11,065 matches
-
tradiției orgolioase din secolele XV-XVI. Nu rămânea altceva de făcut decât supunerea totală în fața Angliei. Ceea ce Don Carlos se grăbește chiar să împlinească, prin vizita sa în Anglia și prietenia cu viitorul rege Eduard VII. Republicanii și partidele de opoziție profită însă de indignarea maselor, pentru a-și înteți campania împotriva regimului. Ziarul Os Debates scrie cu litere mari: "Portughezi! Jos monarhia! Jos învîrtiții! Jos infamia!". Strigătele antiengleze - "Jos pirații!" - se înfrățeau cu amenințările antimonarhice, Statuia lui Camoens din Lisabona e
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
de la principiile republicane. În realitate țara era alături de el, dar Pimenta nu înțelesese structura crizei prin care trecea Portugalia, și care era, prin excelență, o criză politică. Generalul Pimenta de Castro se mărginise să caute soluții economice și administrative. Nu profitase de carența teribilă în care se aflau, în primul an de război european, republicanismul și grupările democratice din Portugalia, ca să dea țării o nouă orientare politică, așa cum îi îngăduiau oamenii și-i comandau împrejurările. Pimenta de Castro credea în același
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
dus Biserica Romano-Catolică la crearea Centrului; în primul rând, pentru a se pune la adăpost de represaliile regimului republican, pe tema implicațiilor ei în acțiunea monarhiștilor. Catolicismul suferise prea mult persecuția "furnicii albe", a masonilor și a democraților, pentru ca să nu profite de un moment de acalmie și să dobândească un modus vivendi cu Republica. Urmările au fost, însă, dezastruoase pentru unitatea forțelor contra-revoluționare. Centrul Catolic a despicat în două, pentru totdeauna, opoziția antirepublicană, antidemocratică și antimasonă. Dacă în Portugalia monarhia n-
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
sine restaurarea monarhiei. Se ajunsese la un compromis cu Guvernul, compromis care dovedea o neîncredere și suspiciune reciprocă: garnizoanele să nu-și părăsească reședințele și să păstreze, "deocamdată", neutralitatea. Nu se înțelegea prea bine ce însemna această "neutralitate". Între timp, profitând de paralizarea oricărui spirit de inițiativă din partea celor două forțe de temut - armata și monarhiștii - adversarii regimului lui Sidonio Paes încep să se organizeze. Alfonso Costa, de la Paris, trimite ordine. Se întorc în țară șefii activi ai democrației. Sunt eliberați
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
pe tribunul Antonio José de Almeida, care-și ia mandatul în primire la 5 octombrie. Imediat după asasinarea lui Sidonio Paes fusese numit Președinte al Republicii - mai mult cu forța decât de bună voie - bătrânul amiral Canto de Castra; acesta profită de deschiderea Parlamentului, în iunie 1919, ca să-și înainteze demisia. Lichidarea "vechiului regim al Republicii Noi" se face cu o cruzime și o lipsă de responsabilitate înmărmuritoare. Autoritatea își pierde prestigiul îndată după victoria democraților. Poliția e atacată de mulțime
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
dauna alemanilor; mai târziu, în 413, ei au trecut fluviul deodată cu alte neamuri barbare. Stabiliți în Renania de azi, burgunzii au încercat, în 434, să se extindă spre Belgica, dar au fost înfrânți de către Magister militum Flavius Etius, ce profita din belșug de serviciile mercenarilor huni. Odată pacea încheiată, ei s-au întors la teritoriul lor, dar au fost atacați mișelește de huni, probabil fără autorizarea explicită din partea lui Etius, însă fără îndoială cu consimțământul său. Pe de altă parte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
caute alianța cu romanii ar fi fost un lucru inutil, fiindcă ei nu ar fi fost în stare să ne apere de huni, care pe atunci erau aliații lor. Eu vă zic: am avea mai mult de câștigat dacă am profita de războiul ce bate la ușă ca să le-o tragem pe coajă romanilor, în loc să ne lăsăm uciși pentru ei. Ne ajunge; ar trebui să ne întoarcem la zeii noștri de demult și să ne desprindem de dumnezeul creștin, să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
își amintea, capătul cărării pe care coborâse cu cei doi paznici trebuia să se afle cam îndărătul său. Ar fi fost, deci, suficient doar puțin noroc. Odată ce ar fi ajuns pe cărare, ar fi putut să urce în fugă și, profitând de camuflajul tufișurilor, să ajungă la micul luminiș unde se găseau caii, după care și l-ar fi luat pe al său și ar fi șters-o, salutându-i... Nu. La cai stătea Kayuk; era foarte tânăr, dar suficient de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
