4,155 matches
-
am simțit o nevoie lăuntrică a cercetării aprofundate, pe criterii științifice, a tuturor aspectelor domeniului studiat. Perspectiva sociologică a devenit pentru mine un răspuns în fața provocării, mai ales într-un spațiu al interferențelor, al interdisciplinarității, al evaluării estetice, artistice și psihopedagogice deopotrivă, cum poate fi caracterizat sumar domeniul sociologiei artei. Și dacă am amintit de acest aspect, îmi permit să definesc sociologia ca știință și artă a cercetării. Al continuității, prin faptul că această temă a reprezentat o prioritate încă din
by IULIAN-DALIN IONEL TOMA [Corola-publishinghouse/Science/1016_a_2524]
-
actual pornesc de la datele și concluziile rezultate în urma unei cercetări desfășurate în cadrul Universității Naționale de Arte din București. Tema acesteia, "Rolul școlii și al muzeului din perspectiva programelor educaționale și de creativitate", acoperă un spațiu important al dimensiunilor sociopedagogice și psihopedagogice în condițiile reformatoare ale instituțiilor de cultură și învățămînt. Conținutul studiului stabilea repere ale activităților școlare interactive și interdisciplinare la disciplina educație vizual-plastică, activități desfășurate în spațiul muzeal. Această cercetare a fost inițiată într-o perioadă în care se prefigura
by IULIAN-DALIN IONEL TOMA [Corola-publishinghouse/Science/1016_a_2524]
-
ALE PUBLICULUI DE MUZEU Vom analiza pentru început ipostaze și atitudini ale publicului de muzeu, reacții ale comunităților din care acestea fac parte. Scopul nu este acela al unei prezentări din punct de vedere statistic, fiind mai degrabă un demers psihopedagogic. Legătura muzeului cu comunitatea, ca unitate teritorială a organizării sociale, identifică două ipostaze: refacerea prin tematică a traseului evoluției comunităților, de la cele mai vechi forme, ale comunităților preindustriale, pînă la așezările contemporane; în condițiile dezvoltării rapide a acestora muzeul poate
by IULIAN-DALIN IONEL TOMA [Corola-publishinghouse/Science/1016_a_2524]
-
sistem ce permitea controlul nivelului educativ, muzeele erau relativ dezinteresate de impactul asupra publicului, considerînd că vizitatorii pot învăța fără ca explicațiile oferite să țină cont de experiența acestora. Aceste tendințe erau în dezacord cu principiile expunerii fundamentate și pe criterii psihopedagogice. A devenit evidentă necesitatea pregătirii unui personal în domeniul pedagogiei muzeale cu o dublă specializare. Această stare de fapt s-a ameliorat doar în a doua jumătate a secolului XX, imediat după razboi, într-un climat favorabil dezvoltării științelor pedagogice
by IULIAN-DALIN IONEL TOMA [Corola-publishinghouse/Science/1016_a_2524]
-
concluziile rezultate în urma unor studii elaborate în cadrul Departamentului de perfecționare a personalului didactic din Universitatea Națională de Arte din București. Tema acestor studii: "Rolul școlii și a muzeului din perspectiva programelor educaționale și de creativitate" acoperă domeniul interferențelor sociopedagogice și psihopedagogice estetice și culturale prezente în cele două medii educative 1. Ca o primă concluzie a celor analizate în această cercetare, putem afirma că există suficiente disponibilități educaționale din partea școlii și a muzeelor, problema este însă aceea a edificării unei strategii
by IULIAN-DALIN IONEL TOMA [Corola-publishinghouse/Science/1016_a_2524]
-
Reber (1985), el este folosit „pentru definirea tuturor formelor de activitate intelectuală generală situată semnificativ sub medie și se stabilește exclusiv pe baza coeficientului de inteligență (Ceobanu, 1996). 1.1.Categorii de copii cu dizabilitate mentală scurtă prezentare clinică și psihopedagogică Dizabilitatea mentală Prin termenul de dizabilitate mentală se înțelege reducerea semnificativă a capacităților psihice care determină o serie de dereglări ale reacțiilor și mecanismelor de adaptare ale individului la condițiile în permanentă schimbare ale mediului înconjurător și la standardele de
ASPECTE MORFOLOGICE, FUNCŢIONALE ŞI MOTRICE LA COPII CU DIZABILITATE MENTALĂ by Bogdan Constantin UNGUREAN () [Corola-publishinghouse/Science/379_a_654]
-
