4,933 matches
-
de acord că niciun proiect de uniune europeană nu putea avea valoare practică fără o participare britanică. În plus, toți delegații erau conștienți că unificarea totală a Europei nu putea fi realizată decât în etape progresive. În cele din urmă partizanii unei "Europe Unite" au obținut satisfacție în definirea obiectivelor imediate, pe când punctul de vedere federalist era reflectat în special în obiectivele pe termen lung. Pentru a-i satisface pe federaliști, congresul recomanda studierea, în etape mai îndepărtate, a unor măsuri
Congresul Europei () [Corola-website/Science/311187_a_312516]
-
1941, brigada a trecut sub comanda tactică a Armatei a 17-a germane. Restul Grupului expediționar slovac, (care nu mai acționau ca formații independente), a fost folosit în spatele liniilor germane pentru asigurarea securității Grupului de Armate Sud, în lupta împotriva partizanilor sovietici. De pe 22 iulie, Brigada Pilfousek a participat la luptele din regiunile Vinnița și Lipovăț, în timpul cărora a avut pierderi grele. După aceea, brigada a fost mutată în nord, luptând la Berdiciv, Jitomir și mai departe spre Kiev. La începutul
Republica Slovacă (1939-1945) () [Corola-website/Science/311188_a_312517]
-
front și a fost transferat în România, unde i s-a schimbat destinația, fiind transformată în brigadă de construcții. Divizia a II-a (securitate) de infanterie a fost implicată în principal în asigurarea securității spatelui frontului și în lupta împotriva partizanilor sovietici. La început, Divizia a II-a a fost folosită pentru curățarea pungilor de rezistență sovietice, pe care le depășiseră germanii în înaintarea lor. Mai târziu, divizia a fost folosită în lupta împotriva partizanilor sovietici din regiunea Jitomir. Mai multe
Republica Slovacă (1939-1945) () [Corola-website/Science/311188_a_312517]
-
spatelui frontului și în lupta împotriva partizanilor sovietici. La început, Divizia a II-a a fost folosită pentru curățarea pungilor de rezistență sovietice, pe care le depășiseră germanii în înaintarea lor. Mai târziu, divizia a fost folosită în lupta împotriva partizanilor sovietici din regiunea Jitomir. Mai multe subunități din Divizia a II-a au fost transferate în cadrul Diviziei I (mobilă), inclusiv Regimentul al 31-lea de artilerie. După înfrângerea de la Stalingrad, moralul soldaților slovaci a început să scadă iar ei au
Republica Slovacă (1939-1945) () [Corola-website/Science/311188_a_312517]
-
și transportați la lagărele din Germania, Austria, Polonia și chiar în Norvegia.Deși în Negotin nu s-a văzut mare parte din lupta, deja în vara anului 1941, unele gherile de rezistență au fost raportate. Cele mai multe dintre aceste forțe ale partizanilor au fost prin urmare, scoase din acțiune în timpul verii și în toamna anului 1941, iar luptătorii lor capturați și uciși. În ceea ce privește restul războiului, nu au existat bătălii majore sau atrocități înregistrate în zonă. Așa cum germanii au venit fără rezistență în
Negotin () [Corola-website/Science/311251_a_312580]
-
scoase din acțiune în timpul verii și în toamna anului 1941, iar luptătorii lor capturați și uciși. În ceea ce privește restul războiului, nu au existat bătălii majore sau atrocități înregistrate în zonă. Așa cum germanii au venit fără rezistență în 1941, așa au făcut partizanii și trupele sovietice, în drumul lor spre Belgrad și mai departe. Negotin a fost eliberat pe 12 septembrie 1944, după mai puțin de 3 ani și jumătate de ocupație germană. Conform recensământului din 2002 populația municipiului Negotin este de 43551
Negotin () [Corola-website/Science/311251_a_312580]
-
îi rememorează pe primii socialiști, în anii „luptei ilegale” (perioada interbelică, când existența Partidului Comunist Român a fost interzisă prin lege), sugerând comutativitatea situației și oferind o a doua modalitate de lectură: eroii prezentați ar putea fi la fel de bine și partizani anticomuniști în încercarea eșuată de a fisura guvernarea socialistă. Este posibil ca această idee să fi fost preluată din filmul "Duminică la ora 6" (1965), semnat de Lucian Pintilie. Mai mult decât în cazul altor filme bazate pe scenariile lui
