5,484 matches
-
lăutăresc. Stilul acela isteț și imperativ, pe care Îl vom afla peste un veac În CÎnticele țigănești ale lui Miron Radu Paraschivescu, apare Întîi aici. Stil prin excelență muntenesc, iute și colorat, stil de petrecere În durere, de rîs În plîns cum! zice Nichita Stănescu, un prețuitor al acestui gen de lirism: „Luniță luminătoare Și stele strălucitoare, Luminați mai cu tărie Scumpa mea călătorie. Dați lumină Înfocată PÎn cărarea-ntunecată. Să văz drumul d-a mă duce La iubita mea cea
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
au rămas numai aceia carii (poate) n-au aflat;” Cu aceeași precizie dă indicații de ordin estetic. Muzica este „totodată cu firea viețuitoarelor”; „este Însuși glasul și cuvîntul care l-a insuflat Dumnezeu În om”. Melodia glăsuită nu este decît „plîns - cuvîntare, cu care Își descrie cinevași patimile sufletești și trupești”... Astfel stînd lucrurile, muzica Începe de la Adam și anume după izgonirea lui din rai: „carele după greșala sa (...) a avut destulă materie de plînso-cuvîntare”... Pann pune muzica În rîndul meșteșugurilor
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
iatac. Fapta eroică se consumă pe acest plan mai modest. Însă cu cît decorul este mai sărac, cu atît pasiunea găsește forme mai convingătoare În chinul, umilința și izolarea ei de lume... Apare, astfel În poezie e veritabilă mitologie a plînsului, suspinului, a lacrimilor și a privegherii (insomniei). Trecînd de la acest ritual erotic la retorica propriu-zisă, constatăm că faptele sînt, aici, mai tulburi. Formele de adresare se păstrează, Însă este greu, dacă nu imposibil, să descoperi la Conachi sau la Alecu
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
ochilor În poezie. Răbdarea inimii. Dublul record al lui Conachi. Atributele feminității după Anton Pann. 6. Chinurile amorului. „Un potop de tînguire”. Figura catastrofei. 7. Vasalitatea sentimentală. 8. Dreptul de a boci. Petrecerea În suferință. Privirea, substanța, cea mai inflamabilă. Plîns, oftat, suspin, leșin, afazie. 9. Năcazurile pasiunii erotice. MÎhnăciunea mare, jalea și dorul. 10. Milostivirea. Strategia seducției. 11. Semiologia erosului: armele de represiune. 12. Mecanismele imposturii erotice: durerea Întoarsă spre plăcere. 13. CÎnt amorul și armele lui... Atoposul discursului Îndrăgostit
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
nivelul brațului scurt (5p15) al cromozomului 5. Acest sindrom are o incidență de 1:50 000 de nașteri, supraviețuirea fiind variabilă; totuși, indivizii afectați reprezintă 1% din copiii cu retard mintal sever. Semnele caracterstice care apar la sugar constau în: plânsul particular, cu o octavă mai sus decât plânsul normal, care seamănă cu sunele emise de pisici, și apare datorită unei anomalii a laringelui; un aspect facial dismorfic, caracterizat prin microcefalie, facies rotund, urechi jos inserate; hipotonie, copilul semănând cu o
Fundamente de psihologie evoluțonistă și consiliere genetică. Integrări ale psihologiei și biologiei by Daniel David, Oana Benga, Alina S. Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/2124_a_3449]
-
sindrom are o incidență de 1:50 000 de nașteri, supraviețuirea fiind variabilă; totuși, indivizii afectați reprezintă 1% din copiii cu retard mintal sever. Semnele caracterstice care apar la sugar constau în: plânsul particular, cu o octavă mai sus decât plânsul normal, care seamănă cu sunele emise de pisici, și apare datorită unei anomalii a laringelui; un aspect facial dismorfic, caracterizat prin microcefalie, facies rotund, urechi jos inserate; hipotonie, copilul semănând cu o „păpusă de cârpă”. Adesea copiii prezintă malformații cardiace
Fundamente de psihologie evoluțonistă și consiliere genetică. Integrări ale psihologiei și biologiei by Daniel David, Oana Benga, Alina S. Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/2124_a_3449]
-
cu sunele emise de pisici, și apare datorită unei anomalii a laringelui; un aspect facial dismorfic, caracterizat prin microcefalie, facies rotund, urechi jos inserate; hipotonie, copilul semănând cu o „păpusă de cârpă”. Adesea copiii prezintă malformații cardiace și genito-urinare. Particularitatea plânsului se atenuează după vârsta de 2 ani, uneori îngreunând diagnosticul clinic, deoarece unele dintre anomalii se atenuează în timp. Din punct de vedere cognitiv, persoanele afectate prezintă un retard sever (Q.J. între 20 și 50). Speranța de viață este
Fundamente de psihologie evoluțonistă și consiliere genetică. Integrări ale psihologiei și biologiei by Daniel David, Oana Benga, Alina S. Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/2124_a_3449]
