5,549 matches
-
fără istorie, așa cum un om matur, interesat în cunoașterea de sine, nu se poate închipui fără vârstele care i-au pregătit maturitatea. "A nu ști ce s-a întâmplat înainte de a fi născut este tot aceea ca și cum ai fi necontenit prunc; căci ce este vârsta omului se întreba Cicero dacă memoria faptelor noastre nu s-ar uni cu veacurile cele de mai dinainte?" O luptă pentru memorie, adică pentru salvgardarea dreptului la identitate specifică e oarecum toată istoria, fie că o
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
argumentul rațiunii (sau al lipsei rațiunii) este insuficient și nedeterminant, Malebranche mai bate un cui in sicriul animalului, recurgând la un instrument teologic de fabricație proprie. Cum animalul este iresponsabil și cum durerea (cauzată de muncă sau de naștere de prunci) este o pedeapsă a păcatului originar omenesc, ar fi cu totul nedrept ca animalul să sufere. Nici vorbă de milă, deci, față de animale, să nu ne emoționăm auzindu-le țipetele: animalele țipă fără să simtă durerea. Prin urmare, putem practica
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
munca pe care o prestează, deși este una asociată în mod tradițional cu sexul feminin, dar este iritat de alte sarcini ce îi sunt atribuite, cum ar fi îngrijitul fratelui său cel mai mic. Neascultând de mama sa, băiatul lasă pruncul singur în leagăn și fuge să se scalde în râu. După ce amintește ritualurile-superstiție pe care copiii le practică în cursul acestor escapade ăcum ar fi scurgerea apei din urechi pe două pietre, dintre care una este a lui Dumnezeu și
Lumea lt;poveştilorgt; lui Creangă by Brînduşa-Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1634_a_2971]
-
are drept soț ziua un porc și noaptea un frumos fecior de împărat. Sfătuită de mama sa, tânăra soție aruncă în foc pielea porcului. Acesta se supără, încinge mijlocul soției sale cu un cerc de fier și-i spune că pruncul ei se va naște când el va pune mâna dreaptă pe mijlocul ei. Pleacă apoi la Mănăstirea-de-Tămâie. Podul dispare, palatul moșnegilor redevine bordeiul sărăcăcios. Fata pornește pe urmele soțului și ajutată de Sfânta Miercuri, Sfânta Vineri, Sfânta Duminică, de un
Lumea lt;poveştilorgt; lui Creangă by Brînduşa-Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1634_a_2971]
-
Mănăstirea-de-Tămâie. Podul dispare, palatul moșnegilor redevine bordeiul sărăcăcios. Fata pornește pe urmele soțului și ajutată de Sfânta Miercuri, Sfânta Vineri, Sfânta Duminică, de un ciocârlan șchiop și de un slujitor credincios a reușit să-și regăsească bărbatul și să nască pruncul împărătesc după patru ani de suferință. Împăratul o pedepsește pe baba care îl transformase în purcel și face nunta și cumetria deodată. Stan sau Ipate din Povestea lui Stan Pățitul ăbasm apărut în Convorbiri literare din 1 aprilie 1877) e flăcău
Lumea lt;poveştilorgt; lui Creangă by Brînduşa-Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1634_a_2971]
-
apostoli și credincioși și în Cer, în persoana unui copil înfășat, ținut în brațe și prezentat în mod solemn de însuși Iisus Hristos, Fiul, Cel de o ființă cu Tatăl ceresc. Este lesne sesizabilă in-versarea temei obișnuite a Fecioarei cu Pruncul, în eternitate, mama lui Dumnezeu fiind creația Sa și astfel apare odată ce și-a îndeplinit misiunea pe pămînt. Desigur, individualismul și comunitarismul sunt însușite diferit de la o cultură la alta. Astfel, în timp ce francezul se consideră om prin natură și francez
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
verbale timpurii. Este vorba, în special, despre copiii instituționalizați: oricât de inimoasă ar fi supraveghetoarea unei încăperi cu zece paturi, ea nu va putea oferi simultan output afectiv la zece copii deodată. Pe deasupra, schimburile la serviciu se succed neîntrerupt și pruncii trebuie să se obișnuiască mereu cu o altă voce. Rezultatul este că vorbirea acestor copii se dezvoltă, în medie, cu 18 luni mai târziu decât a celor din familiile organizate. Din toate acestea se vede cât de eterogenă este patologia
Fundamentele psihologiei speciale by Gheorghe Schwartz () [Corola-publishinghouse/Science/1447_a_2689]
-
deficitul devine handicap, părinții se vor implica mai mult. În rest, fie că vor ignora situația, fie că îl vor dojeni pe copil că "nu vorbește bine", fie chiar se vor distra imitându-l și părându-li-se amuzant că pruncul lor rostește "lățușcă" în loc de "rățușcă", dezmierdându-l și încurajându-l prin aceasta să persiste să pronunțe așa. În consecință, pentru a avea succes în munca logopedică, părinții trebuie să fie informați de cauzele deficienței, de complexitatea urmărilor care nu se
Fundamentele psihologiei speciale by Gheorghe Schwartz () [Corola-publishinghouse/Science/1447_a_2689]
-
