4,456 matches
-
numărul etnicilor germani a crescut. După scăderea de la sfârșitul secolului al XIX-lea, la începutul secolului al XX-lea și apoi între 1920 și 1938, populația cehă a crescut semnificativ (în principal ca urmare a imigrației și asimilării localnicilor) iar polonezii au devenit minoritari, așa cum sunt și astăzi. Un alt grup etnic important l-au constituit evreii, dar aproape întreaga populație evreiască a fost exterminată în timpul celui de al Doilea Război Mondial. Pe lângă polonezi, cehi și germani, în regiune mai trăia
Transolza () [Corola-website/Science/326609_a_327938]
-
urmare a imigrației și asimilării localnicilor) iar polonezii au devenit minoritari, așa cum sunt și astăzi. Un alt grup etnic important l-au constituit evreii, dar aproape întreaga populație evreiască a fost exterminată în timpul celui de al Doilea Război Mondial. Pe lângă polonezi, cehi și germani, în regiune mai trăia un alt grup etnic, "Ślązakowcy", care revendicau o identitate națională sileziană. Acest grup avea reprezentanți în întreaga Silezie a Cieszynului deși cei mai numeroși erau între protestanții din estul Sileziei Cieszynului (astăzi în
Transolza () [Corola-website/Science/326609_a_327938]
-
Termenul polonez "Zaolzie" (care se traduce „Transolza”, adică „pământurile dincolo de Olza”) este utilizat predominant în Polonia și de către minoritatea poloneză din acel teritoriu. În cehă, ea este denumită "České Těšínsko"/"Českotěšínsko" ("Țara Cieszynului/Těšínului ceh"), "Zaolží" sau "Zaolší" (echivalent cu polonezul "Zaolzie"), "Těšínsko" sau "Těšínské Slezsko" (adică Silezia Cieszynului). Termenul "Zaolzie" este folosit și de către savanții străini, inclusiv de etnolingvistul american Kevin Hannan. Termenul "Transolza" denumește teritoriul fostelor districte Český Těšín și Fryštát, în care populația poloneză forma majoritatea în conformitate cu recensământul
Transolza () [Corola-website/Science/326609_a_327938]
-
apoi din Austro-Ungaria. La sfârșitul secolului, au apărut tensiuni interetnice pe măsură ce creștea importanța economică a regiunii. Această creștere a determinat un val de imigranți din Galiția. Circa 60.000 de persoane au sosit între 1880 și 1910. Noii imigranți erau polonezi săraci, dintre care jumătate erau analfabeți. Ei lucrau în minele de cărbune și în metalurgie. Pentru aceștia, cel mai important factor era bunăstarea materială; le păsa puțin de țara din care plecaseră. Aproape toți au fost asimilați de către populația cehă
Transolza () [Corola-website/Science/326609_a_327938]
-
la o delimitare finală a frontierelor. La 5 noiembrie 1918, zona era împărțită între Polonia și Cehoslovacia printr-un acord provizoriu între cele două consilii locale autonome ("Zemský národní výbor pro Slezsko" al cehilor și "Rada Narodowa Księstwa Cieszyńskiego" a polonezilor). Înainte de aceasta, majoritatea zonei fusese administrată de autoritățile locale poloneze. În 1919, ambele consilii au fost absorbite de guvernele centrale independente constituite la Praga și Varșovia. Primul nu a fost mulțumit de compromis și, la 23 ianuarie 1919, a invadat
Transolza () [Corola-website/Science/326609_a_327938]
-
a Cieszynului. Cehii au susținut că nu trebuie să se țină alegeri în zonele disputate întrucât delimitarea este doar temporară și niciuna din părți nu poate efectua acțiuni de stat suveran în regiune. Când cererea cehilor a fost respinsă de polonezi, cehii au hotărât să rezolve problema în forță. Unități cehești erau cantonate lângă Skoczów și încetarea focului a fost convenită la 3 februarie. Cehoslovacia nou înființată a revendicat zona parțial pe motive istorice și etnice, dar mai ales pe motive
