4,527 matches
-
tale și alor mele. Dacă ai vrea să te măriți, aș suporta totul cu mai mult stoicism. N-aș mai avea figura asta îngrijorată, cum e cea a tatălui lui Greg -sunt sigură că alegerea ta are să fie perfectă, ca perfecțiune umană și morală. La mulți ani, draga mea. M. c. p. Duminică, 31 decembrie [1950] În graba mare, dulcea mea copilă, ultimele cuvinte din 1950. A fost anul cel mai împovărat de griji până la 15 septembrie; de atunci încoace a
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
De evreică atârnă Întotdeauna câte ceva de preț” <endnote id="(3, p. 69)"/>. Descrieri similare se regăsesc și În alte locuri din Europa. Heinrich Heine vorbește despre eleganța deosebită a evreicelor din Germania medievală <endnote id="(367)"/>. La rândul său, descriind perfecțiunea fizică a evreicei Esther, Honoré de Balzac (Splendeurs et misères des courtisanes, 1838) susține că evreicele vin din „patria frumu seții” și că prin ele „s-a păstrat tipul sublim al frumuseții asiatice” <endnote id="(548, p. 50)"/>. Chiar și
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
din Sinteze, unele deosebit de interesante. îți mulțumesc călduros. Trimit acum vreo patruzeci de pagini. <footnote id="1">Alături, pe un pătrățel de hîrtie, nelipsita indicație asupra „succesiunii”: „întâlniri cu Otilia Cazimir”, „Lângă un portret de Camil Ressu: Puia-Florica Rebreanu”, „Mirajul perfecțiunii: Ion Irimescu”, „Coleg cu Horia Lovinescu”, „<< La Doulce France>>”. Publicarea lor a durat de la 31 iulie 1998 pînă la 9 octombrie 1998.</footnote> Cu cele mai bune sentimente și salutări cordiale. Constantin Ciopraga </citation> (35) <citation author=”Constantin Ciopraga” loc
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
chirurgie la Spitalul Sf. Spiridon Iași, a desfășurat o bogată activitate operatorie, salvând numeroase vieți și fiind un apropiat al unui mare număr de suferinzi. Omenia lui cucerea și blândețea sa stârnea simpatia pretutindeni. În relațiile cu studenții atinsese aproape perfecțiunea. A fost profesor la Școala de Infirmerie și secretar la Însemnări ieșene, fiind un factor activ al atmosferei literare ieșene. Despre activitatea sa în redacția și administrația revistei „Însemnări ieșene” distinsul scriitor Aurel Leon scria: „...și-a consacrat o bună
Personalităţi ieşene by IoanTimofte () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91513_a_93222]
-
conturul difuz al soarelui întinsă în apa rece a râului. Roca din jur este, în mare parte, quartz, iar apa râului este transparent de cristalină și rămân magnetizată în mijlocul tabloului feeric, aproape neîndrăznind să respir pentru a nu îi tulbura perfecțiunea. Într-una din dimineți aud nechezat și tropăit de cai în apropiere, ridic capul și privesc un armăsar alb, impunător, trecând râul de-a lungul pietrelor, la câțiva metri de mine, într-o ploaie de stropi argintii, urmat de restul
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
spectacol). Trebuie aruncată o găleată de apă peste termenul cehovian. Fără nostalgie, tristețe. Curriculum Vitae al personajului (total). Ce se vede pe scenă - un crâmpei al vieții. Fiecare creează, și când creează, crede. Chiar dacă nu sunt valoroși. Patetism. Cred în perfecțiunea lor. Când s-a hotărât să pună acest Cehov, Alexander a început să fie obsedat de piesă. Tot ce i se întâmplă în viață este legat de Livada. Actorii să se introducă în ambianța decorului, costumelor și recuzitei. Toate personajele
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
junglă umană reprezentată de străduță. Riscul înseamnă înțelegere, înseamnă evoluție. Omul este aproape incapabil să vadă bogăția și frumusețea din el. Dacă nu vezi în tine, nu poți vedea nimic. Sunt oameni care devin conștienți, dar nu pot să atingă perfecțiunea. 3. Kantan Omul este făcut să fie pe un drum continuu, într-o Odisee, lucru care inhibă mic-burghezul din el. Japonezul, când se întorcea din război era considerat mort și i se dădea un alt nume. Doica de aici vrea
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
a fost răspunsul meu la această polemică. GB: Spectacolele de la Piatra-Neamț, Arden, Noaptea Încurcăturilor, demonstrau cu strălucire că tu deveniseși foarte rapid un regizor stăpân pe mijloacele sale, erau spectacole Împlinite, aproape perfecte. Dintr-odată Însă, parcă intuind pericolul acestei „perfecțiuni“, tu faci Iulius Cezar, unde te impui cu mai puțină evidență, unde lași textul să respire și să răsune În noi, devii fragil. Pentru mine, Iulius Cezar a fost o adevărată experiență, În măsura În care regia ta devenea o prezență discretă. Și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
