5,068 matches
-
externi. Consiliul cartierului a luat ființă în 1998 (fiind compus din 40 locuitori și 10 reprezentanți ai asociațiilor din cartier). Au fost create mai multe comisii, miza lor fiind aceea de a ierarhiza spațiile în funcție de probleme, de a afla soluții pragmatice și cele mai nimerite moduri de gestionare punctuale (privind spațiile pietonale, parcările și securizarea lor, incivilitățile, liniștea publică). Încă de la început au fost identificate competențele fiecărui implicat, responsabilitățile și capacitățile concrete de intervenție (tehnică, financiară). Aceasta a presupus formarea actorilor
Guvernarea orașului by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
acționau coerent și pertinent, plecând de la propunerile locuitorilor vizând ameliorarea vieții în cartier. S-a constatat că ameliorarea participării cetățenilor și sporirea capacității lor de intervenție s-au datorat informării și formării lor prin reuniuni, vizite, expoziții etc., formarea lor pragmatică fiind însoțită, la anumite intervale de timp, de expuneri teoretice făcute de un sociolog remunerat de municipalitate (o dată la două luni, timp de două ore). Treptat, locuitorii au ajuns să depună proiecte și au devenit vizibile semnele că se dezvoltă
Guvernarea orașului by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
o absurditate. Jocurile puterii au influențat întotdeauna structurarea orașelor. În sensul cel mai larg al termenului, urbanismul "acoperă orice acțiune conștientă vizând conceperea, organizarea, amenajarea sau transformarea orașului și a spațiului urban 1"; istoria sa este dominată de viziuni religioase, pragmatice sau științifice care sunt, în același timp, tot atâtea moduri de legitimare a puterii. Jacques Heers a insistat asupra acestui aspect cu referire la orașele Evului Mediu occidental: amenajarea orașului "rezulta, în mod inevitabil, din afirmarea unei puteri. Niciodată nu
Guvernarea orașului by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
și proliferarea unei populații flotante obligau municipalitatea la modernizarea și stăpânirea traficului [...]. Această prioritate, ca și insalubritatea și considerațiile strategice, a stat la baza tuturor lucrărilor"4. În timpul celui de-al Doilea Imperiu, statul și-a legitimat intervenția prin considerații pragmatice. Acesta avea în vedere să fie auxiliarul dezvoltării economice și să satisfacă "nevoile îndreptățite ale poporului" (proclamația din 2 decembrie 1851). Pragmatic, al Doilea Imperiu se voia indiferent față de dezbaterile ideologice. Acesta nu a dezvoltat o viziune politică însă. După cum
Guvernarea orașului by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
la baza tuturor lucrărilor"4. În timpul celui de-al Doilea Imperiu, statul și-a legitimat intervenția prin considerații pragmatice. Acesta avea în vedere să fie auxiliarul dezvoltării economice și să satisfacă "nevoile îndreptățite ale poporului" (proclamația din 2 decembrie 1851). Pragmatic, al Doilea Imperiu se voia indiferent față de dezbaterile ideologice. Acesta nu a dezvoltat o viziune politică însă. După cum remarcă Pierre Rosanvallon: "Din cauza faptului că era autoritar, cel de-al doilea Imperiu a fost, paradoxal, preocupat de reforme: legitimitatea sa nu
Guvernarea orașului by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
orientările prestațiilor lor472. Dar această perspectivă ar cere mai întâi ca Franța să-și schimbe moravurile politice. Este știut însă faptul că primarii consideră dezvăluirea conflictelor ca pe un obstacol în calea afacerilor profitabile ale municipalității. Ei preferă să trateze pragmatic problemele, de la caz la caz, decât să se angajeze pe un făgaș politic. Nu se poate nega impactul acestei "eficacități discrete". Dominique Lorrain sublinia: "Aleșii locali au oroare să-și asume riscuri, nu sunt familiarizați cu adoptarea unor soluții tranșante
Guvernarea orașului by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
resursă individuală evidențiată în relațiile sociale printr-o serie de valori și atitudini (Newton, 1997; Whiteley, 1999; Inglehart, 1997). Ca atare, acesta poate fi exprimat prin încrederea socială, spre exemplu. În ceea ce privește măsurarea, capitalul social a fost măsurat într-un mod pragmatic, ad-hoc și nesistematic (Flap, 1999). Multe studii folosesc mai ales date secundare colectate în alt scop, ceea ce încurajează folosirea oricărui indicator cantitativ disponibil drept proxy pentru capitalul social (Rose și Weller, 2003). Pentru unii autori, măsurarea trebuie realizată la nivel