cam sumar. Era limpede că, în vreme ce el își pierduse cunoștința, reușise să-și desfacă frânghia și să-l urce în șa pe fratele ei, după care, probabil urcându-se în spatele său pentru a-l sprijini, fugise împreună cu el, căutând să profite de ultimele licăriri ale zilei. își spunea că ar fi trebuit să-i urmărească, profitând de faptul că Frediana, crezând poate că el era mort, îi lăsase calul, împreună cu cel al lui Rutger. în același timp, își dădea seama că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
și să-l urce în șa pe fratele ei, după care, probabil urcându-se în spatele său pentru a-l sprijini, fugise împreună cu el, căutând să profite de ultimele licăriri ale zilei. își spunea că ar fi trebuit să-i urmărească, profitând de faptul că Frediana, crezând poate că el era mort, îi lăsase calul, împreună cu cel al lui Rutger. în același timp, își dădea seama că ar fi făcut mai bine să se depărteze de acel loc blestemat și să-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
spunea totul: Vesontio ardea. Dușmanul, însă, plecase de acolo, iar incendiile ce înghițeau satele cele mai apropiate de vechiul drum militar lăsau să se înțeleagă că era clipă de clipă tot mai aproape. Mai jos, pe coastă, soldații descălecaseră și profitau de acea scurtă oprire ca să mănânce ceva și să-și potolească setea. Erau puțin peste patru sute de cavaleri, între care trebuiau numărați cel puțin o sută de galo-romani și helveți, cu tot felul de arme la ei, unele chiar rudimentare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
și călăreți se răsturnară pe iarbă, împiedicându-i pe cei ce veneau din urmă, iar rezultatul fu un haos general în înaintarea rândurilor hune. între timp, războinicii ce se găseau ceva mai în față se ciocneau de cavalerii burgunzi, care profitară din plin de acel moment favorabil, pătrunzând adânc în aliniamentul dușmanilor și spărgându-l. Sebastianus și Mataurus continuau să strige, îndemnându-și oamenii, însă aceștia nu aveau nevoie de încurajare: alanii, în special, își trimiteau săgețile într-un ritm incredibil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
imediat, strângându-și buzele pentru ca războinicii lui să nu-l audă vorbind de acest episod, despre care - știa foarte bine - umblau prin corturi cele mai felurite variante. Canzianus nu putu să înțeleagă la ce se referea, însă, cu toate acestea, profită de ocazia oferită de vorbele acelea și încuviință energic: — Puterea trăsnetului, da. Ai spus bine. Cu puterea sa, Dumnezeul meu poate, fără îndoială, să distrugă, dar uneori vrea numai să mustre, cum s-a întâmplat acum cu Inisius. Ba chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
un luminiș ce avea în mijloc o baltă înconjurată de stufăriș și pâlcuri de arbuști. Speriate de trecerea atâtor oameni, câteva potârnichi își luară zborul razant cu pământ, cu câteva bătăi zvâcnite de aripă, în vreme ce tăcerea cobora între copacii dimprejur. Profitând de spațiul oferit de întinderea de iarbă, Sebastianus își șfichiui calul și se apropie de silueta zveltă pe care o vedea când și când apărând în mijlocul grupului de războinici robuști. Dar când căută să găsească un loc printre ei, ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
tu dintr-o parte și eu din cealaltă, închidem cercul în spatele lor și îi împingem către Mandzuk. Odolgan consimți plin de satisfacție: — Bine! spuse, luându-și rămas-bun. O să-și amintească de noi o vreme prin părțile astea! Puțin după aceea, profitând de protecția oferită de pâlcul de copaci, mici grupuri de războinici părăsiră coada coloanei și se răspândiră prin preajmă, culcându-și caii în iarba înaltă și printre arbori. începu apoi așteptarea, care nu dură prea mult. Curând, pe drum apărură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
lui o să piardă două brațe care îl ajută la câmp. E un băiat grozav, îl cunosc, și sunt sigur că o să știe să îndrepte răul pe care l-a făcut“. Dar acela îmi dă un brânci și mă trântește. Băiatul profită atunci și o zbunghește ca un iepure. însă câinele i se vâră în față, îl trântește la pământ și îl înhață de gât. Vechilul, în locl să-l cheme, stătea cât era de mare cu picioarele depărtate, râzând de el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
încheie acolo. A doua zi de dimineață, ieșind în curte, regăsiră soarele. După ce îi lăsă lui Maliban timp să-și ia rămas bun de la cucerirea sa din seara trecută, o apucară din nou pe vechiul drum militar; în ziua aceea, profitând de timpul frumos, străbătură o distanță aproape de două ori mai mare. Conștient că avea puțin timp la dispoziție ca să-și îndeplinească misiunea, Sebastianus pusese la punct un plan de călătorie mai mult decât ucigător, care, cu toate acestea, fu respectat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