Într-adevăr, dacă muzica este arta supremă, atunci de ce mai avem nevoie de spectacolul de operă ca intermediar? Nu puțini sunt cei care refuză să meargă la operă, preferând să o asculte pe disc sau În concert. Pentru a găsi perfecțiunea absolută În sunet, fără Îndoială, trebuie să asculți un CD bun, nimic nu-l Întrece În acuratețe. Dar pentru amatorii de experiență directă, Între opera ca spectacol sau concert, ce e de ales? Directorii de operă se grăbesc peste tot
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
curajoasă peste așteptări, gata de orice risc. Gwyneth nu numai că Își dezvoltase vocea ca pe un instrument de o forță uriașă, dar era și o actriță total devotată artei teatrale. Căuta cu aceeași seriozitate și pasiune intensitatea dramatică și perfecțiunea muzicală. Era impresionant În special momentul În care Calaf găsește răspuns la ultima dintre enigmele cu care Turandot reușea să-i distrugă pe toți cei ce cutezau să o pețească. Ghicind, Calaf triumfa, și Turandot-Gwyneth, care se apropia până la doi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
fi fost inspirat de așa-zisul Întuneric al acestei epoci, În realitate plină de lumini. Perspectiva medievală considera că lumea vizibilă este un reflex al altei lumi, iar omul e reflectarea lui Dumnezeu. Pe Shakespeare Îl simțim continuu În căutarea perfecțiunii umane, dar nu În sensul renascentist În care „omul e măsura tuturor lucrurilor“, ci Într-un spirit care amintește de Dante. La Shakespeare este mereu prezentă ideea nivelurilor multiple, a scării cosmice. Citind studiile lui Martin Lings, descopăr un Shakespeare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
minte; aveam obiceiul să mestec un colț al cearșafului până se uda complet și apoi Înfășuram strâns oul În el, ca să pot admira și linge din nou luciul brun-roșcat al fațetelor frumos Înfășurate, care răzbătea prin țesătură cu o miraculoasă perfecțiune de strălucire și culoare. Dar nu atunci m-am apropiat cel mai mult de starea În care să mă hrănesc din frumusețe. Cât de mic este cosmosul (ar Încăpea În marsupiul unui cangur), cât de jalnic și plăpând este În comparație cu
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
astfel puse mai clar În evidență prin metode de clasificare mai flexibile și investigațiile biologice au scos la iveală noi raporturi Între fluturi și problemele esențiale ale naturii. Misterele mimetismului exercitau o atracție deosebită asupra mea. Fenomenele sale dovedeau o perfecțiune artistică asociată de obicei cu obiectele făcute de mâna omului. Gândiți-vă la imitarea picăturilor de otravă, prin niște macule ca niște bășici, de pe o aripă (completate cu pseudorefracția) sau prin punctele galbene lucioase de pe o crisalidă („Nu mă mânca
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
bruits, ainsi un cristal, une fleur, une coquille se détachent du désordre ordinaire de l’ensemble des choses sensibles” (cf. L’homme et la coquille, în Oeuvres, I, Pléiade, p. 887). Privite izolat, cristalul, floarea, cochilia uimesc într adevăr prin perfecțiunea lor (aparent ?) rațională, dar nu cumva luarea lor în sine, privilegiindu-le, omite ordinea, prea complexă și vastă pentru a putea fi remarcată, a tuturor formelor naturale ? Nu cumva „le désordre ordinaire de l’ensemble des choses” e în realitate
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
multă finețe că și în antume poetul a lăsat, fără îndoială în mod conștient, unele stângăcii care, corectate, și-ar fi pierdut insesizabila freschețe ca un polen. Arta pe care i-o admira Ibrăileanu nu era la Eminescu totuna cu perfecțiunea, versurile lui nu sunt totdeauna impecabile, ca ale unui Leconte de Lisle ; el prefera, ca artist cu adevărat mare, ca artist genial, să păstreze haloul poeziei eventual cu prețul unei perfecțiuni ce s-ar fi dovedit sterilă. Pe de altă
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
o admira Ibrăileanu nu era la Eminescu totuna cu perfecțiunea, versurile lui nu sunt totdeauna impecabile, ca ale unui Leconte de Lisle ; el prefera, ca artist cu adevărat mare, ca artist genial, să păstreze haloul poeziei eventual cu prețul unei perfecțiuni ce s-ar fi dovedit sterilă. Pe de altă parte, e tot atât de adevărat că se găsesc în postume foarte multe versuri din capul locului desăvârșite și unele fulgurații Alexandru Paleologu 130 extraordinare, dintre care pe cele mai multe poetul le-a utilizat
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
fără de care o construcție nu poate exista. De aceea este fără sens a constata că în opera lui Nichita sunt și destule „versuri slabe”. Nu sunt „slabe”, sunt necesare, sunt materialele ce asigură soliditatea întregului. Acestora nu li se cere perfecțiune, ci rezistență, rolul lor fiind de a umple golurile și a menaja deschiderile. Nu există operă mare fără „umpluturi”. Opera lui Nichita nu e un florilegiu de unicate frumoase, chiar „geniale” să zicem, cum sunt altele, splendide desigur și în