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2349_a_3674]
-
Toți erau interesați de efect, de cunoașterea condițiilor în care efectele există, se pot obține, atenua sau amplifica. Problema influenței, a efectelor s-a constituit în temă unificatoare, într-un adevărat „miez” al cercetării comunicării de masă. Dincolo de interese economice, pragmatice („administrative”) - cum să obții efectele dorite prin intermediul acțiunii mass-media -, tema influenței este miezul comunicării din cel puțin două motive, care stau în picioare și astăzi: - mass-media reprezintă principala instituție care pune în circulație informația publică, prilejuind automat întrebarea cu privire la legătura
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2349_a_3674]
-
sau a organizațiilor mediatice. Direcționează comunicarea de masă către studiul efectelor, jucând rolul de punte între abordarea europeană din științele sociale (dominată în acea vreme de abordări filosofice și speculative) și noile tendințe care se nășteau în Statele Unite (behaviorismul, abordarea pragmatică, cercetarea cantitativă). În 1933 Lazarsfeld călătorește pentru prima dată în America, iar în 1935 se stabilește în această țară. În 1937 devine directorul nou-creatului Birou de cercetare a radioului de pe lângă Universitatea Princeton, iar în 1939 se mută la Universitatea Columbia
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2349_a_3674]
-
din domeniul științelor educației, sistemele de referință ca și concluziile adiacente fiind multiple, deseori contradictorii. Cuplată și cu dimensiunea coordonării și conducerii procesului educațional, o astfel de luare de poziție devine cu totul interesantă și profitabilă din punct de vedere pragmatic. Structurată pe șapte capitole, lucrarea realizată de Valerica Anghelache analizează principalele aspecte teoretice și metodologice privind schimbarea educațională, pe două dimensiuni majore: filosofică și procesuală, încercând astfel să faciliteze înțelegerea complexității acestei problematici de mare actualitate. Autoarea detaliază cu pertinență
Managementul schimbării educaționale: principii, politici, strategii by Valerica Anghelache () [Corola-publishinghouse/Science/992_a_2500]
-
numai în măsura în care școala, prin oamenii săi, îi conștientizează necesitatea și și-o asumă ca principiu fundamental de acțiune. În acest sens, renunțarea la mimetismul acțional, la comportamentul reactiv, capătă accente imperative. Dimpotrivă, schimbarea se impune abordată într-o manieră realistă, pragmatică și creativă, pornind de la necesitățile individualizate ale școlii. Mai mult, raportarea la experiențe similare, trăite în spațiul educațional european, ar facilita atât determinarea dificultăților sau greșelilor ce trebuie evitate, cât și a avantajelor implicite ale schimbării, dar, mai ales, ar
Managementul schimbării educaționale: principii, politici, strategii by Valerica Anghelache () [Corola-publishinghouse/Science/992_a_2500]
-
acumularea lacunelor etc. Altfel spus, se impune folosirea măsurii atât în judecarea categoriilor de vârstă, cât și în aplicarea schimbărilor. În ceea ce privește variabila gen, nu putem emite judecăți definitive. Putem să spunem doar că, în general vorbind, bărbații par a fi pragmatici în abordarea faptelor și a evenimentelor, comparativ cu femeile, mult mai orientate spre reflecție și analiză. Studiul menționat anterior, prin analizele statistice efectuate, a evidențiat faptul că nu există diferențe semnificative statistic (p≤ 0.05) între cadrele didactice de gen
Managementul schimbării educaționale: principii, politici, strategii by Valerica Anghelache () [Corola-publishinghouse/Science/992_a_2500]
-
că ele exprimă esența acțiunii, relațiile logice ale procesului de schimbare și capătă o arie largă de aplicabilitate. Acesta poate reprezenta unul dintre motivele pentru care principiile schimbării au șansa de a se impune mai mult ca elemente cu caracter pragmatic, decât normativ. Trăsăturile esențiale ale principiilor schimbării sunt, de fapt, expresia caracteristicilor generale ale procesului de schimbare educațională. Din acest motiv, considerăm că principiile schimbării educaționale au următoarele trăsături esențiale: * caracter general, rezultat din esențialitatea lor, din faptul că vizează
