5,260 matches
-
dreptate; la Petersburg, lucru știut, mult timp n-au vrut să-l asculte, apoi l-au ascultat, apoi i-au răspuns cu un refuz, apoi l-au momit cu promisiuni, apoi i-au răspuns cu asprime, apoi i s-a poruncit să scrie cine știe ce declarație, apoi i s-a refuzat primirea celor scrise, i s-a poruncit să înainteze o cerere - într-un cuvânt umbla degeaba de patru luni și ceva, își cheltuise toți banii; ultimele straie ale soției erau amanetate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
ascultat, apoi i-au răspuns cu un refuz, apoi l-au momit cu promisiuni, apoi i-au răspuns cu asprime, apoi i s-a poruncit să scrie cine știe ce declarație, apoi i s-a refuzat primirea celor scrise, i s-a poruncit să înainteze o cerere - într-un cuvânt umbla degeaba de patru luni și ceva, își cheltuise toți banii; ultimele straie ale soției erau amanetate, tocmai li se născuse copilul și, și «... astăzi am primit refuzul definitiv la cererea înaintată și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
tot... (zâmbi prostește). V-am chinuit, Evgheni Pavlovici? sări el, brusc, cu întrebarea la acesta. V-am chinuit sau nu? Răspundeți-mi! — Textul a fost cam lung, dar altfel... Spuneți totul! Măcar o dată în viața dumneavoastră renunțați la minciună! îi porunci, tremurând, Ippolit. — O, mi-e absolut indiferent! Fiți bun și lăsați-mă în pace! spuse Evgheni Pavlovici, întorcându-i spatele scârbit. — Noapte bună, prințe, spuse Ptițân, apropiindu-se de prinț. — Păi nu vedeți, se împușcă chiar în clipa asta! Uitați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
decât atât: ești fericit acum? Astăzi, în clipa asta? La ea? Ce a spus? Nu se ridica, nu-l asculta; îl întreba precipitată și se grăbea să vorbească, de parcă ar fi fost urmărită de poteră. — Plec mâine, cum mi-ai poruncit. Nu voi... E ultima dată când te văd, ultima dată! Acum chiar că-i ultima dată! — Liniștește-te, ridică-te! rosti el disperat. Ea îl sorbea cu nesaț din ochi, ținându-l de mâini. Adio! spuse ea în sfârșit, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
mult ca astăzi să nu vă îndepărtați nici o clipă de curte, până la ora șapte seara sau chiar până la nouă, nu sunt sigură, pentru că nu am auzit-o foarte bine. Dar... de ce? Ce înseamnă asta? Nu știu nimic; doar mi-a poruncit să vă transmit „negreșit“. — „Negreșit“? Chiar așa a spus? — Nu, n-a spus chiar așa; de-abia a apucat să-mi șoptească, pentru că s-a potrivit să-i ies întâmplător în cale. Dar se citea pe chipul ei dacă trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
Aglaiei de a sta acasă era acum aproape explicabilă: poate voia să treacă pe la el să-l ia ca însoțitor. Ce-i drept, se putea și ca ea să nu vrea ca el să nimerească acolo și de aceea îi poruncise să stea acasă... Și asta se putea. Avea amețeli, toată camera se învârtea în jurul lui. Se întinse pe canapea și închise ochii. Oricum, evenimentul era decisiv, definitiv. Nu, prințul nu credea că Aglaia este o duduie sau o domnișoară de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
plecați imediat de aici! Chiar în clipa asta!... Se prăbuși în fotoliu și izbucni în lacrimi. Deodată însă în ochii ei apăru un licăr nou, o privi insistent și cu îndârjire pe Aglaia, apoi se ridică. — Nu vrei să-i poruncesc acum... mă auzi? N-am decât să-i poruncesc și el te părăsește imediat și rămâne cu mine pentru totdeauna, se căsătorește cu mine, iar tu ai s-o zbughești singură acasă! Vrei, vrei? strigă ea ca smintită, poate nevenindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
prăbuși în fotoliu și izbucni în lacrimi. Deodată însă în ochii ei apăru un licăr nou, o privi insistent și cu îndârjire pe Aglaia, apoi se ridică. — Nu vrei să-i poruncesc acum... mă auzi? N-am decât să-i poruncesc și el te părăsește imediat și rămâne cu mine pentru totdeauna, se căsătorește cu mine, iar tu ai s-o zbughești singură acasă! Vrei, vrei? strigă ea ca smintită, poate nevenindu-i nici ei să creadă că e în stare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
prințul îi împuternicise pe Lebedev, pe Keller și pe un cunoscut al lui Lebedev, pe care Lebedev i-l prezentase cu acest prilej, să ia asupra lor toate diligențele, atât pe cele bisericești, cât și pe cele gospodărești, că prințul poruncise să nu se facă economie la bani, că Nastasia Filippovna era cea care insista și grăbea nunta, că, la rugămintea personală și înflăcărată a acestuia, prințul și-l alesese pe Keller cavaler de onoare, iar pentru Nastasia Filippovna fusese solicitat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
