4,040 matches
-
a fost îngropat în conformitate cu obiceiurile iudaice, dar greșesc complet când cred că oasele sale și osuarul, împreună cu ceilalți membri ai familiei sale, au fost așezați într-un mormânt superior din punct de vedere calitativ, în apropierea altor morminte care conțineau rămășițele evreilor aristocrați, împodobite cu un simbol care indică afilierea la templu și la preoție. Rezumat Dovezile literare, istorice și arheologice țintesc într-o singură direcție: conform cu obiceiul iudaic, trupul lui Isus a fost așezat într-un mormânt. De asemenea, nu
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
direcție: conform cu obiceiul iudaic, trupul lui Isus a fost așezat într-un mormânt. De asemenea, nu avem nici un motiv plauzibil să credem că familia sau prietenii lui Isus nu știau unde a fost îngropat sau nu aveau intenția să recupereze rămășițele scheletului său și să le mute în mormântul familiei sale sau într-un alt loc mai onorabil. Cu privire la dovezi, cred că textele care povestesc înmormântarea lui Isus din evangheliile Noului Testament merită o interpretare justă. Dacă însemnările lor sunt coerente
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
caz, nu ei îl gestionau. Reînhumarea oaselor lui Yehohanan, și el răstignit sub autoritatea lui Ponțiu Pilat, ne dovedește că evreii știau cum să marcheze și să-și amintească locul primei îngropări. Familia și prietenii lui Isus anticipau astfel recuperarea rămășițelor osoase, probabil un an mai târziu, așa încât ei „puteau să-l mute dintr-un loc blestemat într-unul unul de onoare” așa cum permitea legea (cf. Semahot 13.7; Mișna, tratatul Sanhedrin 6,6). Isus a fost pus în mormânt vineri
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
se așteptau să nu primească ajutor să le fie dată la o parte piatra care acoperea intrarea în mormântul lui Isus. De asemenea, își dădeau seama că nici împreună nu aveau forța necesară să rostogolească piatra la o parte. Studiul rămășițelor scheletelor din această perioadă arată că media înălțimii unei femei era de abia de un metru și jumătate și deseori greutatea nu depășea 45 de kg. Media înălțimii unui bărbat era de un metru și 60 de cm, iar greutatea
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
pe Isus (precum femeile menționate în povestirile evanghelice) știau unde a fost pus trupul lui Isus și intenționau să marcheze locul, să înmiresmeze trupul și să-l jelească în conformitate cu tradițiile iudaice. În viitor, aveau de gând să intre în posesia rămășițelor lui Isus pentru a le muta în locul de înmormântare al familiei. Descoperirea mormântului deschis și lipsa trupului lui Isus le-au pus în încurcătură pe femei și au pregătit terenul pentru o experiență surprinzătoare și complet neașteptată, despre care vom
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
ideologizante au fost citite cam prea asiduu și la noi, i-au imputat lui Dostoievski polemica ascunsă cu Cernîșevski și Nekrasov și faptul că n-a descoperit la aceștia „sensul revoluționar-democratic, mai ales în condițiile luptei cu țarismul și cu rămășițele, încă viguroase, ale regimului iobăgesc“3. Ruptura între Însemnările din subterană și antropologia dostoievskiană anterioară nu este chiar atît de spectaculoasă. Fie și numai toposul cămăruțelor întunecoase și sordide în care locuiesc foștii săi visători ne indică o oarecare legătură
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
nu-ți mai rănea ochii. Se obișnuiseră deja cu mersul șovăitor și cu cerul plin de vuiete de avioane. Ba chiar și cu șuieratul strident de deasupra vagonului, urmat de șfichiuitul gloanțelor pe acoperiș. Părăsind orașul calcinat, au dat de rămășițele unui tren spintecat de bombe. Mai multe vagoane se răsturnaseră pe terasament, altele, culcate sau vârâte adânc unele în altele de o izbire monstruoasă, invadau șinele. Câteva infirmiere, amorțite de neputință în fața numărului mare de trupuri întinse, mergeau de-a
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
sârmă ghimpată, hățișurile ruginite ale barajelor antitanc... Locul acela era botezat „Stalinka”, după numele liniei de apărare construite aici în timpul războiului. De teamă să nu vină nemții până acolo. Dar Volga și mai ales Stalingradul îi opriseră... Linia fusese desființată, rămășițele din materialul de război fuseseră abandonate în păduricea aceea, care îi moștenise numele. „Stalinka”, spuneau locuitorii din Saranza și orașul lor părea să intre astfel în marile gesturi ale Istoriei. Se spunea că păduricea era minată. Asta îi descuraja chiar
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
de un loc important în normele actuale ale ortografiei. În ultimul timp se manifestă tendința unui etimologism de coloratură culturală (extinderea folosirii lui â, de revenire la sunt ) care n-a determinat schimbarea normei. Alte cazuri în care se întâlnesc rămășițe etimologice sunt : *scrierea cu oa în loc de ua la începutul unor cuvinte de origine latină (oaie - ovis, oameni - hominies ) ; * influența grafiei asupra pronunției, așa cum este cazul articolului hotărât l dispărut din pronunțare, dar care este obligatoriu în rostirea solemnă și în
Particularităţi m etodologice de însuşire a normelor de ortografie şi punctuaţie la clasele I şi a II - a by Atofanei Mariana () [Corola-publishinghouse/Science/91851_a_92996]
-