trupul Țapului Ispășitor cel desemnat drept Mare Criminal și având titlul de Marele Jegos al Nației. Când apa sublimată astfel se scurgea în valuri, acesta zâmbea plin de recunoștință și tot poporul era fericit, până la adânci bătrânețe. Ba chiar și pruncii nenăscuți se bucurau în pântece de privilegiul curățeniei neîntinate dacă femeile care-i purtau în pântec veneau în Piața Mare și aplaudau, zvârlind asupra lui lăturile adunate de-a lungul unui an. A strâns din cioc un timp (a crezut
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]
-
fapt, relatarea preluată din sursa cea mai autorizată, "instanța maternă", care o "deapănă căjvănește" nu este lipsită de dramatism iar pentru cititorul/ ascultătorul de texte sacre nu este deloc anodină deoarece interfera cu Sfânta Scriptură. 60 Mama era în așteptarea pruncului, undeva, spre miezul nopții (între orele 20-22)ll. Moașa uitase să le avertizeze pe veghetoare că nu trebuie s-o lase să adoarmă imediat, astfel încât acestea i-au îngăduit-o. Cum creierul era obosit, ea a început să aiureze. Toți
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]
-
să le avertizeze pe veghetoare că nu trebuie s-o lase să adoarmă imediat, astfel încât acestea i-au îngăduit-o. Cum creierul era obosit, ea a început să aiureze. Toți credeau că va da ortul popii sau a înnebunit. *** Neașteptarea pruncului pare a fi fost un șoc pentru amintita "instanță" (născătoare și naratoare). În orice caz suficient pentru a simți nevoia să scoată de pe caierul memoriei episodul la 29 de ani după petrecerea lui. Culpabilizare poate și pentru că ne-nașterea a
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]
-
șoc pentru amintita "instanță" (născătoare și naratoare). În orice caz suficient pentru a simți nevoia să scoată de pe caierul memoriei episodul la 29 de ani după petrecerea lui. Culpabilizare poate și pentru că ne-nașterea a fost evitată prin descântec, astfel încât pruncul își datora părăsirea pântecelui matern unor cuvinte fără de înțeles pentru ascultători, dar cu efect terapeutic. Practicile contemporane de pregătire a maternității bazate pe presupoziția că fătul percepe sunetele din mediu și le dă o semnificație în termeni de "bien-être" -sunt
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]
-
distrugea un bun care-i aparținea (prin "returnarea" scrisorii de către proprietarul de drept, destinatarul, o retrocedare în fapt), în cel de-al doilea un obiect aparținând altcuiva ceea ce era lipsit de delicatețe. Pe de altă parte, nu aflăm dacă "uciderea pruncului" a fost făcută de față cu donatorul/monstratorul epistolei sau după aceea, fără a fi văzut de cel în cauză. Lipsa sau absența unui spectator este și ea importantă: gestul distrugerii era pentru acel martor (care-l cunoștea pe expeditor
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]
-
evrei din calea naziștilor, după ce italienii părăsesc satul, urcând și trecând muntele spre un port din Italia de unde vor fi îmbarcate pe nava "Sette Fratelli" cu destinația Israel, Nejma traversează deșertul alături de iubitul și ocrotitorul ei Saadi, ținând la piept pruncul frumoasei și enigmaticei Roumiya ce va muri în timpul epidemiei de ciumă izbucnite în tabăra de la Nour Chams. Și muntele, și marea și deșertul sunt atât spații ale captivității, cât și ale evadării. Destinele celor două eroine (surori) rezonează, sunt complementare
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
și gânditor năzdrăvan, își folosește darul clarviziunii pentru a se dedica idilei inițiatice și năzdrăvanei Despina. Convins că "atingerea e totuși posibilă", i se sustrage călugărindu-se și făgăduindu-se astfel castității, inspirate lui și întrevăzute în iconografia Maicii cu Pruncul. Acest Leandru al vremurilor baroce, devenit monahul Irinej, se face pribeag din pricina primejdiei otomane, scriindu-și astfel aventurile de picaro balcanic între vis și realitate, între evlavia ortodoxă și înălțarea unor lăcașe de credință și sfințenie creștină implantate în calea
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
din iarnă, Poem despre bătrânul domn Hokusai. În acest gen de texte, personaje deja recognoscibile ("plante de carne care se hrănesc cu sânge", arlechini "cu fața ridată de somn" și "oameni cu gura de pluș", îngeri orbi, înveliți în ziare, pruncul sfânt cu o carte în mână, "femeia cu sâni ca iarba/ pe care urcă în apus turme de melci bărboși") execută aceeași gestică stereotipă, menită a îngroșa, caricatural, certitudinea captivității și a neantificării: Noi suntem prizonierii neantului, prizonierii neantului/ și
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