despre căsătorie, care se făceau auzite prin toate vilele, erau desigur susținute în parte și de Nastasia Filippovna, ca să-și irite rivala. Întrucât Epancinii erau greu de întâlnit, Nastasia Filippovna, urcându-l odată pe prinț cu ea în caleașcă, îi poruncise vizitiului să treacă pe sub ferestrele casei de vară a acestora, ceea ce pentru prinț a fost o surpriză teribilă; de cele întâmplate își dăduse seama, ca de obicei, atunci când era prea târziu, când lucrurile nu mai puteau fi îndreptate, adică în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
cineva să se intereseze cum stau lucrurile, dar Nastasia Filippovna adormise. A doua zi dimineață, înainte ca ea să se fi trezit, la Daria Alexeevna apărură încă doi curieri trimiși de prinț și abia celui de-al treilea i se porunci să-i transmită că “în jurul Nastasiei Filippovna roiesc o mulțime de modiste și coafori din Petersburg, că proasta dispoziție din ajun a dispărut fără urmă, că e preocupată, așa cum se și cade ca o femeie atât de frumoasă să fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
misterios, îi făcu semn prințului să se apropie. Când ai sunat mai devreme, mi-am dat imediat seama că tu trebuie să fii; m-am dus la ușă în vârful picioarelor și te-am auzit vorbind cu Pafnutievna. Eu îi poruncisem de cu dimineață: dacă tu sau cineva trimis de tine sau oricine ar fi sună la ușa mea, să nu se dea de gol în nici un fel că aș fi acasă; mai ales dacă vii chiar tu să întrebi de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
Norocul face ca d. Calligari să fie notat la poliție de când cu cestiunea nihilismului, ba încă dă și peste decretul de izgonire în dosare. Ministrul, pentru a îndatora pe reprezentantul României, dă ordin prefectului a executa mandatul de expulziune. Prefectul poruncește unui comisar de poliție să dea cunoștință lui Calligari de măsura luată contra sa. Comisarul găsește de astă dată pe negăsitul de șase luni; și se prezintă într-o dimineață la 6 ore în camera d-lui Calligari, purtător de
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
sunt eu copil a nu împlini porunca mai marelui meu. Iară, acel boieri zise: - Împărate, din copilăria noastră ți-am slujit și minciună din învățătura mea n-ai petrecut; iară de vreme ce nu mă crezi, blemu de vezi lucru minunat... Și porunci să-i ducă în beserică scaunul împărătesc și, șezând, porunci domnilor săi zicînd: "Să, ședem și noi aici ca să putem povesti de aceste minuni împăratului Amurat ". Într-acel ceas se umplu beserica de luminări minunate și oltariul de focul Dumnezeirii
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
de la predania dumnezeieștii Scripturi, Învață despre Îndoitul chip al ispitelor : unul prin plăcere, iar altul prin durere. Cel dintâi e ales de cineva de bunăvoie, iar celălalt fără de voie. Cel dintâi e născătorul păcatului și de el ni s‑a poruncit să ne ferim după Învățătura Domnului, care zice : „Și nu ne duce pe noi În ispită” sau : „Privegheați și vă rugați ca să nu intrați În ispită” (Matei 26, 41). Iar celălalt este pedepsitorul păcatului, chinuind prin dureri și necazuri dispoziția
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
chiar pe unii dintre bătrânii pustnici, care Își trăiau bătrânețile În adâncul pustiului, singuri, departe de oameni, doar cu Dumnezeu, bucurându‑se acolo „de mierea liniștii” și de rugăciunea neîncetată. „ Dumnezeu, Care dorește mântuirea tuturor, Într‑o zi i‑a poruncit (Cuviosului Paisie cel Mare - n.n.) : Lasă pustiul și du‑te să‑i sprijini pe frații tăi care trudesc dincolo de pustiu. Paisie a Întrebat Îngrijorat : — Mă duc, Doamne, dar voi avea folos ? Sunt eu vrednic să‑i conduc pe alții ? Eu
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
de curse, le disprețuim (pentru dobândirea) altora cu mult mai mariă”156. Când proconsulul păgân i‑a zis venerabilului episcop Policarp al Smirnei : „Am la dispoziția mea fiare, am să te predau lor În caz că nu te căiești”, Policarp a răspuns : „Poruncește, căci pentru noi rămâne cu neputință Întoarcerea de la mai bine la ce‑i mai rău, ci dimpotrivă, e bine să ne Întoarcem de la rău la dreptate”. Acela Însă i‑a zis din nou : „Dacă de fiare nu‑ți pasă, focului
