21,807 matches
-
muzică și natură (preferința barocă pentru mimesis și artificiu), dintre artă și rutină, dintre instrumente și voci, dintre cuvinte și gândire - suntem tentați să credem că în spatele măștii Ceciliei se ascunde chiar Tiziano Scarpa. Iată ceea ce îndeobște numim o artă poetică: "Aș vrea să reușesc să scriu cu aceeași consonanță perfectă care există între o notă scrisă și o notă cântată". O altă confidentă a Ceciliei este, așa cum era și firesc, Maica Domnului, mai precis icoana pictată în altarul Bisericii Orfelinatului
O carte, două premii: SUPERMONDELLO și STREGA - 2009 by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/6677_a_8002]
-
putem despărți niciodată niciodată/oh salvie levănțică iasomie trandafir". De la enumerarea speciilor, splendorilor florale, la Baconsky răsfăț nominalist, rafinament de pictor impresionist, ajungem la enumerarea aproape autobiografică, jumătate ingrediente utile, jumătate aspirație spre misterul simbolului florilor la Mazilescu. Prozaicul și poeticul întrețin un dialog la ultimul, un dialog consolator, obosit, o atmosferă de tihnă domestică regăsită, se poate bănui, "noi nu ne mai putem despărți niciodată niciodată", după o furtună a sentimentelor. Al doilea adverb, "niciodată", e și el marca autorului
Baconsky și Mazilescu by Adrian Popescu () [Corola-journal/Journalistic/6690_a_8015]
-
la sfârșit de o alta spre viitor (La intrarea în noua declinare a următorilor 2000 de ani de poezie românească). Cele douăsprezece "cânturi" sunt o alternanță de ample poeme dramatice în versuri și texte în proză propriu-zisă, fără nicio intenție poetică (însemnări memorialistice, luări de poziție, atitudini, explicații privind concepția autorului despre artă, poezie, evoluția omenirii, unul din "cânturi" fiind chiar o scrisoare a autorului către regretatul scriitor Gheorghe Crăciun, reprodusă ad litteram), presupus definitorii pentru ceea ce reprezintă omul și artistul
Poetul cetățean by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/6693_a_8018]
-
întrebare care se pune este cât din el reprezintă vârsta de creație a anului 1980 și cât pe cea a anului 2009 (fără a mai pune la socoteală multiplele versiuni intermediare). În fond, unde trebuie încadrată această scriere? În arealul poetic al începutului generației '80 sau în peisajul liric milenarist? Omul disponibil de Ion Zubașcu este o lungă istorie de frustrări și revolte. Totul în scrisul său este un strigăt de protest împotriva vicisitudinilor propriei sale vieți, nedreptății la care a
Poetul cetățean by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/6693_a_8018]
-
Tonul este adesea excesiv de patetic, hiperbola cosmică, figura de stil preferată, sentimentele se înscriu într-o vijelioasă universalitate. Fire aprigă de ardelean învățat cu greul, Ion Zubașcu pare a-și struni cu greu energiile retorice, chiar dacă unele dintre explicațiile sale poetice (de nimeni solicitate) sunt inutile, ba chiar la limita ireverențiosului: "Dar mie mi-e de-ajuns dragostea câtă încape-ntr-o noapte,/ acea taină și acea dragoste. Am fost deplin și asemenea mie/ dragostea mea e întreagă. N-am simțit
Poetul cetățean by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/6693_a_8018]
-
contemporane duce la artificializarea limbajului, la golirea lui de "miezul ritualic", "până la prozaismul fastidios, iar melodicitatea lui aspră se pierde în enunțuri inexpresive". Mai mult decât atât, câteva versuri din actualul volum pe care le subliniasem ca exemplu de reușită poetică sunt reproduse identic în Istoria... lui Radu G. }eposu scrisă la sfârșitul anilor '80 și publicată în 1993. Nu le voi mai relua, dar voi reproduce un alt fragment care spune multe despre disponibilitățile poetice ale lui Ion Zubașcu: "Am
Poetul cetățean by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/6693_a_8018]
-