Managementul schimbării educaționale: principii, politici, strategii by Valerica Anghelache () [Corola-publishinghouse/Science/992_a_2500]
-
mare frecvență au evaluarea psihologică a personalului didactic și autoevaluarea. În ceea ce privește evaluarea obiectivelor, ea devine prioritatea școlii actuale, conștientă de necesitatea fixării unor ținte strategice care să-i ghideze procesul de dezvoltare. Mix-ul de marketing O modalitate mult mai pragmatică de dezvoltare a instituției școlare o reprezintă folosirea tehnicilor de marketing educațional. Deși inițial marketingul a apărut în domeniul economic, treptat s-a impus în toate sectoarele vieții sociale. Raportând strategiile de marketing la sistemul de învățământ, Ș. Iosifescu (2001
Managementul schimbării educaționale: principii, politici, strategii by Valerica Anghelache () [Corola-publishinghouse/Science/992_a_2500]
-
și de indivizi. În condițiile în care managerul face abstracție de specificul sau chiar de existența culturii organizaționale, folosindu-se de atributele managementului științific, are toate șansele de a se confrunta cu eșecuri pentru care nu va avea, probabil, soluții pragmatice. Dacă managerul însuși este produsul culturii organizaționale, există atât șansa promovării unui management participativ, motivant, dar și a corectării eventualelor neajunsuri identificate la nivelul acesteia. De cele mai multe ori, când facem referire directă la cultura organizațională suntem tentați spre o abordare
Managementul schimbării educaționale: principii, politici, strategii by Valerica Anghelache () [Corola-publishinghouse/Science/992_a_2500]
-
Discuțiile legate de rolul climatului în buna desfășurare a activității la nivelul unei organizații se regăsesc în diferite forme în majoritatea tratatelor de psihologie organizațională și au apărut pe fondul reașezării organizațiilor, din punct de vedere funcțional, pe principii occidental pragmatice. Importanța crescândă acordată acestei variabile de către marea majoritate a organizațiilor impune analiza sa și din perspectiva specificului organizației școlare, deși dificultățile de interpretare se mențin și în acest caz. Există uneori tentația de a comprima semnificațiile climatului și ale culturii
Managementul schimbării educaționale: principii, politici, strategii by Valerica Anghelache () [Corola-publishinghouse/Science/992_a_2500]
-
Harris, 1995). Există și o a treia categorie, cea a specialiștilor ce se situează pe poziții intermediare, considerând leadership-ul parte integrantă a managementului (Kerr, 1977, Jacques și Clement, 1991, Phillippe De Woot, 1992). Cei care refuză orice discriminare conceptuală sau pragmatică între cele două concepte le utilizează în manieră aleatorie, funcție de context, dar fără a avea ca fundament rațiuni științifice sau practice. De foarte multe ori, ambele sunt redate prin conceptul de conducere. Nu putem considera acceptabilă o astfel de abordare
Managementul schimbării educaționale: principii, politici, strategii by Valerica Anghelache () [Corola-publishinghouse/Science/992_a_2500]
-
descriu parcurgerea traseului de la "ceea ce este", mai exact starea de facto a organizației școlare, la "ceea ce trebuie să fie", adică starea dezirabilă în care anticipăm că se va regăsi școala în urma aplicării proiectului/ planului, între cele două concepte există diferențe pragmatice. Astfel, proiectarea reprezintă o operație cu un grad ridicat de generalitate, responsabilă de formularea misiunii, a scopurilor generale, a motivației ce stă la baza introducerii schimbării organizaționale, precum și a resurselor și modalităților de acțiune, aspecte ce descriu, în realitate, strategia
Managementul schimbării educaționale: principii, politici, strategii by Valerica Anghelache () [Corola-publishinghouse/Science/992_a_2500]
-
Considerată un domeniu relativ nou de analiză, educația pentru schimbare aduce în discuție un fenomen ce cu greu ar mai putea fi neglijat: fenomenul schimbării. Abordarea corectă a acestuia este obligatorie și oportună nu doar din considerente teoretice, ci și pragmatice. Este un fenomen real, obiectiv, ceea ce permite studierea lui din perspectiva științelor educației. Am putea spune că putem delimita chiar o pedagogie a schimbării care se fundamentează pe principiile pedagogiei generale, dar care are în obiectiv o nouă realitate: transpunerea