-
familia lui? Îl revedea, îi revedea ochii aceia sinceri și îngândurați, mâinile mari și surâsul de om bun și simțea o duioșie care, dacă nu s-ar fi aflat în confesional, l-ar fi făcut să izbucnească în hohote de plâns. Duhovnicul nu se pricepuse să-i dea o explicație pe potrivă, bătuse câmpii cu unele presupuneri și sfârșise prin a-i spune să citească mai puțin, căci fraged cum era risca să-și populeze inima cu prea multe umbre și
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
părțile, de parcă veneau spre ei în același timp din adâncurile cerului și din măruntaiele pământului, Aurica scoase un țipăt scurt. Apoi tremurul ei dădu în plânset, ca și cum ar fi vrut să tragă înapoi tot aerul pe care gâfâielile îl risipiseră... Plânsul i se înmuie într-un tors de pisică. Mai târziu, când și acesta încetă, Petrache înțelese că Aurica, așa încălecându-l, pe jumătate dezvelită, adormise cu capul culcat pe umărul lui. Îi ridică paltonul pe umeri și i-l strânse
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
așa, căci, de botezat, nu-i botezase nici măcar cu popă adus acasă, cu ligheanul de rufe pe post de cristelniță și cu perdelele lăsate. Cere botez, spuneau uneori bătrânele, privind vreun prunc pe care nimeni nu-l putea domoli din plânsul lui. Dar Iacob Zevedei fusese un copil tăcut, nu plângea decât atunci când era singur. Apoi nu mai plânse deloc și atunci pricepu că pentru el, pe lângă propria singurătate, un dar la fel de prețios era singurătatea celorlalți. Nu trebuia să o caute
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
de Taină, picioarele ucenicilor. — Ce are scormonitul prin gunoaie cu Iisus ? ridică din sprâncene Papi, frământându-și între degete o șuviță din părul verde. Omul tău e nebun de legat. Stai să vedem, spuse Efrem Sirul, care veni cu ezitarea plânsurilor sale. — Nu poți cunoaște oamenii decât trecând prin starea de umilință, răspunse Cosmina, deși se vedea că ăsta nu era răspunsul ei. Se priviră câteva clipe, încurcați. Papi găsi, ca de obicei, soluția, răspunsul ei la situațiile neelucidate. Își dădu
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
slăbească strânsoarea, la ureche. — Întrebare : s-a dus bătrânul în rai sau în iad ? Făcu ochii mari, dându-le o strălucire uscată. Răspuns : Nu e nici într-o parte, nici în cealaltă. E încă aici, cu noi... Cosmina izbucni în plâns și o luă la fugă. În urmă se auzea râsul dement al doctorului fără de arginți. — S-ar putea crede că e un compliment, spuse Vocea. — Ce-i atât de măgulitor când cineva îți spune că, de fapt, nu exiști ? — Înseamnă
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
o pătrunse. Înfigându-se preocupat să o facă adânc și dureros, vorbele lui se schimbară în icnete, un fel de a se îmboldi, pentru a căpăta puteri noi. Ea strângea pătura în mâini, hohotind, fără să-și dea seama că plânsul ei îl întărâta și mai tare. Când simți că fata nu mai opune vreo rezistență, își luă mâna din ceafa ei, o apucă de șolduri și, cu venele umflate și ochii holbați spre tavan, icni iarăși, slobozindu-se. Răma seră
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
Când simți că fata nu mai opune vreo rezistență, își luă mâna din ceafa ei, o apucă de șolduri și, cu venele umflate și ochii holbați spre tavan, icni iarăși, slobozindu-se. Răma seră o clipă așa, nemișcați, ea cu plânsul înțepenit în gât, el cu mâinile înfipte în coapsele ei. Femeia își reluă plânsul, ca pe un suspin întretăiat. El se desprinse și, ridicându-se, o împinse într-o parte, parcă în silă. Abia atunci, urmărindu-i privirile mute, îl
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
ei, o apucă de șolduri și, cu venele umflate și ochii holbați spre tavan, icni iarăși, slobozindu-se. Răma seră o clipă așa, nemișcați, ea cu plânsul înțepenit în gât, el cu mâinile înfipte în coapsele ei. Femeia își reluă plânsul, ca pe un suspin întretăiat. El se desprinse și, ridicându-se, o împinse într-o parte, parcă în silă. Abia atunci, urmărindu-i privirile mute, îl văzu pe Coltuc. Golea se apropie de el. Prin nădragii descheiați, mădularul i se
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
arată-mi-l ! Aici ? indică cu degetul, tremurând, pe scaun. Aici ? mută degetul puțin mai încolo. Arată-mi- l, te rog... Știi că nu pot să ți-l arăt... spuse Coltuc. Pe Costică, îmbujorat după o sticlă de bere, îl podidi plânsul. — Piciorul meu, hohoti, piciorușul meu drag... Hai, spune-mi... Cum e îmbrăcat ? Cum e încălțat ? Îmi șade bine cu el ? — E... altfel, răspunse Coltuc, temându-se să nu-l dezamăgească. Uneori e mai mic și mai subțire, cum era când