Canarul și viscolul () [Corola-website/Science/311262_a_312591]
-
de-al doilea război mondial. Mișcarea era coordonată și controlată de guvernul sovietic și organizată după tiparele Armatei Roșii. Obictivul principal al războiului de gherilă era dezorganizarea spatelui frontului german, fiind vizate în special șoselele, căile ferate și telecomunicațiile. Programul partizanilor a fost stabilit în directivele Sovnarkom-ului URSS și ale CC al PC al URSS de pe 29 iulie 1941 și în alte documente care au urmat. Detașamentele de partizani erau grupuri diversioniste formate în teritoriile ocupate de Axă, care atacau căile
Partizanii sovietici () [Corola-website/Science/311255_a_312584]
-
frontului german, fiind vizate în special șoselele, căile ferate și telecomunicațiile. Programul partizanilor a fost stabilit în directivele Sovnarkom-ului URSS și ale CC al PC al URSS de pe 29 iulie 1941 și în alte documente care au urmat. Detașamentele de partizani erau grupuri diversioniste formate în teritoriile ocupate de Axă, care atacau căile de comunicație, mijloacele de telecomunicație, mici subunități și distrugeau stocurile de alimente, combustibil și diferite alte materiale ale inamicului. Aceste directive au fost reiterate de Stalin în discursul
Partizanii sovietici () [Corola-website/Science/311255_a_312584]
-
discursul său radiodifuzat din 3 august 1941. Adolf Hitler, referindu-se pe 16 august la discursul mai sus-amintit, declară că Stalin a oferit scuza perfectă pentru distrugerea „o orice se opunea germanilor”. Există istorici care consideră că declanșarea războiului de partizani a fost o hotărâre exclusiv militară și politică, care urma să servească intereselor URSS, fără a se lua în calcul starea de spirit a populației din teritoriile ocupate. Primele detașamente de partizani, formate în special din soldați ai Armatei Roșii
Partizanii sovietici () [Corola-website/Science/311255_a_312584]
-
Există istorici care consideră că declanșarea războiului de partizani a fost o hotărâre exclusiv militară și politică, care urma să servească intereselor URSS, fără a se lua în calcul starea de spirit a populației din teritoriile ocupate. Primele detașamente de partizani, formate în special din soldați ai Armatei Roșii și din localnici, comandați de ofițeri ai Armatei Roșii sau de activiști locali de partid, au început să fie organizate încă din primele zile ale războiului: detașamentul "Starasielski" al maiorului Dorodnih din
Partizanii sovietici () [Corola-website/Science/311255_a_312584]
-
Roșii sau de activiști locali de partid, au început să fie organizate încă din primele zile ale războiului: detașamentul "Starasielski" al maiorului Dorodnih din regiunea Jabinka (23 iunie 1941), detașamentul Vasili Korj în Pinsk (26 iunie 1941) și altele. Primii partizani care au fost decorați cu ordinul Erou al Uniunii Sovietice pe 6 august a fost detașamentul comandanților Pavlovski și Bumajkov. De-a lungul anului 1941, baza socială a mișcării de partizani a fost formată din soldații Armatei Roșii rătăciți de
Partizanii sovietici () [Corola-website/Science/311255_a_312584]
-
Korj în Pinsk (26 iunie 1941) și altele. Primii partizani care au fost decorați cu ordinul Erou al Uniunii Sovietice pe 6 august a fost detașamentul comandanților Pavlovski și Bumajkov. De-a lungul anului 1941, baza socială a mișcării de partizani a fost formată din soldații Armatei Roșii rătăciți de unitățile lor depășite sau distruse în timpul înaintării rapide a germanilor, din soldați ai batalioanelor sovietice de distrugeri și din comuniști și komsomoliști locali. Detașamente de partizani, specializate în eliminarea personalului german