Managementul schimbării educaționale: principii, politici, strategii by Valerica Anghelache () [Corola-publishinghouse/Science/992_a_2500]
-
Derularea unor activități de formare care să asigure fiecărui individ (cadre didactice și elevi) un set de cunoștințe, competențe prospective, ceea ce va favoriza adoptarea unui comportament conștient, prosocial etc. c) La nivelul organizației școlare: * Abordarea schimbării educaționale într-o manieră pragmatică, realistă și prospectivă; * Diagnoza și analiza necesităților individualizate ale școlii; * Planificarea riguroasă a schimbării, ceea ce ar presupune: conceptualizarea schimbării, pilotarea schimbării și efectuarea eventualelor corecții, implementarea schimbării și evaluarea efectelor acesteia asupra cadrelor didactice, elevilor, școlii în ansamblu; * Orientarea către
Managementul schimbării educaționale: principii, politici, strategii by Valerica Anghelache () [Corola-publishinghouse/Science/992_a_2500]
-
în societățile dezvoltate, cu privire la rostul sistemului de învățământ și implicit al școlii. Reformele ar trebui gândite din perspectiva societății și a nevoilor ei și nu din perspectiva intereselor sistemului și ale birocrației care îl deservește. Se impune, așadar, o viziune pragmatică în construirea schimbărilor din educație, o reașezare a valorilor școlii și un consens acțional între decidenți, cercetători și practicieni. Gestionarea schimbărilor din educație reclamă un management bazat pe creativitate, care valorifică experiențele, motivează și găsește soluții la probleme dificil de
Managementul schimbării educaționale: principii, politici, strategii by Valerica Anghelache () [Corola-publishinghouse/Science/992_a_2500]
-
of change and the psychological mechanisms that may generate acceptance or resistance attitudes towards change in each individual. As far as the school managers are concerned, the present work may serve as a guideline for approaching educational change in a pragmatic, realistic and prospective manner, analysing and diagnosing individual school necessities, as well as rigorously planning change, which would imply: conceptualizing change, piloting change, and effecting possible corrections, implementing change and assessing its effects on the teachers, pupils, the school as
Managementul schimbării educaționale: principii, politici, strategii by Valerica Anghelache () [Corola-publishinghouse/Science/992_a_2500]
-
spune Lessing, "nu ne rămâne decât munca. Doar munca ne înviorează, ne bucură, ne face fericiți". Marea "taină" a celor vârstnici este că "se schimbă trupul, dar tu nu te schimbi de fapt câtuși de puțin". Desigur, aici, nereligioasa și pragmatica Doris Lessing se gândește fără îndoială (și cât se poate de sentimental) la suflet. Avem și o declarație a autoarei de ultimă oră, care dă semne de tristețe, de oboseală: Ești mereu mai sceptic, totul e din ce în ce mai enigmatic, mai superificial
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
renunța la el în Marea Britanie, fiindcă încetase să mai aibă vreo utilitate. Reacția mea a oscilat între o reacție șocată, de rezistență față de etica militară (am refuzat să candidez pentru un post de ofițer la instrucția elementară) și o resemnare pragmatică, hotărârea de a-mi face viața cât mai comodă cu putință. Am dezvoltat aceste două reacții în doi eroi diferiți și le-am dat destine opuse. Presupun că romanul reflectă propria mea aversiune față de gesturi romanțioase riscate, dar și o
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
revoluții științifice, toate considerate din perspectivă istorică. În cazul psihologiei, ele au avut ca suport influențe ideologice, de cele mai multe ori cu efecte frânătoare, de izolare, unele în Germania, înainte și după primul război mondial, altele în America, dominată de spiritul pragmatic, influențe de care separarea este una dintre cele mai dificile. Pentru conștientizarea cauzei profesionale a psihologiei, a sensului și direcției sale de dezvoltare, în introducerea acestei cărți am invocat cazul "țigăncii ghicitoare". La prima vedere, exemplul poate fi acceptat în
Istoria psihologiei : altar al cunoașterii psihologice by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]