cu dizabilitate mentală depind în mod direct de următoarele aspecte: precocitatea și calitatea diagnosticului; validitatea diagnosticului ; gradul și tipul de dizabilitate (forma clinică a bolii); condițiile socio-economice și culturale ale familiei; potențialul adaptiv și compensator al copilului. Tabloul clinic și psihopedagogic al persoanei cu dizabilități are următoarele elemente specifice: 1. Heterocromia, termen introdus în literatura de specialitate de Rene Zazzo, oferă o nouă dimensiune în diagnosticul dizabilității mentale, contribuind la discriminare și pseudodebilitate, în mod special, precum și la stabilirea etiologiei diverselor
ASPECTE MORFOLOGICE, FUNCŢIONALE ŞI MOTRICE LA COPII CU DIZABILITATE MENTALĂ by Bogdan Constantin UNGUREAN () [Corola-publishinghouse/Science/379_a_654]
-
și majoritatea colegilor. Cel mai adesea aceste manifestări sunt consecințele unei insuficiențe mintale dobândite printr-o stimulare deficitară. Diagnosticarea acestor copii este foarte importantă deoarece copilul cu dificultăți de Învățare poate fi recuperat În totalitate În urma unui tratament medical și psihopedagogic adecvat sau prin Înlăturarea condițiilor care au condus la instalarea retardului. Dificultățile de Învățare se manifestă, cu predilecție În zona capacităților instrumentale: vorbit, scris, citit, calcul. Literatura de specialitate arată cauzele multiple care determină În mod semnificativ apariția dificultăților de
Integrarea şcolară a copiilor cu CES şi serviciile educaţionale de sprijin în şcoala incluzivă by Liliana OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/1136_a_2163]
-
petrecute în diferite medii și locații, cu diferite personaje). Studii tot mai aprofundate în domeniu au accentuat importanța educației în evoluția "sănătoasă" a individului. J.D.Lohman (apud Mitrofan, 2000, p. 350) făcând referire la carențele educative, consideră că sub aspect psihopedagogic delincventul minor este acel individ a cărui necesități biologice, afective, intelectuale, educative și sociale nu au fost satisfăcute la timp și în mod corespunzător normelor culturale existente. Alți cercetători privesc delincvența ca o deficiență a maturării sociale (V. Preda, 1981
by Lăcrămioara Mocanu [Corola-publishinghouse/Science/1023_a_2531]
-
și gestica acestuia, intensitatea și orientarea privirii, alături de nenumărate indicii, unele aproape insesizabile, contribuie din plin la identificarea stilului de predare al acestuia. Transformarea sălii de clasă într-un laborator de comunicare, specific stilului democratic de predare, este rezultatul pregătirii psihopedagogice, antrenamentului și experienței didactice, automotivării și autoevaluării permanente, precum și dezvoltării competenței nonverbale a profesorului. După Loredana Ivan, ,,competența nonverbală reprezintă abilitatea de a codifica și respectiv decodifica mesajele nonverbale în funcție de contextul social, de a estima și prezice emoțiile, atitudinile, comportamentul
by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
personal. Se recomandă ca tonul vocii profesorului să fie firesc, modest, natural și respectuos. El poate să fie vesel sau trist, curgător sau sacadat, blând sau sever etc. în funcție de mai mulți factori: starea emoțională și de sănătate, pregătirea științifică și psihopedagogică, atitudinea față de elevi, competențele sale socio-emoționale, specificul tematicii dezbătute, feed-back-ul primit de la elevi, distanța fizică față de elevi, etc. • Impactul ritmului și fluenței vorbirii asupra nivelului calitativ al procesului instructiv-educativ. Dacă fluența exprimă caracterul continuu sau discontinuu al vorbirii profesorului, ritmul
by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
de formulare și ordonare a întrebărilor; prin planul de ierarhizare și succesiune; prin organizarea introducerii în temă; prin rezumatele oferite; prin exemplele și schemele utilizate"102. Din păcate, pentru unii profesori, proiectarea unităților de învățare este mai importantă decât cunoașterea psihopedagogică a elevilor, asaltarea cu informații numeroase și teme pentru acasă, mai relevantă decât dezvoltarea imaginii de sine a elevilor, dezvoltarea competențelor academice, mai utilă decât dezvoltarea competențelor socio-emoționale. c) caracterul explicativ este relevat prin utilizarea unor procedee didactice (definirea, reformularea
by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