subliniasem ca exemplu de reușită poetică sunt reproduse identic în Istoria... lui Radu G. }eposu scrisă la sfârșitul anilor '80 și publicată în 1993. Nu le voi mai relua, dar voi reproduce un alt fragment care spune multe despre disponibilitățile poetice ale lui Ion Zubașcu: "Am visat că Maria e moartă. Am trăit moartea ei/ în toate celulele mele. Nu se poate să moară Maria./ Orice se poate în blestemata asta de lume/ dar să moară Maria, nu. Niciodată!/ M-am
Poetul cetățean by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/6693_a_8018]
-
Cosmin Ciotloș Eseist, prozator, umorist, epistolier, memorialist, gazetar, ideolog. În Ultimii eretici ai Imperiului, Vasile Ernu e din toate acestea câte puțin. Dar din nici una atât de mult încât să justifice o interpretare "pe culoar", împinsă până la detalii de poetică a genului sau de istorie a metodei. Noutatea, la Ernu, o dă nu tehnica, ci plasamentul. Stilistica lui, așadar, nu e una om la om, ci una mai curând zonală. O găsim și ici, și colo, și la București, și
La pachet by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6710_a_8035]
-
a citit texte filozofice și istorice. A scris poemul descriptiv-erotic În Elveția, precum și cunoscutul volum Ceasul meditării (un ciclu cu caracter autobiografic, un fel de analiză a propriei vieți de până atunci, lăsând să se vadă în mod categoric disponibilitățile poetice excepționale din volumele ulterioare)5. După acest al treilea volum de versuri, publicat la Paris cu titlul Poezii, SÓowacki s-a pregătit pentru drama Kordian, consacrată insurecției din noiembrie. Scrisă în 1833, drama în versuri a apărut la Paris un
Bicentenar Juliusz Słowacki by Constantin Geambașu () [Corola-journal/Journalistic/6725_a_8050]
-
a autorului. Destinul tumultuos al protagonistului transpare în mai multe ipostaze, de la visătorul romantic, îndrăgostitul pesimist, căutătorul unei idei mărețe, la luptătorul patriot și revoluționar, în stare de sacrificiul suprem. Concepută în trei acte, structural, drama se înscrie în coordonatele poeticii romantice. Neîncorsetată de canoanele clasice, abundă în asocieri și episoade aparent fără legătură strictă între ele, personajul se deplasează în mai multe locuri și acționează adesea după propria imaginație și logică. Ca majoritatea poeților romantici, SÓowacki recurge din plin la
Bicentenar Juliusz Słowacki by Constantin Geambașu () [Corola-journal/Journalistic/6725_a_8050]
-
impulsul unor idei false sau, în cel mai bun caz, al unor plăsmuiri naive. Visător romantic, rupt de realitate, apăsat de propriile angoase, Kordian nu se potrivea rolului de lider al complotiștilor, întrucât un asemenea rol impunea trăsături militare, nu poetice. În acțiunea sa politică s-a bizuit doar pe forțele proprii, neînțelegând că lupta împotriva țarismului implică un mecanism de acțiune mult mai complicat. În chip naiv, credea că e suficientă uciderea țarului pentru ca "automat" să se producă renașterea Poloniei
Bicentenar Juliusz Słowacki by Constantin Geambașu () [Corola-journal/Journalistic/6725_a_8050]
-
proprii, neînțelegând că lupta împotriva țarismului implică un mecanism de acțiune mult mai complicat. În chip naiv, credea că e suficientă uciderea țarului pentru ca "automat" să se producă renașterea Poloniei. Actul III, împreună cu Pregătirea, reprezintă o analiză critică în veșminte poetice a slăbiciunilor insurecției, o critică de pe poziții democratice, republicane, în consens cu spiritul mișcărilor europene ale vremii. Accentele antimonarhice transpar și în scenele referitoare la "dialogul" dintre țar și fratele acestuia, prințul Konstantin (scene bazate în mare măsură pe fapte
Bicentenar Juliusz Słowacki by Constantin Geambașu () [Corola-journal/Journalistic/6725_a_8050]
-