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
de atâtea amenințări, ci dimpotrivă tocmai proconsulul a fost cel care și‑a ieșit din fire”157. Istoricul Casiodor ne mărturisește despre pilduitoarele fapte ale diaconului Veniamin ce au fost aduse la cunoștința regelui. Adus la el, acesta i‑a poruncit să tăgăduiască pe Dumnezeul adevărat pe care‑L adora. Dar el l‑a Întrebat pe rege, zicând : „De ce cinste este vrednic cel care, părăsindu‑și țara sa, se pune În slujba altei țări străine ?”. Și când regele a răspuns : „«Este
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
omul care, părăsind pe Creatorul și Făcătorul lumii, pe Cel ce dă viață și mântuire, vrea să zeifice pe unul din slujitorii Lui și să‑i acorde mai degrabă acestuia cultul dato‑ rat ?ă. Înfuriat de aceste cuvinte, regele a poruncit să se ascută douăzeci de trestii și să i se Înfigă sub unghiile dege‑ telor de la mâini și de la picioare”158. Pe fericitul martir Carp, proconsulul, stând pe scaunul de judecată, l‑a Întrebat care‑i este numele. „Fericitul a
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
prin Cuvântul, tot așa, cei ce se Închină acestora (zeilor) se aseamănă deșertăciunii demonilor și vor pieri Împreună cu ei În gheenăă”159. Sfântul Ambrozie al Milanului ne istorisește și despre martiriul fiilor preotului Eleazar. Astfel, Împăratul prigoni‑ tor Antioh a poruncit să fie duși la cazne fiii preotului Eleazar, mai Întâi cel mai mare dintre frați, care a grăit râzând : „«Bine că păstrezi ordinea de vârstă. Dar cum Îți poți Închi‑ pui că noi vom călca Legea lui Dumnezeu ? Iată, noi
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
forțe armate, ca să ducă la Îndeplinire porunca Împăratului, o biată femeie, pe care se vedea sărăcia, trăgându‑și fiul de mână și Îndreptându‑se către biserica aceea, l‑a Împiedicat pe prefect să‑și Îndepli‑ nească sarcina. Prefectul, indignat, a poruncit să fie adusă la el femeia și i‑a spus : „«Femeie nenorocită, Încotro alergi fără rușine ?ă Ea spuse : Unde se grăbesc și alțiiă. Iar el : «N‑ai auzit că prefectul are să‑i omoare acolo pe toți pe care Îi
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
Același istoric - eruditul aristocrat roman creștin Casiodor - ne relatează că Hormisdas era un mare nobil la perși, care avusese pe tatăl său prefect. Când regele a aflat că acesta este creștin, a cerut să‑i fie adus și i‑a poruncit să tăgăduiască pe Dumnezeu Mântuitorul. Dar „el a răspuns : Nu gândești nici drept, nici folositor, Împă‑ rate. Căci cel care este Învățat să nege cu ușurință și să disprețuiască pe Dumnezeul tuturor, disprețuiește foarte ușor și pe Împărat, care este
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
medici din Nicomidia deveniseră invidioși pe el și, fiindcă Îngrijise un creștin tocmai chinuit din ordinul Împă‑ ratului, ei profitară de ocazie pentru a‑l denunța pe Pantoleon la Împărat. Pentru credința și dragostea tânărului Pantoleon față de Hristos, Împăratul Maximian poruncește ca acesta să fie supus unor chinuri groaznice, după care decide să‑i fie tăiat capul. În timpul tortúrilor, prin minune, se vindeca de fiecare dată. Aruncat să fie sfâșiat În groapa cu fiare sălbatice, a rămas neclintit În credința sa
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
pătimească primeau astfel ca pe un leac cuvintele bătrânului, Învățând să nu se descurajeze, ci mai degrabă să fie cu Îndelungă răbdare ; iar cei ce erau vindecați erau Învățați să nu mulțumească lui Antonie, ci numai lui Dumnezeu”296. Nu poruncind vindeca Antonie, ci rugându‑se și chemând numele lui Hristos, spre a fi tuturor vădit că nu era el cel ce făcea aceasta, ci Domnul, Care Își arăta iubirea de oameni prin el și vindeca pe cei ce pătimeau. A
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
cei care îl ascultau: Urmeaz]-ți dorințele în toat] viața ta, Capul s] ți-l împodobești cu mirt și vesminte alese s] porți... Caut] s]-ți împlinești pl]cerea și vrerile, Grijește-ți de nevoile lumești dup] cum inima îți poruncește, Pan] în ziua h]r]zit] morții. El mai adaug] c] nimeni nu-și ia bunurile cu sine, c] doliul și bocitul nu vor aduce pe nimeni din mormânt, de unde nu exist] cale de întoarcere. În lumea din afara granițelor Egiptului
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]