profesorul se așază pe scaun la catedră, iar când vrea să se angajeze și să se apropie de elevi, se deplasează către ei, încercând astfel să le capteze atenția și să le comunice disponibilitatea sa. Profesorii insuficient pregătiți profesional (științific, psihopedagogic, socioemoțional) îi țin la distanță pe elevi și stau mai mult pe scaun la catedră, pentru a-și ascunde slăbiciunile sau pentru a-și manifesta autoritatea, singura lor armă de apărare. Mișcarea excesivă a profesorului îi împiedică pe elevi să
by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
învățământ. Această concluzie se deduce din faptul că după 25-30 de ani se remarcă o constantă a comunicării gestuale în relațiile interpersonale și, în consecință, se poate explica lipsa diferențelor semnificative statistic în legătură cu aceste variabile. Îmbunătățirea pregătirii de specialitate și psihopedagogice sau vechimea în învățământ nu influențează gestica profesorului, singura variabilă relevantă fiind structura psiho-afectivă. Nici în ceea ce privește ultima ipoteză care ia în calcul variabila profilul liceului, nu am obținut diferențe semnificative statistic, cu o singură excepție legată de manipularea materialelor didactice
by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
acestei legături subliniază accepțiunea psihologică a gesturilor, faptul că gestica fluctuează în funcție de caracteristicile psihice ale profesorilor (de echilibrul emoțional, de rezistența la stres sau frustrare) și nu de numărul anilor petrecuți la catedră sau de îmbogățirea cunoștințelor de specialitate și psihopedagogice. De asemenea, indiferent de profilul liceului (în cazul de față: pedagogic, artă, industrial), gesturile profesorilor îndeplinesc funcții și disfuncții în comunicarea didactică. Transferul unui profesor de la un liceu la altul nu presupune modificarea gesticii, întrucât starea sa psihică este singura
by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
Această competență poate fi dezvoltată și prin participarea activă la desfășurarea dezbaterilor, a școlilor de vară, a sesiunilor de comunicări științifice naționale și internaționale pe această temă. Necesitatea acestui program este susținută și de unele disfuncționalități prezente în organizarea pregătirii psihopedagogice a viitorilor educatori: • limitarea practicii pedagogice prin alocarea unui timp insuficient formării și exercitării competențelor didactice; • insuficiența temelor și exercițiilor de dezvoltare a comunicării gestuale, parte integrantă și semnificativă a comunicării didactice. Programul de eficientizare a gesturilor în comunicarea didactică
by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
de eficientizare a gesturilor în comunicarea didactică cuprinde două părți, care îmbină aspectele teoretice cu cele aplicative. Temele de reflecție, întrebările grilă și exercițiile de eficientizare a comunicării gestuale au fost elaborate din dorința de a favoriza implicarea cursanților Modulului Psihopedagogic într-un proces de observare și reconstruire a propriei conduite didactice. Parcurgerea acestui program are în vedere îndeplinirea următoarelor obiective: • conștientizarea impactului gesturilor în optimizarea comunicării didactice; • utilizarea modalităților de eficientizare a gesturilor în comunicarea didactică; • precizarea tipurilor de gesturi
by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
implementarea primului capitol al acestui program în cursurile de pregătire și de perfecționare a personalului din cadrul instituțiilor de asistență socială, firme de consultanță, administrație publică, telefonie mobilă, management organizațional etc. Succesul reformei educaționale depinde, în mod direct, de pregătirea competențele psihopedagogice necesare gestionării unor situații delicate în sala de clasă: performanța comunicativă, inteligența emoțională, managementul conflictelor, competența comunicării gestuale etc. Dacă fiecare profesor și-ar analiza și eficientiza comunicarea gestuală, s-ar preocupa de expresivitatea comunicării didactice, ar putea să cultive
by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
Universității Petrol-Gaze din Ploiești. Domeniile sale de cercetare sunt: filosofia educației, psihologia educației, psihopedagogia comunicării, teoria și metodologia evaluării, managementul relațiilor umane. Dintre lucrările publicate reținem: Introducere într-o pedagogie a libertății. Despre libertatea copilului și autoritatea adultului (1998), Mecanisme psihopedagogice ale evaluării școlare (2001), În căutarea educației autentice (2002), Concepte fundamentale ale psihologiei. Memoria. Gândirea. Imaginația (2003), Repere pentru o concepție umanistă asupra educației (2005), Educația, profesorul și vremurile (2009), Grijile și îngrijorările profesorului (2013). La editura Institutul European Iași