soț: "Cuburi de gheață de la ultima întâlnire/ parfum și fotografia soțului defunct/ (pe care, fie vorba între noi,/ tare mult l-am mai iubit/ dar care foarte de tânăr s-a prăpădit/ nemernicul/ de m-a lăsat văduvă cu doi prunci/ de care azi nu mai știu nimic)/ pila de unghii și creionul de buze/ penele albastre cu care clipește/ atunci când e să fie adorabilă/ portjartierul de mireasă/ cameea și fardul deopotrivă/ cuțitul de conserve/ (pentru vremuri mai rele)/ cei doi
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
ale suferinței ("Înaintează iarna cu tropot de ninsoare/ De-atâta trudă iată-l însămânțat de viu/ Sub unghii fuge iarna să-l ocrotească-n floare/ Țăranu-și face-n taină din pâine un sicriu.// În lacrima-i aprinsă se leagănă un prunc/ De casa câmpului se-apropie cu teamă/ Cu răni în palme și pe pleoape, e năuc;/ În răstignirea nopții aude câmpia cum îl cheamă.// Împodobit de trudă, iată-l întulburat cum crește,/ Zidit de ochiul lunii, cu iarba pe obraz
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
mari (care) țin lumina în loc/ să nu tulbure crâmpeiul de apă". Doar în aparență, protagonistul acestor poeme trase mereu în pasta grea a culticului este Rodion, Bunul Rodion care "își ascundea dorințele/ într-un solz/ pe care-l avea de prunc subsuoară/ precum peștii branhiile./ Pășea prin praful uliței/ mirosind a praf și-a mărar/ ca și cum ar fi înotat printr-o lumină mai caldă ca apa" etc. Neîndoielnic, Rodion este cu o vorbă a lui Andrei Pleșu un "atlet al intermedierii
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
Seara zilei de sărbătoare, sunetul ceasului din turnul clopotnița în Amintirile, acel cântec neîntrerupt din Silviei, ș.a. Leopardi asculta curgerea timpului: Și vine vântul aducându-mi glasul / orei din turn. Mi-era spre mângâiere / nopților mele, mi-amintesc, bătaia, / când prunc în odăița-ntunecoasă / vegheam de spaime ros și zorii zilei / îi suspinam. Nu-i lucru aici în preajma / să-l văd ori să-l aud și dulce-n mine / să nu-mi întoarcă un chip, o amintire (Amintirile, vv. 52-59).323
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
ce se pierde, pe cale. Ascultând chemarea glasului drumului, Quasimodo creează, s-a precizat, un spațiu intim ale cărui rezonante permit reconstituirea celuilalt timp: un război de țesut răsuna-n bătătura / iar noaptea se-auzea un scâncet / de căței și de prunci (idem, trad. MB). Vremea copilăriei este însoțită adesea de cântecele celor care populează insula fără seamăn, tărâm sacru al originilor: pajiștile neumblate, munții, malul neatins al mării sunt legănate de melodii străvechi și de vocile oamenilor: Noapte, senine umbre, / leagăn
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
a preluat de la Leopardi contaminarea motivului copilului și al iluziilor tinereții cu îmbinarea de sorginte safica a temei dragostei și morții: Sînt poate un copil / ce se teme de morți, / dar care cheamă moartea / să-l dezlege de fapturile toate: / prunci și copaci și gaze; / de orișice supus e suferinței. (Nimeni, trad. MB).503 În Canturi există o serie de variații pe această temă: dintr-un impuls romantic poetul adult dorește, precizam, consolarea, mângâierea trecerii în neființă în locul suferinței: pustia-mi
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
corespondențelor"145. Totodată, acesta este și ultimul volum editat sub regimul socialist, ponderea așa-numitului de către Ovid Densusianu "element intelectual" sporește. Există versuri "de sursă filosofică precisă sau care trimit la idei ale unor filosofi. O icoană înfățișează "femeia cu pruncul în brațe, / Serioși amândoi și bătrâni, / Uniți prin verbul a naște, / Cel iradiind suferință / Prin toate sensurile vărsate din dicționar, / Stau îmbrățișați, lipsiți de apărare și singuri". Verbul "a naște", așadar, iradiază suferință. A fi înseamnă a suferi. Iată chintesența
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
Și crăcșoare netejoare."7 Totuși, în mod tradițional s-a consacrat ideea că, în scena Bunei Vestiri, pasărea care figurează Duhul Sfânt este un porumbel. Oricare i-ar fi genul, simbolistica sa păstrează o semnificație înalt erotică, iar actul zămislirii pruncului divin rămâne un "dar" de dragoste 8 (sugestie prezentă și în expresiile "a fi în starea darului" sau "în stare binecuvântată" a fi însărcinată): "Bucură-te cea plină de dar, Domnul e cu tine; blagoslovită tu întru muieri. [...] Duh Sfânt
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
la nivel logic, ci mai ales la nivel emoțional. O extremă delicatețe învăluie figura Fecioarei Maria, devenită la 15 ani mamă a lui Dumnezeu, Θεοτόκος: "Iar sfânta Fecioară aștepta cu mare pohtă ceasul acela întru care pre Dumnezeu ca un prunc să-l ia în brațele sale și cu mânile sale să-l cuprinză și cu țâțele sale să-l apléce, fiind, drept acéia, toate întru liniște și întru tăcére"13; Cine va putea spune cu ce dragoste și cu ce
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]