Partizanii sovietici () [Corola-website/Science/311255_a_312584]
-
baza socială a mișcării de partizani a fost formată din soldații Armatei Roșii rătăciți de unitățile lor depășite sau distruse în timpul înaintării rapide a germanilor, din soldați ai batalioanelor sovietice de distrugeri și din comuniști și komsomoliști locali. Detașamente de partizani, specializate în eliminarea personalului german, acțiuni diversioniste și în organizarea rezistenței au fost infiltrate în teritoriul controlat de germani din vara anului 1941. Grupurile de rezistență urbană erau organizate astfel încât să completeze activităților unităților de partizani, care lucrau cu predilecție
Partizanii sovietici () [Corola-website/Science/311255_a_312584]
-
komsomoliști locali. Detașamente de partizani, specializate în eliminarea personalului german, acțiuni diversioniste și în organizarea rezistenței au fost infiltrate în teritoriul controlat de germani din vara anului 1941. Grupurile de rezistență urbană erau organizate astfel încât să completeze activităților unităților de partizani, care lucrau cu predilecție în zonele rurale. Rețelele partizanilor au fost dezvoltate neîncetat și au fost sprijinite prin trimiterea de activiști comuniști specializați în activitatea clandestină. La sfârșitul anului 1941, în teritoriile ocupate de germani activau mai mult de 2
Partizanii sovietici () [Corola-website/Science/311255_a_312584]
-
german, acțiuni diversioniste și în organizarea rezistenței au fost infiltrate în teritoriul controlat de germani din vara anului 1941. Grupurile de rezistență urbană erau organizate astfel încât să completeze activităților unităților de partizani, care lucrau cu predilecție în zonele rurale. Rețelele partizanilor au fost dezvoltate neîncetat și au fost sprijinite prin trimiterea de activiști comuniști specializați în activitatea clandestină. La sfârșitul anului 1941, în teritoriile ocupate de germani activau mai mult de 2.000 de detașamente de partizani cu efective de peste 90
Partizanii sovietici () [Corola-website/Science/311255_a_312584]
-
în zonele rurale. Rețelele partizanilor au fost dezvoltate neîncetat și au fost sprijinite prin trimiterea de activiști comuniști specializați în activitatea clandestină. La sfârșitul anului 1941, în teritoriile ocupate de germani activau mai mult de 2.000 de detașamente de partizani cu efective de peste 90.000 de luptători. Activitatea partizanilor nu a fost coordonată și aprovizionată corespunzător până în primăvara anului 1942. Pentru coordonarea operațiunilor partizanilor, a fost organizat Cartierul general al mișcărilor de partizani în mai 1942, în frunte cu Panteleimon
Partizanii sovietici () [Corola-website/Science/311255_a_312584]
-
și au fost sprijinite prin trimiterea de activiști comuniști specializați în activitatea clandestină. La sfârșitul anului 1941, în teritoriile ocupate de germani activau mai mult de 2.000 de detașamente de partizani cu efective de peste 90.000 de luptători. Activitatea partizanilor nu a fost coordonată și aprovizionată corespunzător până în primăvara anului 1942. Pentru coordonarea operațiunilor partizanilor, a fost organizat Cartierul general al mișcărilor de partizani în mai 1942, în frunte cu Panteleimon Ponomarenko. Cartierul general al partizanilor avea proprii ofițeri de
Partizanii sovietici () [Corola-website/Science/311255_a_312584]
-
anului 1941, în teritoriile ocupate de germani activau mai mult de 2.000 de detașamente de partizani cu efective de peste 90.000 de luptători. Activitatea partizanilor nu a fost coordonată și aprovizionată corespunzător până în primăvara anului 1942. Pentru coordonarea operațiunilor partizanilor, a fost organizat Cartierul general al mișcărilor de partizani în mai 1942, în frunte cu Panteleimon Ponomarenko. Cartierul general al partizanilor avea proprii ofițeri de legătură în Statele majore ale fronturilor și armatelor sovietice. Au fost create în scurtă vreme