Lucruri de acest fel ar fi meritat să fie reflectate de presă. Ele continuă, dar se confruntă cu o putere retrogradă. Încă nu ne-am eliberat total. Credeți în literatura cu mesaj? Cum se împacă acest lucru cu stilul dvs. poetic, liric? Literatura care nu arată frământările lumii, puterea sau mizeria nu mă interesează. Dar nici nu vreau să fiu trecută la categoria literatură cu mesaj, pentru că nu sunt numai un martor, sunt un scriitor. Nu vreau să fiu redusă la
Malika Mokeddem „Dacă taci, mori, dacă vorbești, mori. Atunci, spune și mori!“ by Ștefania MIHALACHE () [Corola-journal/Journalistic/6745_a_8070]
-
denumesc coregrafi. Andeea Tănăsescu, creatoarea spectacolului Exil în pământul uitării, este însă, în mod cert, o coregrafă și anume o creatoare care ne-a propus o formulă complexă de spectacol, prin care a reușit să ne transpună într-un univers poetic și totodată tensionat. Un univers asemenea celui al creației și al vieții lui Barbu Fundoianu - Benjamin Fondane, poetul, eseistul și "intelectualul de o rară calitate umană" cum îl caracterizează Mircea Martin, scriitor român de origine ebraică, emigrat în Franța la
Exil în pământul uitării by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/6604_a_7929]
-
a numeroase alte foruri, între care Consiliul Internațional al Grecilor din Diaspora, prin energicul său președinte Stefanos P. Tamvakis, comunitățile grecești din Egipt. Manifestarea a debutat, în prezența unui numeros public, la Opera din Cairo. Conferința intitulată "Patimi. O culegere poetică latentă a lui Kavafis", susținută de Mihalis Pieris, decan al Facultății de Filosofie a Universității din Nicosia, unul dintre cei mai apreciați kavafiști, a precedat festivitatea de decernare a Premiilor Kavafis. Premiul pentru proză greacă i-a revenit lui Dimitris
„KAVAFEIA“ – ediția a 11-a by Elena Lazăr () [Corola-journal/Journalistic/6608_a_7933]
-
bătălie, viața mi-o voi da pentru tine, oh, Patria mea! știind bine ceea ce dăruiesc pentru tine eu nu mă precupețesc. Literați de vază mi-au spus că poemul este extraordinar, că folosește cu măiestrie metafora, comparația și alte mijloace poetice. A fost publicat în numeroase gazete. Am luat și un premiu. Acum unii îmi spun că poezia este iugo-nostalgică. Că m-a plătit regimul comunist s-o scriu. Ce expresie urâtă: regim comunist? Dar ei erau poporul meu. Generalii, camarazii
Goran Stefanovski- Fondul problemei by Ioana Ieronim () [Corola-journal/Journalistic/6610_a_7935]
-
mizerabilistă din poezia ultimului deceniu. Nici Caius Dobrescu, nici Elena Vlădăreanu n-au nimic personal cu cineva sau ceva. Instinctul de apartenență e, la amândoi, prioritar. Atât cât e, protestul se lansează din interior, iar scopul lui e unul exclusiv poetic. Aici, e clar, Caius Dobrescu are un ascendent. Cultura lui teoretică e substanțial mai solidă. În toate direcțiile, de la aceea ideologică sau istorică la aceea literară, el pare să se simtă ca peștele în apă. În plus, experiența lui în
Ritmuri pentru antifonările necesare by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6640_a_7965]
-
nociv, e totuși excesiv. Când devine conștient de risc, schimbă palierul (odată cu metrica) și redresează contactul vizual. Artificiul face toți banii. Din ușor ermetică, poezia redevine delicat cotidiană. Ultimul vers de aici e o definiție și o disoluție a materiei poetice înseși: Tocmai citeam chestia asta unde e/ citată scrisoarea lui Marx/ către Engels, în care spune că rușii sunt tătari și negrii niște// degenerați, fiindc-așa a citit/ el și... Stai, stai, nu-mi/ spune că nu te interesează, ba
Ritmuri pentru antifonările necesare by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6640_a_7965]
-
anume stînjenire, ca un soi de "caz" clasat, bun doar de trecut în istorie și-n manuale, după cum Bacovia supraviețuiește mai cu seamă pe o latură a sa ce se "universalizează" mai lesne, cea a angoasei. În pofida acestor circumstanțe, producția poetică se îndărătnicește a porni inclusiv din toposuri cu particularități culturale proprii, care modelează temperamente, se răsfrîng în imaginar și în stilistică deseori la un nivel de autenticitate ce se cuvine luat în considerare. Un exemplu: Maramureșul, care nu e numai
