4,479 matches
-
descoperire i se datorează unui anume Bolos, ocultist extravagant și discipol al lui Democrit. * Orice tratat despre bolile trupului ar trebui să fie un tratat de metafizică. Participarea trupului la idee, la excursia în imaterial, este o incursiune în neantul populat de gând. Fidel până la moarte vocației lui de a consuma viață, această deviație îl deschide către o dependență care nu îmbolnăvește în mod direct, dar care poate investi boala cu aparența eliberării. Subliminal, trupul își neagă existența și visează, prin
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
Yorkul. Petrecuse deja șase ani acolo și, după ce fusese respins de toate galeriile din oraș, revenise la Chicago acrit și furios, spumegând de dispreț față de lumea artei și de toate curvele însetate de sânge și lacome de bani care o populau. Harry l-a botezat „geniul posac“, dar, în ciuda firii sale necioplite și uneori combative, pictorul cel arțăgos era, în adâncul sufletului, un cal de rasă pură. Știa ce înseamnă loialitatea și, odată ademenit în grajdul de la Dunkel Frères, nu a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
pentru Balcani”, declară V. Nicoară într-o recentă lucrare de referință. Descoperirea sau preluarea multiculturalismului ? Ușurel, nu pare să fie totuși cazul. Doar că, dată afară pe ușă de laborioasa construcție națională, diversitatea pare să revină pe fereastră și să populeze țara cu Californii exemplare. În mod clar, identitatea națională nu mai este discursul dominant. Și nici sarmaua nu mai este ce-a fost... După 20 de ani După ce ne-am (ne)liniștit și cu alegerile, e greu să reziști tentației
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
Cea mai vizibilă a fost, evident, categoria (alt franțuzism !) de nouveaux riches, a „burghe zilor gentilomi”, a celor „cu bani, dar fără cultură”. Poveste veche și mereu surprinzătoare. De la „cocalari” la „baroni” și „moguli”, ea a împînzit țara și a populat imaginarul colectiv. Unii dintre ei au început să-și facă însă temele culturii de firmă și au dispărut în spatele geamurilor fumurii ale multinaționalelor. Mult mai puțin evident a fost cazul „oamenilor de cultură”, posesori ai unui solid savoirăvivre, dar nu
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
că multiculturalismul a eșuat. Nu, nu vreau să spun că așa s-au petrecut lucrurile și că un amărît de covor a dus la o astfel de declarație capitală ! Dar, așa cum iadul este pavat cu bune intenții, și multiculturalismul este populat de multe covoare, baticuri și cîte și mai cîte alte neînțelegeri similare. Toate acestea ne aduc aminte că multiculturalismul rămîne doar o astfel de „bună intenție” dacă nu este însoțit și de o comunicare interculturală grijulie și răbdătoare. Iar asta
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
upper middle class se etalează însă imediat gustul fiecăruia, un univers întreg de reprezentare și ademenire prin care locatarii își declină apartenența la o anumită categorie socială electivă. Amenajările interioare exprimă, cu tăceri diferite, tipul de oameni chemați să le populeze, genul de relații și de conversații pentru care au fost făcute, un întreg univers uman de referință fără de care devin inexplicabil mute. Ca și casele făloase din mediul rural, vilele urbane își reclamă astfel, cu alte mijloace și alt orizont
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
dacă nu chiar de-a dreptul îngrijorătoare, această neacordare a prezumției de nevinovăție unei perspective epistemologice și metodologice cu state vechi de funcții și cu merite greu de contestat în formarea viziunii noastre actuale despre lume și oamenii care o populează. Este neplăcut spre ridicol, de pildă, să suspectezi a priori o analiză a vieții cotidiene în comunism de intenții apologetice, dacă nu chiar de-a dreptul criptocomuniste. Și este puțin probabil că un discurs care se rezumă la condamnarea morală
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
devine un Polifem rănit. Zeii au fost răpuși de clientelism și imoralitate. Urmează, probabil, să cumpărăm din magazine chunga Dante și prezervative Dezdemona. Acum în plină împărăție a anecdotismului, metafizica tinde să devină un lux inutil. Conducătorii de popoare care populează miturile „beneficiază” de proiecții false. RELIGIE Cred că și cazanele de smoală din iad sunt clasificate pe stele. Religia este filosofia maselor. Doamne, ce electorat numeros au întemeietorii de religii! Iisus a murit pentru fiecare celulă di n noi. Moise
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
