina, chiar și calamitățile erau prezente peste tot, și în special în Italia, iar papa a fost nevoit să intervină, în toate modurile posibile, pentru a găsi o soluție; de aceea a fost supranumit „consulul lui Dumnezeu”, din moment ce consulii laici renunțaseră la însărcinările lor. Grigorie s-a născut la Roma în jurul anului 540, într-o
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
o soluție; de aceea a fost supranumit „consulul lui Dumnezeu”, din moment ce consulii laici renunțaseră la însărcinările lor. Grigorie s-a născut la Roma în jurul anului 540, într-o familie bogată și nobilă: tatăl fusese senator, unul dintre strămoșii săi fusese papa Felix al III-lea (483-492), iar cele trei surori duceau o viață de călugărițe, probabil în casa părintească; numele, tipic grecesc, ne-ar putea face să ne gîndim că în familia sa era prețuită cultura greacă. Și el a făcut
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
ascetică într-o mănăstire construită în palatul său de pe Celio, la Roma. în vremea lui Grigorie, monahismul era mai mult un mod de viață și mai puțin o structură organizată, iar regula Benedicti se va impune abia mai tîrziu. însă papa Benedict I (574-578) i-a cerut să părăsească mănăstirea și, într-o epocă în care călugării erau încă laici, l-a făcut diacon și l-a determinat să înceapă o carieră ecleziastică, iar succesorul lui Benedict, Pelagius al II-lea
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
ce bîntuia din anul precedent din cauza inundațiilor dezastruoase provocate de revărsarea Tibrului. Ca pontif, Grigorie s-a angajat cu toată energia în conducerea Bisericii, care trebuia să-și asume rolul de unică societate organizată într-o lume aflată în descompunere. Papa însuși era convins că nenorocirile care se abăteau asupra creștinătății, în special în Italia, erau un semn al apropierii sfîrșitului lumii. Patrimoniul Bisericii, a spus el, nu e altceva decît patrimoniul celor săraci. Papa s-a angajat cu toată ființa
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
într-o lume aflată în descompunere. Papa însuși era convins că nenorocirile care se abăteau asupra creștinătății, în special în Italia, erau un semn al apropierii sfîrșitului lumii. Patrimoniul Bisericii, a spus el, nu e altceva decît patrimoniul celor săraci. Papa s-a angajat cu toată ființa în îndeplinirea datoriei sale, pînă la moarte, survenită la 12 martie 604, cu o rîvnă comparabilă cu aceea a lui Vasile cel Mare sau Ioan Gură de Aur. Viața lui a fost un drum
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
biografii ale lui și că a fost considerat unul din cei patru mari învățați ai Occidentului. De o crucială importanță pentru istoria civilizației occidentale a fost și evanghelizarea Angliei, inițiată de el. a) Administrarea Bisericii Energica și neprețuita activitate a papei, exercitată în nenumărate moduri, nu numai în plan politic, ci și în viața Bisericii, este reflectată într-un bogat și foarte interesant Epistolar (Registrum epistolarum), un document de o importanță majoră pentru istoria acelor vremuri: sînt 854 de scrisori împărțite
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
bogat și foarte interesant Epistolar (Registrum epistolarum), un document de o importanță majoră pentru istoria acelor vremuri: sînt 854 de scrisori împărțite în paisprezece cărți; pe lîngă cele ale lui Grigorie, au fost adunate și unele epistole ale predecesorului său, papa Pelagius al II-lea, care au fost redactate probabil de Grigorie însuși, pe atunci diacon. Problemele cu care se confruntă Grigorie sînt diverse: pontiful trebuie să mențină legăturile cu împăratul Bizanțului, pentru că acesta rămînea totuși singurul reprezentant al puterii laice
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
probabil de Grigorie însuși, pe atunci diacon. Problemele cu care se confruntă Grigorie sînt diverse: pontiful trebuie să mențină legăturile cu împăratul Bizanțului, pentru că acesta rămînea totuși singurul reprezentant al puterii laice legitime. Pentru a apăra Roma asediată de longobarzi, papa făcuse o înțelegere cu barbarii și fusese criticat cu asprime de împărat. Nici raporturile cu Patriarhatul de Constantinopol nu au fost mult mai bune. Conciliul de la Calcedon recunoscuse titlul de patriarhat al sediului din Constantinopol, însă această hotărîre, determinată de
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
găseau în Italia, Sicilia, Sardinia și Corsica, Gallia și Africa. Grigorie a înțeles că, ieșind de sub autoritatea împăratului, devenea, în consecință, păstorul Occidentului barbar. Din acest motiv, nu s-a mai orientat spre Orient și spre controversele dogmatice, așa cum făcuseră papii pînă atunci, ci spre Occident, fiind primul papă care a corespondat continuu cu conducătorii barbarilor, mai ales cu cei ai francilor. în mediul ecleziastic, Grigorie a întărit controlul papalității asupra diferitelor Biserici. A reușit să rezolve conflictele în urma cărora se
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]