Partizanii sovietici () [Corola-website/Science/311255_a_312584]
-
mult de 2.000 de detașamente de partizani cu efective de peste 90.000 de luptători. Activitatea partizanilor nu a fost coordonată și aprovizionată corespunzător până în primăvara anului 1942. Pentru coordonarea operațiunilor partizanilor, a fost organizat Cartierul general al mișcărilor de partizani în mai 1942, în frunte cu Panteleimon Ponomarenko. Cartierul general al partizanilor avea proprii ofițeri de legătură în Statele majore ale fronturilor și armatelor sovietice. Au fost create în scurtă vreme organizații de comandă și coordonare la nivel regional, care
Partizanii sovietici () [Corola-website/Science/311255_a_312584]
-
000 de luptători. Activitatea partizanilor nu a fost coordonată și aprovizionată corespunzător până în primăvara anului 1942. Pentru coordonarea operațiunilor partizanilor, a fost organizat Cartierul general al mișcărilor de partizani în mai 1942, în frunte cu Panteleimon Ponomarenko. Cartierul general al partizanilor avea proprii ofițeri de legătură în Statele majore ale fronturilor și armatelor sovietice. Au fost create în scurtă vreme organizații de comandă și coordonare la nivel regional, care se ocupau de mișcările de partizani din fiecare republică sovietică și din
Partizanii sovietici () [Corola-website/Science/311255_a_312584]
-
cu Panteleimon Ponomarenko. Cartierul general al partizanilor avea proprii ofițeri de legătură în Statele majore ale fronturilor și armatelor sovietice. Au fost create în scurtă vreme organizații de comandă și coordonare la nivel regional, care se ocupau de mișcările de partizani din fiecare republică sovietică și din regiunile ocupate ale RSFS Ruse. Dacă la începutul războiului o parte a populație locale din Belarus și Ucraina a sprininit ocupantul german în speranța că greutățile generate de guvernarea lui Stalin vor dispărea, a
Partizanii sovietici () [Corola-website/Science/311255_a_312584]
-
mult mai brutal. Germanii au transferat largi grupuri de persoane tinere în Reich la muncă forțată, au jefutit, au pedepsit arbitrar pe cei presupuși vinovați de diferite infracțiuni, au incendiat sate întregi și au masacrat țăranii suspectați că sprijină activitatea partizanilor, ("Vedeți și": Masacrul de la Hatîn). În aceste condiții nu este de mirare că numeroși localnici s-au alăturat mișcării de rezistență antinazistă, iar restul populației a sprijinit în mod pasiv partizanii. După o vreme, specialiștii NKVD, SMERȘ și GRU au
Partizanii sovietici () [Corola-website/Science/311255_a_312584]
-
întregi și au masacrat țăranii suspectați că sprijină activitatea partizanilor, ("Vedeți și": Masacrul de la Hatîn). În aceste condiții nu este de mirare că numeroși localnici s-au alăturat mișcării de rezistență antinazistă, iar restul populației a sprijinit în mod pasiv partizanii. După o vreme, specialiștii NKVD, SMERȘ și GRU au început să instruiască grupuri speciale - comandouri ale forțelor speciale - care au fost parașutate în spatele liniilor inamice. Cei recrutați în aceste grupuri erau de obicei voluntari din rândurile armatei regulate, a trupelor
Partizanii sovietici () [Corola-website/Science/311255_a_312584]
-
liniilor inamice. Cei recrutați în aceste grupuri erau de obicei voluntari din rândurile armatei regulate, a trupelor ministerului de interne dar și din rândul sportivilor de performanță sovietici. După ce ajungeau în spatele liniilor inamice, aceste grupuri luau legătura cu formațiunile de partizani deja existente în teritoriile ocupate și le reorganizau și instruiau. În fiecare grup, ofițerii specializați în munca de strângere a informațiilor și în telecomunicații ocupau un loc aparte. Unii dintre membrii acestor comandouri au devenit comandanți renumiți ai unităților de
Partizanii sovietici () [Corola-website/Science/311255_a_312584]