parte, vedeți bine, prieteni, că am spus adevărul. Eudoxiu e de acum în afara Bagaudiei! Un alt bagaud se ridică din spatele mulțimii, contrazicându-l cu furie: — Nu! Tu ești trădătorul! Tu ai violat legile noastre! Hotărârea era luată și acum tu profiți de absența lui Eudoxiu ca să-i înfigi un pumnal în spate și să pui iarăși totul în discuție! Izbucni o serie de proteste, mici altercații se încinseră ici și colo în mulțime și un scurt tumult se ridică; pentru a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
degrabă de rușine. Cei doi schimbară câteva cuvinte pe un ton aprins: căpetenia barbară părea mâniată, băiatul părea evident stânjenit și dădea impresia că se justifica. Imediat după aceea, bătrânul războinic schimbă câteva cuvinte cu oamenii din suita sa. Hippolita profită ca să-l întrebe pe soldat dacă înțelesese ceva din acel dialog însuflețit. Mabertus răspunse, făcând semn cu bărbia spre căpetenia barbară. După cum îmi închipuiam, băiatul e fiul lui. L-a certat: i-a spus, după câte am înțeles, că a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
să-și domine mânia și vrând să termine cât mai repede treaba, se azvârli înainte și aplică prima lovitură - un croșeu de dreapta, parat cu ușurință de celălalt, care răspunse cu o lovitură identică, parată de Metronius cu aceeași ușurință. Profitând de scurtarea distanței, Milone, care era ceva mai lent, dar mai robust, căută să-l apuce pentru a angaja o luptă corp la corp, dar el se feri prompt de strânsoarea periculoasă a mâinilor sale. încercă din nou să atace
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
mele să aibă tot ce e mai bun? Un cor de răspunsuri afirmative și de aprecieri se ridică din mulțime, ce părea acum îmbărbătată de atitudinea fermă a conducătorului său. Atila, care știa să citească bine starea sufletească a mulțimii, profită cât putu de mult de acel moment favorabil. Și atunci, ce mai faceți aici? Nu vă îngrijorați pentru mine. Drept cine mă luați? Regele vostru nu e un împărățel roman nevolnic; e aici și nu o să părăsească. îngrijiți-vă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
două lovituri năprasnice de sus, pe care el le pară fără greutate, ba chiar aplicând imediat o lovitură prin fandare, de care ea se feri cu abilitate, printr-un salt înapoi, după care se puse din nou în gardă. Balamber profită de acele momente pentru a arunca o privire în direcția râului, în speranța că-i va vedea sosind pe oamenii săi. Observă mișcare pe câmpie, dar i se păru că burgunzii, chemând-se unul pe altul cu strigăte puternice, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
mari speranțe. Ei își dau seama foarte bine că Lesley Craig poate, în decursul unei perioade de treizeci de ani, să întinerească vreo trei sute de persoane. Dar nu prea cred că, indiferent de cantitatea de efort științific depusă, vor putea profita și cei care nu au aceeași grupă sanguină cu el. Jefferson Dayles ezită, apoi: - Presupunând că s-ar putea face, personal ce crezi? - Nu este nimic de crezut, veni replica dură. Eu nu am grupa lui sau a dumneavoastră, indiferent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85100_a_85887]
-
lungă de femei care defilează cu pancarde - TRĂIASCĂ DREPTURILE FEMEILOR; ÎN VIITOR BĂRBAȚII VOR FACE MUNCILE FIZICE IAR FEMEILE, LE VOR FACE PE CELE ADMINISTRATIVE; O LUME DREAPTĂ, ORDONATĂ, PAȘNICĂ, GUVERNATĂ DE FEMEI." Un bărbat strigă: - Opriți-le, opriți-le! Profită de respectul nostru pentru ele și vor să ne facă sclavi. Haide! Bărbații ieșiră încruntați în față și formară grupuri violente. Când vehiculele blindate eliberară străzile, douăzeci și patru de femei zăceau moarte, alte nouăzeci și șapte erau grav rănite și peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85100_a_85887]
-
noi soluții, ci pentru a construi un comentariu pe două voci care să dea o nouă viață unei dezbateri ale cărei concepte păreau de mult clasate. Cei doi explorează o para-realitate de port balcanic, loc de întâlnire al viselor extravagante. Profitând de starea de letargie a supraveghetorului său, Carol evadează, savurându și libertatea și posibilitatea de a înfăptui fără opreliști actul sinuciderii. În urma unui monolog interior, el sesizează unitatea dintre păzitor și păzit, are senzația dedublării și romanul se încheie în
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]