Transolza () [Corola-website/Science/326609_a_327938]
-
râul Olza. Cel mai ferm suport pentru unirea cu Polonia venise din interiorul teritoriului acordat Cehoslovaciei, în vreme ce unii dintre cei mai înfocați adversari ai stăpânirii poloneze erau din teritoriul acordat Poloniei. Istoricul Richard M. Watt scrie: „la 5 noiembrie 1918, polonezii și cehii din regiune au dezarmat garnizoana austriacă (...) Polonezii au preluat zonele ce păreau a fi ale lor, iar cehii au preluat administrația zonelor lor. Nimeni nu a obiectat asupra acestui aranjament amical (...) Apoi la Praga au început să apară
Transolza () [Corola-website/Science/326609_a_327938]
-
Polonia venise din interiorul teritoriului acordat Cehoslovaciei, în vreme ce unii dintre cei mai înfocați adversari ai stăpânirii poloneze erau din teritoriul acordat Poloniei. Istoricul Richard M. Watt scrie: „la 5 noiembrie 1918, polonezii și cehii din regiune au dezarmat garnizoana austriacă (...) Polonezii au preluat zonele ce păreau a fi ale lor, iar cehii au preluat administrația zonelor lor. Nimeni nu a obiectat asupra acestui aranjament amical (...) Apoi la Praga au început să apară răzgândiri. S-a observat că, după acordul din 5
Transolza () [Corola-website/Science/326609_a_327938]
-
preluat zonele ce păreau a fi ale lor, iar cehii au preluat administrația zonelor lor. Nimeni nu a obiectat asupra acestui aranjament amical (...) Apoi la Praga au început să apară răzgândiri. S-a observat că, după acordul din 5 noiembrie, polonezii controlau circa o treime din minele de cărbuni din ducat. Cehii și-au dat seama că cedaseră destul de mult (...) S-a recunoscut că orice preluare a Teschenului va trebui să se realizeze într-o manieră acceptabilă de către Antanta victorioasă (...), astfel
Transolza () [Corola-website/Science/326609_a_327938]
-
manieră acceptabilă de către Antanta victorioasă (...), astfel că cehii au fabricat o poveste cum că zona Teschenului se bolșeviza (...) Cehii au adunat trupe substanțiale de infanterie - circa 15.000 de oameni - și la 23 ianuarie 1919, au invadat zonele deținute de polonezi. Pentru a-i deruta pe polonezi, cehii au recrutat ofițeri aliați de origine cehă și i-au pus în fruntea forței de invazie, în uniformele lor. După câteva lupte de mică anvergură, mica forță de apărare poloneză a fost aproape
Transolza () [Corola-website/Science/326609_a_327938]
-
că cehii au fabricat o poveste cum că zona Teschenului se bolșeviza (...) Cehii au adunat trupe substanțiale de infanterie - circa 15.000 de oameni - și la 23 ianuarie 1919, au invadat zonele deținute de polonezi. Pentru a-i deruta pe polonezi, cehii au recrutat ofițeri aliați de origine cehă și i-au pus în fruntea forței de invazie, în uniformele lor. După câteva lupte de mică anvergură, mica forță de apărare poloneză a fost aproape cu totul îndepărtată." În 1919, chestiunea
Transolza () [Corola-website/Science/326609_a_327938]
-
forței de invazie, în uniformele lor. După câteva lupte de mică anvergură, mica forță de apărare poloneză a fost aproape cu totul îndepărtată." În 1919, chestiunea a fost luată în discuție la Paris în fața reprezentanților țărilor Antantei. Watt afirmă că polonezii și-au motivat revendicările pe motive etnografice și că cehii și le-au motivat prin nevoia de cărbunele din Teschen, util pentru a influența acțiunile Austriei și Ungariei, ale căror capitale erau alimentate cu cărbune din ducat. Watt a trecut
Transolza () [Corola-website/Science/326609_a_327938]
-