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
după o „inspirație” ; dar nici un poet nu creează în totală inocență, ci șlefuiește, prelucrează produsul primului impuls ; de multe ori acesta e inform și pretinde o căutare, cu ezitări și reveniri, deseori dificile, penibile. Acestea merg de regulă în sensul perfecțiunii. Evident, nici Mazilescu nu era chiar inocent, evident, își „prelucra” și el poeziile, dar o făcea în sensul „imperfecțiunii”, în sensul luxării debitului poetic ; era mai curând o operație de organizare a tăcerilor, a suspensiilor, a eludărilor. Greșeam adineaori : nici
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
să te bucuri de viață, mi-a aruncat René, criticându-mă ca de obicei pentru „crizele mele de nihilism”, pentru lăcomia cu care mă îndopam cu tristețe. După Spinoza, tristețea, spunea el, înseamnă trecerea de la o mare la o mică perfecțiune. Omul nu s-ar mai întrista dacă ar participa la vreo perfecțiune... Am intuit imediat cărui tip de caracter îi aparținea acest om atât de imprudent în a se lăsa fascinat de căldura și lucirea venind din ascunsa mea îndoială
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
de obicei pentru „crizele mele de nihilism”, pentru lăcomia cu care mă îndopam cu tristețe. După Spinoza, tristețea, spunea el, înseamnă trecerea de la o mare la o mică perfecțiune. Omul nu s-ar mai întrista dacă ar participa la vreo perfecțiune... Am intuit imediat cărui tip de caracter îi aparținea acest om atât de imprudent în a se lăsa fascinat de căldura și lucirea venind din ascunsa mea îndoială și din morbidul meu spirit al datoriei prin sacrificiu. 10 aprilie Scriu
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
În viitor puteau fi aduse Îmbunătățiri, declarând „se poate, ca experiența pe care n-o avem Încă astăzi, dar pe care o vom câștiga, să ne probeze mai târziu că În această convențiune sunt părți care pot fi pasibile de perfecțiune. Atunci vom amenda ce va fi de amendat. În așteptare, pericolul nu e mare. Nu cunosc un singur exemplu În istorie care să ne arate că În 10 ani s-ar zdruncina starea economică a unei țări așa de profund
ASPECTE DIN ACTIVITATEA POLITICĂ ȘI DIPLOMATICĂ by CRISTINA NICU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91556_a_92304]
-
aș vrea să fiu", țipă una, poate elevă, la alta. Am părăsit aglomerația sordidă, de mahala, nepotrivită cu locurile gospodărite cu migală, de cuminții bucovineni. Aș fi vrut să urc sus, la zăpada curată, proaspătă, a coastelor obcinilor, să contemplu perfecțiunea dantelei albe cu care s-au împodobit brazii viguroși, solemni, dar mi-a obosit cheful. * Seara, clopotele, cu tonalități argintii. Toaca... Noapte cuminte, cu aer rece, bun. * Dimineața, o fată de optsprezece ani, de o frumusețe unică; grație și candoare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
ale psihicului. Încearcă să le restaureze și să le pună la loc, dar rezultatul seamănă cu o scenetă a lui Chaplin: fiind ceasornicar, i se aduce la reparat un ceas scump, care "întârzie, dar merge"; îl desface meticulos, extaziat de perfecțiunea mecanismelor; masa la care lucrează se umple de măruntaiele ceasului. Când încearcă să remonteze obiectul, nimic nu se articulează, ceasul a devenit o grămadă de piese izolate... Nu pot uita fermecătorul gest de neputință al lui Chaplin, îngrămădind ceasul desfăcut
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
paranoic și, ca urmare a acestei protecții, am rămas ani întregi convins de valoarea mea. Asta era relația mea cu aceea pe care o numisem, cu un sentiment de adorație, "Regina". O adoram pe Regină, fiindcă mă răsfăța, era prototipul perfecțiunii... * Dar o mică întâmplare de care dânsa nu a aflat niciodată m-a năucit. Ceva stupid, cu totul banal; dar nu m-am trezit niciodată din șocul pe care l-am trăit atunci. M-a rugat bunica să mă duc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
pentru obiectele sacre care se află în actuala sacristie de la San Zeno in Monte. După domnul Trivellin, au fost angajați ca maeștri de artă doi muncitori specializați ai renumitei întreprinderi Savani. Au început opere de o anumită valoare pentru desen, perfecțiune de încastrări și incrustații artistice. Tipografia: înființarea unui atelier tipografic a fost visul dintotdeauna al lui don Calabria. El înțelegea importanța tipografiei sănătoase pentru propagarea Evangheliei și contrastarea influenței malefice a broșurilor defăimătoare la adresa Bisericii. Suntem într-o perioadă de
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]