zilei de mâine trebuie să le mobilizeze supușilor întregul timp. Noi, românii, suntem țesuți din jalea dacică și euforia romană. Comunismul înseamnă să vinzi Paradisul ca să-ți poți cumpăra papuci. Mulți dintre cei care au vrut să schimbe lumea au populat gropile de gunoi ale istoriei. Se tânguiesc în noi strămoșii. Pe unele popoare numai viscolul istoriei le-a ținut în picioare. Fiecare dictator construiește un iad special pentru poporul său. Istoria are cote de speranțe, iluzii și, mai ales, de
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
vârstnicii își dau singuri de pomană. Succesul poate genera aroganță. Dar și falsă modestie. Nu s - au descoperit încă scrisori anonime de felicitare. Unii poeți caută stelele doar în coniac. Suntem atât de păcătoși și din vina celor care au populat lumea cu prea multe ispite. Cea mai multă energie o consumăm pentru regizarea aparențelor. S - ar putea scrie oricând un eseu despre rolul cârciumii în literatură. Cel mai rapid liant între oameni rămâne viciul. Și desfrânații și - au bătut joc
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
și-a dat seama când a ajuns undeva, probabil, între Grigore Alexandrescu și Slătineanu. Avea impresia că, printre clădirile din fața sa, se zăreau deja ultimele etaje ale Complexului Hotelier Dorobanți. Intenția lui era să-și aleagă un itinerariu cât mai populat posibil și, fără să se grăbească, să treacă prin Piața Romană pe lângă florăria Codlea, să traverseze bulevardul Magheru prin dreptul cinematografului Patria, ca apoi, pe lângă Athenee Palace, să intre în Știrbei Vodă până la intersecția cu Bulevardul Dinicu Golescu, Piața Gării de Nord
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
om.-Uite - zicea-nu este niciun picior de om, numai picioare de... glas, măi pruncule! și sublinia intenționat cuvântul picioare privind cu coada ochiului, a șmecherie, femeile. El așa mă și striga: Pruncu'. Eu eram convins că micuțul spațiu putea fi populat cu cel puțin două femei și doi bărbați cuibăriți acolo extrem de greu și care vorbeau pe rând. Simțeam că se petrece acolo, în acea cutie, ceva ce eu nu trebuia să știu, pentru că eram prea mic. Ceva urât. Sau ceva
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
pe Îndelete: — Am scăpat din mâinile poliției. Nimic dezonorant, Herr Czinner, vă pot asigura de asta. Își răsucea fără Încetare nasturele de la vestă și părea a fi un vorbitor străin și neconvingător În aerul proaspăt iluminat al minții doctorului Czinner, populat cu adevăruri incontestabile, o față Înfometată, o cârpă colorată, un copil cu dureri, un bărbat Împleticindu-se pe urcușul spre Golgota. E vorba de un delict politic, Herr Czinner. O afacere cu un ziar. Mi s-a făcut o mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
între tineretul lumii, a unor concursuri, între care, și cel de cânt. Concursul pornea de jos, din oricare școală. Participanții se concurau cu elan, dârzenie și talent. Cu cât etapele se ridicau mai sus, cu atât rândurile celor care le populau, se răreau. Lupta pentru ajungerea în pisc era cuceritoare, înverșunată și, nu mai puțin, emoționantă. A participat și tineretul din România. La urmă de tot, în exigenxa sită a juriilor, au rămas două ființe: o fată - Mădălina Lefter, elevă în
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
Într-o zi, bazinul Amazonului nu va mai fi decât o imensă zonă nisipoasă, așa cum e Sahara, un deșert care, an de an, câștigă teren pe seama pășunilor și a pădurilor din Sud. Elefanți, lei, zebre, girafe, chiar hipopotami și crocodili populau în vechime Sahara și imaginile lor încă se mai pot vedea în frescele de la Tassili, amintire despre o faună și o floră care acum se găsesc doar la mii de kilometri distanță, dincolo de fluviul Niger. Ce s-a întâmplat pentru ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
caldă. Bău încet, privind copacii distruși, plantele strivite, hățișurile călcate în picioare și pământul devenit o mocirlă din pricina trecerii întruna a marilor buldozere. Pământ roșu, pământ amazonian, spălat de mii de ani de ploi neîntrerupte. Pământ sărac, prea cald, puțin populat de toată acea faună măruntă care, în altă climă, face pământul să fie bogat și productiv: râme, viermi, scolopendre, acarieni, cosași, termite și larve descompun resturile vegetale și fertilizează solurile, dar în Amazonia, numărul lor e infim și pe suprafață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
hidosul produs, nu spre a urca, cu infinit efort, spre zări îndepărtate, ci pentru a utiliza bidineaua lui respingătoare. Am o mare contribuție la opțiunea medicului Tinică de a rămîne la Iași. A acceptat casa care se dărîma și era populată de șobolani, doar ca să fie aproape de spital. Prin eforturi personale a făcut-o locuibilă. Cu cîștigul dintr-o lună, în orice țară a UE sau SUA, ar fi putut-o cumpăra. Noi, noi ieșenii, cei care beneficiem de acest confort
