16,190 matches
-
aș picta-o - Mai ales pe cea a Asfințitului Veghind lângă o lotcă Rămasă captivă între stufărișuri. Ți-aș picta un tablou de vis... Dar, până când voi afla Pasărea al cărei destin secret Este acela de a fi pictor, Îți promit Că nu voi lăsa timpul Să întârzie lângă șevalet. Îl voi obliga să compună Doar pentru noi, O lungă, nesfârșită, primăvară. Referință Bibliografică: Sonata timpului / Constanța Abălașei Donosă : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1783, Anul V, 18 noiembrie 2015
SONATA TIMPULUI de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 1783 din 18 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373757_a_375086]
-
în mine” (Galateni 2, 20) sau „Noi avem gândul și simțirea lui Hristos” ( cf. I Corinteni 2, 16; Filipeni 2, 4). Biserica este așadar un organism viu din care fac parte ca mădulare toți cei botezați, toți cei care au promis la botez că „se leapădă de Satana și se unesc cu Iisus Hristos” (din rânduiala botezului). Prin botez devenim așadar mădulare ale Trupului lui Iisus Hristos care este Biserica în care creștem spiritual, prin rugăciune, asceză și împărtășirea cu Sfintele
DESPRE SFÂNTA ŞI DUMNEZEIASCA EUHARISTIE IN TRADIŢIA ORTODOXĂ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2002 din 24 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373701_a_375030]
-
Acasa > Stihuri > Anotimp > NOAPTE DE TOAMNĂ Autor: Camelia Cristea Publicat în: Ediția nr. 1776 din 11 noiembrie 2015 Toate Articolele Autorului Toamna a jerfit altarul Pomilor cu frunză deasă Într-o lacrimă de ploaie A promis că o să iasă Urcă dealul pân' la strungă Și doinește iar cu foc, Dintr-un fluier curge seara Și un fir de busuioc. Vântul trece fără milă Când e liniștea mai plină Și zburlește iarba arsă Ce din somn a
NOAPTE DE TOAMNĂ de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1776 din 11 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384708_a_386037]
-
am stat singur acasă și nu am făcut nicio prostioară? Sunt educat deja, vezi, așa că stai liniștită. Da, dragul mamei, mă stângea Ea în brațe, mândră de mine. Ai fost cumințel, așa să fii mereu până venim noi acasă. Da, promiți? Promit, stigam eu. Si mulțumit că pe Mamy am rezolvat-o, treceam la subiectul numarul doi, Taty. Îl așteptam să se dezbrace de hainele de stradă să își ia halatul de casă și după ce se așeza în fotoliu, mă cuibăream
EXTRAS DIN MEMORIA ANTICIPATIEI (CAP 1) de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 1581 din 30 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384545_a_385874]
-
stat singur acasă și nu am făcut nicio prostioară? Sunt educat deja, vezi, așa că stai liniștită. Da, dragul mamei, mă stângea Ea în brațe, mândră de mine. Ai fost cumințel, așa să fii mereu până venim noi acasă. Da, promiți? Promit, stigam eu. Si mulțumit că pe Mamy am rezolvat-o, treceam la subiectul numarul doi, Taty. Îl așteptam să se dezbrace de hainele de stradă să își ia halatul de casă și după ce se așeza în fotoliu, mă cuibăream lângă
EXTRAS DIN MEMORIA ANTICIPATIEI (CAP 1) de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 1581 din 30 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384545_a_385874]
-
întâmplat între noi începeam să tatonez terenul, să văd cum stăm. Ai zis că îmi aduci un SLR, începeam eu intrând direct în subiect. Ce să-ți aduc? Se făcea Taty că nu pricepe. Un Mercedes SLR, nu mi-ai promis tu așa? M-ai mințit înseamnă, nu ai onoare, nu te-ai ținut de cuvânt ( bombăneam) eu aproape (miorlăind ) cum mă jignea El, fără temei. Stai puțin, încerca Taty să mă împace, să se scuze, nu ți-am promis nimic
EXTRAS DIN MEMORIA ANTICIPATIEI (CAP 1) de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 1581 din 30 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384545_a_385874]