trecut cu vederea minoritatea cehă din zonă și nevoia cehoslovacilor de calea ferată ce ducea în Slovacia de est și trecea prin Transolza. În cele din urmă, aliații au hotărât ca cehii să primească 60% din terenurile carbonifere și ca polonezii să primească majoritatea populatiilor și linia de cale ferată strategică. Watt scrie: „emisarul ceh Edvard Beneš a propus un plebiscit. Aliații au fost surprinși, gândindu-se că cehii vor pierde în mod sigur. Beneš a fost însă insistent și s-
Transolza () [Corola-website/Science/326609_a_327938]
-
chestiunea Teschenului. Mai mult decât atât, Beneš i-a convins pe francezi și pe britanici să traseze o frontieră care să acorde Cehoslovaciei majoritatea teritoriului Teschenului, calea ferată vitală și toate terenurile carbonifere importante. Cu această frontieră, 139.000 de polonezi urmau să rămână în teritoriu ceh, în vreme ce doar 2.000 de cehi rămâneau de partea poloneză”. „A doua zi dimineața, Beneš a vizitat delegația poloneză la Spa. Lăsând impresia că cehii ar accepta o decizie favorabilă polonezilor și fără plebiscit
Transolza () [Corola-website/Science/326609_a_327938]
-
139.000 de polonezi urmau să rămână în teritoriu ceh, în vreme ce doar 2.000 de cehi rămâneau de partea poloneză”. „A doua zi dimineața, Beneš a vizitat delegația poloneză la Spa. Lăsând impresia că cehii ar accepta o decizie favorabilă polonezilor și fără plebiscit, Beneš i-a convins pe polonezi să semneze un acord conform căruia Polonia va accepta orice decizie a Aliaților în ce privește Teschenul. Polonezii nu aveau, desigur, cum să știe că Beneš deja îi convinsese pe Aliați să ia
Transolza () [Corola-website/Science/326609_a_327938]
-
ceh, în vreme ce doar 2.000 de cehi rămâneau de partea poloneză”. „A doua zi dimineața, Beneš a vizitat delegația poloneză la Spa. Lăsând impresia că cehii ar accepta o decizie favorabilă polonezilor și fără plebiscit, Beneš i-a convins pe polonezi să semneze un acord conform căruia Polonia va accepta orice decizie a Aliaților în ce privește Teschenul. Polonezii nu aveau, desigur, cum să știe că Beneš deja îi convinsese pe Aliați să ia o astfel de decizie. După un scurt interval, pentru
Transolza () [Corola-website/Science/326609_a_327938]
-
a vizitat delegația poloneză la Spa. Lăsând impresia că cehii ar accepta o decizie favorabilă polonezilor și fără plebiscit, Beneš i-a convins pe polonezi să semneze un acord conform căruia Polonia va accepta orice decizie a Aliaților în ce privește Teschenul. Polonezii nu aveau, desigur, cum să știe că Beneš deja îi convinsese pe Aliați să ia o astfel de decizie. După un scurt interval, pentru a lăsa impresia că se fac deliberări, Consiliul Ambasadorilor Aliați din Paris și-a impus «hotărârea
Transolza () [Corola-website/Science/326609_a_327938]
-
știe că Beneš deja îi convinsese pe Aliați să ia o astfel de decizie. După un scurt interval, pentru a lăsa impresia că se fac deliberări, Consiliul Ambasadorilor Aliați din Paris și-a impus «hotărârea». Abia atunci și-au dat polonezii seama că la Spa ei semnaseră un cec în alb. Pentru ei, uluitorul triumf al lui Beneš nu era diplomație, ci o simplă escrocherie (...) După cum avertiza primul ministru polonez Wincenty Witos: «poporul polonez a primit o lovitură ce are să joace
Transolza () [Corola-website/Science/326609_a_327938]
-
considera însă că a dat asigurări doar împotriva revendicărilor austro-germane, nu și a celor polone și vedea atât Cehoslovacia cât și Polonia ca potențiali aliați împotriva Germaniei și nu dorea să răcească relațiile cu niciuna dintre ele. Mamatey scrie că polonezii „au adus chestiunea în discuție la conferința de pace deschisă la Paris în ziua de 18 ianuarie. La 29 ianuarie, Counsiliul celor Zece i-a chemat pe Beneš și pe delegatul polonez Roman Dmowski să explice disputa, și la 1