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
ochilor nu e decât o mică parte din lume. Suntem obișnuiți să ne spunem că asta e lumea, dar nu-i deloc așa. Lumea reală este un loc mult mai întunecat și mai adânc, și mare parte din ea e populată de meduze și alte lucruri. Haruki Murakami 18 Hip-hip, ura! — Trezește-te și bucură-te de viață. Haide, ridică-te. Visam plaje. Nisip galben, rânduri de umbrele albe, mare cu apă albastră, limpede ca sticla și ceruri necuprinse, fără umbră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
treziseră În mintea lui Rowe. CÎnd ieșise din Închisoare, deși, nu fusese chiar Într-o Închisoare, după expirarea termenului de detenție - destul de scurt - fixat de justiția Majestății Sale, Rowe avusese sentimentul că pătrunde Într-o lume necunoscută; o lume misterioasă, populată de oameni cu nume de Împrumut, care se ascund unul de altul și trăiesc În umbră ferindu-și fața, care părăsesc discret un local cînd alții intră și caută Îndeosebi camere mobilate, adică locurile unde se pun cele mai puține
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
puțin așa cred. Țipătul unei cucuvele pluti pe deasupra cîmpurilor negre. Farurile camuflate ale mașinii lăsau În beznă imensul teritoriu al nopții, luminînd doar cîțiva metri, ca o dungă colorată Împlîntată În spațiile neexplorate ale unei hărți... Undeva, În acest tărîm populat de triburi necunoscute, o femeie năștea, șobolanii ronțăiau printre saci de făină, un bătrîn Își dădea sufletul, doi Îndrăgostiți Își surîdeau pentru prima oară În lumina unei lămpi; totul căpăta În Întunericul acela o Însemnătate atît de profundă, Încît misiunea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
adăugă ea, probabil drept scuză pentru că nu gustă dansurile africane. Era prea mult, Bruno simți că-l lasă nervii. Începea să i se aplece de această stupidă manie pro-braziliană. De ce Brazilia? Din câte știa, Brazilia era o țară de rahat, populată cu cretini fanatizați de fotbal și de curse auto. Copleșită de violență, corupție și mizerie. Dacă exista vreo țară detestabilă, aceea era tocmai Brazilia. — Sophie! exclamă Bruno cu avânt, cred c-o să-mi petrec vacanța În Brazilia. O să mă plimb
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
miriadele de frunze care colportează zvonuri de furtună. Cu fracul scoarței tras peste tulpină, agitându-și coroana superioară, Încă păstrătoare de șuvițe verzi, salcia din grădină pare că ar dirija furtuna. În fața mea se ridică Încet un continent de beznă, populat de moriștile unor bigudiuri cu care nici Don Quijote n-ar fi cutezat să se lupte. Forma de viață extraterestră pare că mă va Îngropa, inseminându-mă cu niște urmași verzi, având șase picioare păroase și capete de broască. Alunecarea de teren
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
se târâia trenul personal al oricărei discuții dintre bărbați - dispăruseră din program: fără ascultătoare care să aprecieze eroismul naratorului prin strașnice căscaturi, acestea nu mai aveau nici un sens. O altă specie Înflorise: discuțiile despre fotbal. Reluări maiestuoase au Început să populeze peretele-ecran, portarii plonjau ca niște vulturi pentru a salva goluri ca și făcute, spectatorii izbucneau În tribune cu brațele ridicate, ridicați de fazele pe muchie de cuțit. Cu ajutorul telecomenzii, grupul nostru a avut privilegiul de-a descifra niște enigme celebre
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
studia intens, mișcând ușor din buze, de parc-ar fi Încercat să pronunțe o literă ceva mai complicată, și din când În când zâmbea tâmp, semn că reușea să facă unele conexiuni Între elementele nudului și amintirile care-i mai populau creierul. Fața Îi era, la rândul ei, o operă de artă. Avea o formă concavă, de buton de lift, ca și cum toate formele de relief aruncate acolo cu lopata ar fi căutat să se retragă Într-un crater, rușinate de compoziția
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
primilor copii pălmuiți. Karli nu mai are voie să iasă azi afară, nu, nu. În scuarul de după colț, câini fără lesă se furișează prin iarbă și‑și fac nevoile din loc în loc. Invalizi de război, care pe atunci încă mai populau străzile orașului, îi privesc cu interes și se gândesc la vremurile când, printre străini și dușmani, mai erau încă cineva, în timp ce astăzi nu mai sunt nimic. Pocnesc din lesă, dar cățeii nici că se sinchisesc. Nimeni nu mai ascultă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]