-
ai promis tu așa? M-ai mințit înseamnă, nu ai onoare, nu te-ai ținut de cuvânt ( bombăneam) eu aproape (miorlăind ) cum mă jignea El, fără temei. Stai puțin, încerca Taty să mă împace, să se scuze, nu ți-am promis nimic. Ți-am spus doar că, atunci când o să avem bani, Mamy și Taty o să ți-l cumpere. Și aveți bani ? Atacam eu hotărât. Păi,,,nu avem, răspundea El încurcat. Dar de ce nu aveți? Făceam eu pe surprinsul. De unde se iau
EXTRAS DIN MEMORIA ANTICIPATIEI (CAP 1) de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 1581 din 30 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384545_a_385874]
-
câteva minute și după aceea ne jucăm și povestim, cum vrei tu. Da? Ce zici, batem palma? Batem, ce era să mai zic, dar eu prindeam mișcarea din zbor și voiam să mă asigur că nu se exchivează definitiv. Dar promiți? Promit, îmi raspundea el evaziv. Păi nu așa, ai să facem ceremonia, ridică mâna dreaptă sus și jura-mi credință veșnică. Bine, hai că o fac și pe asta, dar mă lași în pace apoi, că altfel ne certăm și
EXTRAS DIN MEMORIA ANTICIPATIEI (CAP 1) de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 1581 din 30 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384545_a_385874]
-
minute și după aceea ne jucăm și povestim, cum vrei tu. Da? Ce zici, batem palma? Batem, ce era să mai zic, dar eu prindeam mișcarea din zbor și voiam să mă asigur că nu se exchivează definitiv. Dar promiți? Promit, îmi raspundea el evaziv. Păi nu așa, ai să facem ceremonia, ridică mâna dreaptă sus și jura-mi credință veșnică. Bine, hai că o fac și pe asta, dar mă lași în pace apoi, că altfel ne certăm și nu
EXTRAS DIN MEMORIA ANTICIPATIEI (CAP 1) de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 1581 din 30 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384545_a_385874]
-
și îmi plăcea terbil joaca asta de care Taty, sunt sigur, nu prea era asa de încântat. A rezistat El cu stoicism la câteva sărituri, după care m-a apostrofat cu o decizie radicală. Gata, dă-te jos. Mi-ai promis că ești cumințel. Te rog frumos, potolește-te și nu mai sări pe burta mea. Uite, joacă-te cu trenulețul cu Concordul, cu DHL-ul, cu ce crezi tu, numai scutește-mă și pe mine puțin, lasă-mă să stau
EXTRAS DIN MEMORIA ANTICIPATIEI (CAP 1) de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 1581 din 30 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384545_a_385874]
-
pierd firul. Ce fir, măi Taty, vreau să vorbim despre Calea Lactee, ce începi Tu cu firul, lasă-l în acolo de fir, Tu zi-mi despre calea aia mai repede. Regy, tu vrei să mă asculți, sau renunțăm ? Ți-am promis că îți explic, ai răbdare să îmi termin ideea. Cum spuneam, în funție de poziția pământului în univers și de poziția pe care tu o ai pământ, pe cer vezi o puzderie de stele, așezate așa ca un șir luminos
EXTRAS DIN MEMORIA ANTICIPATIEI (CAP 1) de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 1581 din 30 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384545_a_385874]
-
razele soarelui, după care hotărî să o caute, dacă nu pentru un sfat, măcar să aibă cui povesti chinurile prin care trecea. - S-a mutat la Arhivă, îl informă Diana, colega de la ghișeul alăturat celui în care lucrase Carmen. Acolo își promisese că nu avea să mai pună piciorul niciodată. Își încălcă promisiunea la nici o lună de la luarea ei, când primi preavizul de eliberare din funcție. Se trezi în pragul Arhivei, urmărind cu inima făcută ghem șirurile simetrice de rafturi, aliniate de-
ARHIVARUL de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1776 din 11 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384733_a_386062]
-