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
mai putea fi, până una-alta, lecuit și că, printre frânturile spuse cu caznă, băiatul nu mai avea ce adăuga, Melania îi puse în față farfuria cu mâncare. El știa că, dacă avea s-o privească, fata o să izbucnească în plâns, de aceea mânca, așa, trudit, cu ochii în jos. Abia când ușa se deschise năprasnic, privirile li se întâlniră, cu o spaimă care nu mai lăsa loc lacrimilor. Ce caută ăsta acasă ? răcni Golea. Nici măcar nu s-a întunecat ! De ce
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
cap, întinzând orbește mâna după sticla rămasă în iarbă : Atâta, conchise Marchiza, cu aceeași duioșie, că la ăștia tre’ să stai cu ochii pe ei, să nu se pișe în pantaloni și să nu se sufoce în bale, de-atâta plâns. Lui Isaia îi dădură lacrimile de emoție. Când săltă capul până ajunse cu fruntea între sânii Marchizei, îl podidi plânsul de-a binelea, iar mângâierile femeii nu făcură decât să i-l întețească. După ce adulmecă aerul cu botul lui lung
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
stai cu ochii pe ei, să nu se pișe în pantaloni și să nu se sufoce în bale, de-atâta plâns. Lui Isaia îi dădură lacrimile de emoție. Când săltă capul până ajunse cu fruntea între sânii Marchizei, îl podidi plânsul de-a binelea, iar mângâierile femeii nu făcură decât să i-l întețească. După ce adulmecă aerul cu botul lui lung, Calu spuse, pe limba lui : — S-a oprit vântu’... N-o să plouă la noapte. Apoi către Pârnaie : Auzi, ia fă
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
carne. Se proptiră amândouă, îmbrățișate, stâlpul, ușor înclinat, se înfipse în molozul proaspăt din vârful dealului. Magdalena îl cuprinse, plângând, cu ochii la cer, și rămase așa, până ce lacrimile îi secătuiră. Părea că murise, doar lemnul trăia, acoperit de broboanele plânsului ei. Calu apucă de pe jos un capăt de țeavă și o împunse, dar Magdalena nu dădu niciun semn. Umerii îi săltau totuși când și când, arătând că înlăuntrul ei câteva rotițe, chiar și cu zimții tociți, se învârteau încă. Ca
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
Cucuteni. De fapt, drept să vă spun, am încercat. Mi-a zis și mama, dar degeaba. Mă uitam prin vitrinele de la lozuri, ca un câine la abator. M-am dus înapoi... Și-atunci de ce te plângi ? întrebă Maca, pentru care plânsul era un mod de-a nu putea fi tu însuți. — Uite de-aia, că n-am noroc și sunt silit să mă uit la alții cum și-l caută. Azi am avut o zi grea. Întâi a venit unul exact
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
te-a crescut și care și-ar da și viața pentru tine... Să-i spui tu una ca asta mamei tale... Se așeză la colțul mesei, cu fruntea în palme, ca și cum și-ar fi tras sufletul între două icnete de plâns. El se apropie și îi puse mâna pe braț. Ea își reveni brusc. — Nu-i frumos să te porți așa cu mama ta... Parcă te văd că-mi vii într-o zi cu una d-alea la ușă... Nu-ți
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
umilească, ai nevoie de cineva care să te asculte. Ca și ei... Să aibă răbdare cu tine... Ea continua să scâncească, dar se lăsase moale la pieptul lui, încât, atunci când îi ridică bărbia, îi primi sărutul fără împotrivire. De atâta plâns, fața îi era răcoroasă și buzele aveau un gust proaspăt, sălciu, ca apa de ploaie. Se lipi de el și îl încolăci cu brațele și picioarele. Era o îmbrățișare disperată, așa că nu mai știură care era unul și care celălalt
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
nu a fost nevoie să se miște ca să se simtă palpitând unul în altul. Toate cercurile, ale brațelor, ale pulpelor, ale luminii, se strânseseră într-unul singur atunci când bărbatul trecu, vâscos și întretăiat, în femeie. Ea nu-și terminase încă plânsul, așa că mai rămaseră câteva clipe îmbrățișați, mărind cercurile și lăsând ca între ei să coboare un fel de liniște. Care era parcă a lumii întregi, căci lumea întreagă își ținea răsuflarea. Și, poate tocmai de aceea, revenirea la viață fu
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
spre aceste frumuseți? Cine m a ridicat din adâncul amăgirii lumii? Cine m-a despărțit de tată, de frați (Marcu 10, 29) și prieteni, de rude și de plăcerile și bucuriile lumii? Cine mi-a arătat calea pocăinței și a plânsului, de la care plecând am găsit ziua care nare sfârșit? Un înger era, nu om, și t o t u ș i un om care și-a bătut joc de lume și a călcat în picioare pe b a l a
EXPERIEREA LUMINII DUMNEZEIEŞTI LA SFÂNTUL SIMEON NOUL TEOLOG by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/141_a_174]