Transolza () [Corola-website/Science/326609_a_327938]
-
lăsat-o în seama Poloniei și Cehoslovaciei să o rezolve prin negocieri bilaterale.” După ce aceste negocieri polono-cehoslovace au eșuat, puterile aliate au propus plebiscite în Silezia Cieszynului și în districtele de frontieră Orava și Spiš (astăzi în Slovacia) asupra cărora polonezii aveau revendicări. La sfârșit, însă, nu s-a mai ținut niciun plebiscit din cauza creșterii ostilității reciproce între cehii și polonezii din Silezia Cieszynului. În schimb, la 28 iulie 1920, conferința de la Spa (denumită și Conferința Ambasadorilor) a împărțit toate cele
Transolza () [Corola-website/Science/326609_a_327938]
-
aliate au propus plebiscite în Silezia Cieszynului și în districtele de frontieră Orava și Spiš (astăzi în Slovacia) asupra cărora polonezii aveau revendicări. La sfârșit, însă, nu s-a mai ținut niciun plebiscit din cauza creșterii ostilității reciproce între cehii și polonezii din Silezia Cieszynului. În schimb, la 28 iulie 1920, conferința de la Spa (denumită și Conferința Ambasadorilor) a împărțit toate cele trei regiuni disputate între Polonia și Cehoslovacia. Populația poloneză locală s-a simțit trădată de Varșovia și nu s-a
Transolza () [Corola-website/Science/326609_a_327938]
-
denumită și Conferința Ambasadorilor) a împărțit toate cele trei regiuni disputate între Polonia și Cehoslovacia. Populația poloneză locală s-a simțit trădată de Varșovia și nu s-a mulțumit cu împărțirea Sileziei Cieszynului. Circa 12.000 până la 14.000 de polonezi au fost obligați să plece în Polonia. Nu este clar câți polonezi se aflau în Transolza în Cehoslovacia. Estimările (care variază mai ales în funcție de includerea sau nu a silezienilor în rândurile polonezilor) fluctuează între 110.000 și 140.000 în
Transolza () [Corola-website/Science/326609_a_327938]
-
Polonia și Cehoslovacia. Populația poloneză locală s-a simțit trădată de Varșovia și nu s-a mulțumit cu împărțirea Sileziei Cieszynului. Circa 12.000 până la 14.000 de polonezi au fost obligați să plece în Polonia. Nu este clar câți polonezi se aflau în Transolza în Cehoslovacia. Estimările (care variază mai ales în funcție de includerea sau nu a silezienilor în rândurile polonezilor) fluctuează între 110.000 și 140.000 în 1921. Datele recensămintelor din 1921 și 1930 nu sunt exacte întrucât naționalitatea
Transolza () [Corola-website/Science/326609_a_327938]
-
Cieszynului. Circa 12.000 până la 14.000 de polonezi au fost obligați să plece în Polonia. Nu este clar câți polonezi se aflau în Transolza în Cehoslovacia. Estimările (care variază mai ales în funcție de includerea sau nu a silezienilor în rândurile polonezilor) fluctuează între 110.000 și 140.000 în 1921. Datele recensămintelor din 1921 și 1930 nu sunt exacte întrucât naționalitatea se baza pe autodeclarare și mulți polonezi s-au declarat cehi doar de teama de noile autorități și pentru a
Transolza () [Corola-website/Science/326609_a_327938]
-
Estimările (care variază mai ales în funcție de includerea sau nu a silezienilor în rândurile polonezilor) fluctuează între 110.000 și 140.000 în 1921. Datele recensămintelor din 1921 și 1930 nu sunt exacte întrucât naționalitatea se baza pe autodeclarare și mulți polonezi s-au declarat cehi doar de teama de noile autorități și pentru a obține anumite beneficii. Legea cehoslovacă garanta drepturi pentru minoritățile naționale, dar realitatea din Transolza era diferită. Autoritățile locale cehe au îngreunat obținerea cetățeniei de către polonezii autohtoni, deși
Transolza () [Corola-website/Science/326609_a_327938]