Sunt umbrele de gânduri și de vise, Sunt drumuri către rai cândva promise, Când luntrea de argint se legăna Pe lacul unde luna ațipea. Atâtea năvălesc în mine sparte, Ca valurile-n luntrea ce desparte Un mal de altul, vis promis de fapte Și-un lac imens de stelele din noapte... 12 April 2008 Referință Bibliografică: Peisaj promis / Gigi Stanciu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1947, Anul VI, 30 aprilie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Gigi Stanciu : Toate Drepturile
PEISAJ PROMIS de GIGI STANCIU în ediţia nr. 1947 din 30 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384772_a_386101]
-
numele lui, ea crezuse că el o luase pe rivala ei din motive de milă și de onoare, o luase cu el într-o excursie, avusese responsabilitatea ei, el regreta că nu fusese constant și nu se căsătoriseră așa cum îi promisese inițial...au trecut iar ani, ea credea în cărți, în ghicitul în cafea și în palmă, îi spuseseră mai multe persoane că se va căsători de două ori, a doua oară cu prima ei iubire și că va fi fericită
ROMANUL DIANEI -CONTINUARE de GIGI STANCIU în ediţia nr. 1941 din 24 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384771_a_386100]
-
frumusețile Italiei împreună. Mai gândește-te pentru viitor. De sărbători aș vrea să mergem la băiat. -Ai curaj să urci în avion? -Da, nevastă, dacă e vorba să-l văd pe Adrian, o să-mi fac curaj. Vom pleca amândoi, îți promit Mihai. S-au îmbrățișat, s-au sărutat, pentru că două săptămâni e totuși mult chiar și pentru cei căsătoriți de douăzeci și cinci de ani. Pentru început, se hotărî să meargă spre Veneția deoarece știa foarte multe din filme, cărți sau alte forme
CONTINUARE FRAGMENT de VIORICA GUSBETH în ediţia nr. 2220 din 28 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/384759_a_386088]
-
mereu ocupat cu serviciul lui la pădure, mama, cu casa și cu cei trei copii, Petrică avea grijă de frățiorul lui cel mic, iar sora o ajuta pe mamă. ― Lasă-mă, mamă! Îl iau și pe Nicu cu mine și promit să am grijă de el. ― Ți-am spus că nu te duci nicăieri? Nu mă mai bate la cap, strigă mama. Petrică ar fi vrut să plângă, dar știa el că mamei nu-i place! Odată chiar l-a bătut
NECĂJITUL POVESTIRE FRAGMENT de VIORICA GUSBETH în ediţia nr. 2271 din 20 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/384765_a_386094]
-
sufragerie deschizându-se, dar auzi două voci. Se ridică tiptil din pat, se apropie de ușă, în speranța că-l va vedea pe tata. Cu tata se simțea foarte bine. Tatăl îl iubea și, de câte ori vorbeau ei doi, tatăl îi promitea că vor pleca numai ei doi, la mare. Deschise încetișor ușa. Dar nu recunoscu cea de a doua voce. Nu era vocea tatei. Stătu pitit după ușă. Dar e vocea lui nenea Constantin! Petrică îl cunoștea bine. Bărbatul lucra cu
NECĂJITUL POVESTIRE FRAGMENT de VIORICA GUSBETH în ediţia nr. 2271 din 20 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/384765_a_386094]
-
Acolo, un bărbat cu o voce groasă îl întrebă pe copil: ― Băiete, l-ai iubit pe tatăl tău? Băiatul începu să plângă, oftând, printre lacrimi îi spuse: ― Tata nu mai este. Cine o să mă mai ducă la mare? Mi-a promis! țipă copilul. După ce se liniști, bărbatul îi ceru să răspundă la câteva întrebări, legate de ziua aceea în care murise tatăl, care așa se părea, s-a sinucis. ― Ce a făcut în acea zi mama, spune-mi toată ziua, cum
NECĂJITUL POVESTIRE FRAGMENT de VIORICA GUSBETH în ediţia nr. 2271 din 20 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/384765_a_386094]
-
noroc cu vecină și colega mea. Ea mi-a arătat fiecare lecție pe care ați predat-o. Doina îl felicită pe băiat, nu credea că sunt prea mulți copii ca el. Îngândurată, îl rugă totuși; aș vrea, totuși să-mi promiți că vei veni la școală de acum înainte. Așa se termină prima zi de școală a băiatului. În cancelarie, Doina îi povesti unei colege despre băiat. Doina, aici, la această familie a copilului, este un mare secret, pe care nici