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
salariilor de bază ale cadrelor didactice și compensațiile în vigoare, regulamentul privind organizarea și desfășurarea concursului de admitere în liceu, în școala profesională și înscrierea la școala de ucenici, programul activităților pedagogice, metodico-științifice și de perfecționare de la Centrul de asistență psihopedagogică la Casa corpului didactic. Consistente și utile erau și rubricile: „Dicționar școlar", „Universul cunoașterii", „Prezentări de cărți", „Reviste pedagogice", „Acum 100 de ani", iar titlul „Să nu uităm că am fost și noi tineri", cu materialele de susținere, făcea sudura
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
de comportament psihopatic ale anturajului (reacții de imitare), - consolidarea reacțiilor de negativism care se pot repeta datorită unor situații particulare (reacții de protest, de opoziție), - cultivarea directă și fixarea prin intermediul anturajului a unor reacții psihopatice la adolescent. Literatura pedagogică și psihopedagogică subliniază influența factorilor formativ-educativi, cu rol primordial; raportul dintre „modelele de educație” și „personalitățile psihopatice”. Este subliniat ca un important factor de risc, prezența și apartenența la „grupele de instabili” caracterizate prin următoarele: - absența unor interese superioare, - atașamentul afectiv al
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
endogene atipice corespunde cu „ciclofreniile” descrise de Al. Obregia. 30. STĂRILE DE ARIERAȚIE MINTALĂ Oligofreniile Cadrul psihopatologic Stările de arierație mintală sau oligofreniile au avut o evoluție interesantă din punct de vedere psihopatologic, dar și din punct de vedere social, psihopedagogic și psihometric. În secolul al XVIII-lea, sub termenul de idiotism era cuprins un ansamblu de tulburări psihice de tip deficitar. În secolul al XIX-lea, Esquirol face distincția dintre aceste tulburări denumite stări de arierație mintală sau oligofrenii și
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
o inabilitate de învățare, incapacitatea individului de a dobândi noi achiziții necesare pentru a putea duce o viață independentă; Handicapul este consecința inabilităților individului cu implicații asupra comportamentului, comunicării și a relațiilor interpersonale, a experiențelor de viață. Aspectele sociale și psihopedagogice Izolate în raport cu normalitatea mintală (nivelul de inteligență) și etichetate drept arierații mintale (întârzieri în dezvoltarea psihică), deficiențele psihosenzoriale, au fost incluse în cadrele nosologiei psihiatrice. Din punct de vedere social, evoluția arierației mintale ca „problemă socială” înregistrează mai multe etape
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
Este o răsturnare a modului de a considera „normalitatea” și „anomalia”, nu din punct de vedere medical și psihologic, ci din punctul de vedere al „integrării socio-pedagogice”. Deficientul mintal este o persoană care beneficiază de un regim special de măsuri psihopedagogice, dar care trebuie să se dezvolte, să trăiască și să activeze în societate alături de celelalte persoane. Documentul adoptat care recunoaște și stabilește „drepturile handicapaților” este „Declarația de la Salamanca”. Cauzele oligofreniilor În etiologia stărilor de arierație mintală sau a oligofreniilor, sunt
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
0,65 - 0,80. Debilii medii sunt semi-educabili, putând ajunge printr-o reeducare la un grad de autonomie parțială și pot avea o activitate profesională. La deficiența intelectuală se asociază tulburări motorii, crize de epilepsie, tulburări caracteriale, necesitând o asistență psihopedagogică și medicală adecvate. QI are valori cuprinse între 0,50 - 0,65. Debilitatea profundă, sau imbecilitatea, este parțial educabilă, deși chiar și aceștia pot atinge un anumit nivel de productivitate profesională. QI are valori cuprinse între 0,30 - 0,50
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]