Poeți maramureșeni by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6643_a_7968]
-
pe un adversar, spre a-i putea ține piept, spre a o înfrunta. Atitudinea reflexivă în fața celor mai umile elemente ale realului îi protejează eroului cărții puritatea și în timpul traversării bolgiilor infernului concentraționar. Romanul Atemschaukel pare, așadar, și un manual poetic de salvare a demnității umane, în cele mai cumplite împrejurări, o carte comparabilă doar ca idee pentru cititorul român - îmi spuneam ascultînd-o pe Herta Müller - cu Jurnalul fericirii al lui Nicolae Steinhardt. Tot la Frankfurt, Herta Müller a evocat importanța
Convorbire cu HertaMüller - Foamea de adevăr și de literatură by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/6514_a_7839]
-
însă că mai important era să aflu cum a reușit scriitoarea să dea o expresie literară acestei „materii atît de dureroase", de „traumatizante"... Am făcut cum am făcut și cu alte cărți, am încercat să combin realitățile istorice cu metode poetice și, lucrînd la această temă, am făcut ce am crezut că trebuia să fac pentru a releva cele două dimensiuni - dimensiunea istorică și dimensiunea faptelor, a datelor, a numărului de morți, munca, materialele din acest lagăr, viața zilnică, împărțirea în
Convorbire cu HertaMüller - Foamea de adevăr și de literatură by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/6514_a_7839]
-
Gheorghe Grigurcu Adesea subînțeleasă, sofisticată, aspirația spre Totalitate a creației poetice e uneori dată pe față, transpusă într-o țesătură dialectică precum în producția lui Andrei Zanca. Miza transcendentă a acesteia pare a îndreptăți opinia unui Teilhard de Chardin, potrivit căruia „nu există poezie profundă, adevărat lirism, sublimul în cuvînt, în
Aspirația spre Totalitate by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6529_a_7854]
-
întinderi / doar escala // lepădării noastre de umbre // despovărare de stîrv a inimii // dinspre un miez nicicînd adumbrit? // doamne, între sămînța arborelui / și sămînța din fructul lui / cercul se închide" (și-o clipă, într-adevăr). E oarecum o situație-limită a expresiei poetice, dezgolită de artificii, redusă la o vibrație dolorică. Printr-o reacție, am zice instinctivă, a spiritului, Întregul pierdut e căutat în începuturile mitice, în primordiile pe care le conține ființa aidoma unei fatalități. E un morb sublim care aruncă în
Aspirația spre Totalitate by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6529_a_7854]
-
Solomon Marcus Îmi este vie în memorie nașterea României literare, ca urmașa a „Gazetei literare“. Era momentul în care interesul meu pentru viața literară se intensifică. Făceam atunci primii pași în ceea ce avea să se numească mai tarziu poetica matematică. Simțeam nevoia de a interacționa cu lumea literară, iar revista în discuție m-a primit cu drag, chiar dacă uneori cu un ochi critic pentru care îi sunt recunoscător. Dar, dincolo de aceasta, în R.l. am putut găsi o proporție importantă
O prietenă devotată: „România literară“ by Solomon Marcus () [Corola-journal/Journalistic/6540_a_7865]
-
poetul își confecționează un chip strigător impudic, dizolvîndu-și estetismul într-un antiestetism șocant. Împrejurarea că cele două aspecte ale viziunii d-sale se bat cap în cap n-ar putea releva decît o dezicere de sine accentuată prin incongruența registrelor poetice. Idila e întoarsă pe reversul său lubric: "Mi-e-o scîrbă delicioasă de Tamara. / Beată-mi adoarme-n pat cu pula-n gură. / Nici picurată pe lindic cu ceară / Să nu se fută-n cur nu se îndură, / Ci vrea mereu să
Emil Brumaru la ora actuală by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6594_a_7919]