NECAJITUL NUVELA de VIORICA GUSBETH în ediţia nr. 2249 din 26 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/384762_a_386091]
-
Elvira află că este bine, că nu s-a întâmplat nimic, dar că mai întârzie vreo două zile. Până la urmă trebui să se despartă de Liliana lui, cu regret, dar cu speranța că se vor vedea în curând. Așa-i promise el. -Ce se întâmplă cu tine, Liliana, o întrebă o colegă de lucru? Pari că ești pe altă lume. Clientul acela ce tot venea aici să-și ia masa pe zona ta, lasă că am observat eu, îți făcea curte
NOROC NESPERAT NUVELA- FRAGMENT- CONTINUARE de VIORICA GUSBETH în ediţia nr. 2228 din 05 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/384758_a_386087]
-
că este momentul să riposteze. -Tu, Elviro, ți-ai cam luat „nasul la purtare”. Nu fii tu îngrijorată de banii mei, o să mă descurc eu poate mai bine decât tine! Nu uita că nu ai făcut nicio faptă bună, ai promis că faci mănăstirea din satul tău. -Lasă, știu eu când e momentul să fac, nu uit nimic! -Ce crezi, Elvira, că eu nu știu de aventurile tale prin Franța? Elvirei nu i-a căzut bine apropo-ul. Ce-i drept
NOROC NESPERAT NUVELA- FRAGMENT- CONTINUARE de VIORICA GUSBETH în ediţia nr. 2228 din 05 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/384758_a_386087]
-
Autor: Camelia Florescu Publicat în: Ediția nr. 2285 din 03 aprilie 2017 Toate Articolele Autorului Mi s-a părut că fuge de sub mine Pământul și tot zâmbetul din vis Când ai tăcut plecând sub zări străine Speriat de arcul dragostei promis Mi s-a părut că stă să se dezică Alaiul fluturilor de pe deal Și inima părea pulsând, prea mică Pentru tumultul ce venea în val Mi s-au părut cireșii o corvoadă (Și tocmai anul asta sunt divini !) Secundele păreau
IUBIND CÂT NE-A RĂMAS . de CAMELIA FLORESCU în ediţia nr. 2285 din 03 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/384821_a_386150]
-
făcut Mihai în zilele astea cât am lipsit?” Asta-i întrebarea.! Dar Mihai, în aceste zile și-a văzut de treburi. Se grăbea să termine forajele pentru puțuri și echiparea lor. Se grăbea. Știa el de ce! Liliana îl aștepta. Îi promisese o vacanță de vis. Fata era obosită de atâta muncă iar Mihai i-a propus: -Abandonează munca, vino în țară, o să am grijă de tine și de băiat! -Nu pot Mihai, mi-e teamă că va fi prea greu pentru
NOROC NESPERAT NUVELĂ- FRAGMENT CONTINUARE de VIORICA GUSBETH în ediţia nr. 2235 din 12 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/384764_a_386093]
-
Cum ați ajuns aici? Eu am nevoie de amândoi, vă iubesc la fel de mult ca în copilărie. Mă doare enorm vestea dată de mama. Nu cumva banii sunt de vină? În loc să fie pentru voi o bucurie, v-a dezbinat? Mi-ați promis că veniți la mine amândoi. Mai am un an și termin studiile. Am o iubită cu care intenționez să mă căsătoresc și voi îmi faceți o astfel de bucurie?” Rușinat, Mihai, citind scrisoarea băiatului, lăcrimă, făcându-l să se gândească
NOROC NESPERAT NUVELĂ- FRAGMENT CONTINUARE de VIORICA GUSBETH în ediţia nr. 2235 din 12 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/384764_a_386093]
-
noul bilet cu o pompă exagerată - într-adevăr, teatrul s-a dat de trei ori peste cap să-mi salveze viața, scăpând totodată de grija mea -, plătesc greutatea excedentară și îl depun pe M. Violoncelle pe banda rulantă, după ce îi promit solemn că-i voi reda curând numele și demnitatea pierdute. La Otopeni îl ridic ușurel, îl pipăi ca să mă asigur că e teafăr, îl proptesc pe un cărucior deosebit de instabil și mă precipit spre ieșire. Aici îmi ațin calea alte
Dama cu contrabasul by Speranța Rădulescu () [Corola-journal/Imaginative/13265_a_14590]