de noi; Înțelepții Iluminismului au insistat asupra faptului că, și În cea mai „sălbatică corupere” (a esenței umane - n. M.C.), se pot găsi semne ale adevărului. Totul era o chestiune de decodare, de descifrare. Era o acțiune de redescoperire a „rămășițelor’”, „semințelor”, „scânteilor”, „urmelor”. ș...ț Cât de diferită este această atitudine, de la Începuturi, față de cea implicată În studiul ritului! Aici nu mai este vorba de credință și nu se mai pune problema subtilităților În interpretarea cuvintelor, aici este vorba de
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
imaginarul epocii: Ocupația de moașă era ambiguă. Moașele aduceau uneori pe lume copii care mureau la naștere și se credea că ele ar putea fi vrăjitoare care, În mod deliberat, omoară copiii pentru ospețe canibalistice sau pentru a le folosi rămășițele În prepararea de alifii cu puteri oculte. Placenta, cordonul ombilical și căița puteau fi utilizate pentru lucruri vrăjitorești (M. Mauss, H. Hubert, 1996, p. 114). Un alt factor esențial este zvonul. Așa cum arată P. Stewart și A. Strathern (2004), atribuirea
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
nu sunt suficiente pentru a-i asigura o permanentă actualitate. Puterea sacră este și trebuie perpetuată și „arătată” În obiecte. Așa apar relicvele. Aceste obiecte sacre au câteva caracteristici comune. Întâi, ele sunt În mod intrisec umane, deoarece reprezintă fie rămășițe ale unor oameni, fie lucruri făurite de oameni. ș...ț În al doilea rând, relicvele și imaginile care servesc drept obiecte de cult sunt considerate miraculoase, fie prin asocierea cu anumite evenimente, fie pentru că ele evocă admirația și credința. O
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
Împărțită În urne de cupru, argint și aur. Sub Îndrumarea lui Rajiv, aceste urne, 31 În total, au fost fiecare trimise În diferite state sau teritorii. Populația Întregii țări urma să fie unită sub același regim prin riturile ce Însoțeau rămășițele ei. În multe dintre localitățile unde aveau să fie expuse urnele au izbucnit lupte Între politicienii locali, zbătându-se să intre În posesia unei urne sacre. Faptul că alegerile naționale urmau să aibă loc În decurs de două luni a
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
trebui nici să nu mâncăm în timpul mesei"88, încarcerarea în propriile case, sugerată prin străvezia aluzie la gratiile vizibile noaptea de la fereastră, supravegherea permanentă etc. minimalizează, prin contrast, orice absurditate și temperează impulsul de a o respinge. Astfel, ori de câte ori o rămășiță de simț logic tentează refuzul absurdului, intervin amenințările și insinuările care netezesc din nou drumul spre "rinocerizare": PROFESORUL (cu un anumit ton, către Locatar) : Deci, te opui. LOCATARUL (speriat): Cum? Cum... Cine să...? Eu să mă...hm!...opun? Dar nu
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
clădire a Serviciilor Marine; Muzeul Sydney și Muzeul Australian. Muzeul orașului Sydney construit pe locul fostei Case a Guvernulu, În 1995, cu o arhitectură modernă, deține colecții de artefacte și documente de la Înființarea orașului până astăzi. Se mai pot vedea rămășițele casei din 1788 a guvernatorului Arthur Phillip. Fantome asemănătoare unor holograme vorbesc de vremurile coloniale, iar 33 de ecrane video și piste sonore oferă vederi panoramice cu mediul natural al Sydney-ului. Interesante sunt aspectele din viața indigenilor din regiunea Eora
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
un schelet; pasărea hoia a cărei imagini se mai păstrează pe monezile de șase pence; pasărea takahe, Împăiată, cât o găină voinică, fără aripi, cu penajul negru și picioarele roșii, cuiburi de albatroși giganți care Împart cuibul cu tuatara (hateira), rămășiță vie a șopârlelor fosile, alte păsări dispărute, dar și păsări ce se mai pot vedea În natură, precum tui, pasărea neagră, cu cravata albă, care trăiește numai În Noua Zeelandă, numită și „pasărea clopoțel” datorită glasului ei răsunător; papagalul kea de
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
națională 815. Un loc aparte Îl reprezintă prezentarea colecțiilor de porțelan chinezesc de o mare finețe și strălucire aparținând epocii Ming, argintărie, vase de ceramică de provizii, amfore pentru păstrarea lichidelor, obiecte de uz personal, armament (tunuri, ghiulele, puști), alte rămășițe metalice (cârma, piroane, tăblărie ruginită) și lemnoase aparținând galionului spaniol San Diego naufragiat pe coasta insulei Luzon, În anul 1600. Vasul, construit la sfârșitul secolului al XVI-lea de către meșteri spanioli și filipinezi, era considerat unul dintre cele mai valoroase
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
și Herculanum, (orașe distruse de erupția nemilosului Vezuviu În secolul I Î.Hr.) și În Sicilia pe Etna, „furnalul zeului Vulcan”. Și aici, scenele sunt cutremurătoare: Basilica San Guillermo Îngropată mai mult de jumătate În lava pietrificată a vulcanului 834, rămășițe de case acoperite de cenușă și lavă, din care se mai pot observa acoperișurile. Deoarece ploile musonice Împrăștie an de an cenușa de pe Muntele Pinatubo, 831 1000 de plaje de vis și locuri de scufundări paradisiace, p. 134-135. 832 În
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
nu supuși separat""2. În numele principiilor Revoluției, se organizează o mișcare federală; stimulată de ocrotirea Constituantei, aceasta intră în concurență latentă chiar cu Adunarea pentru a întrupa Națiunea. Astfel, încă din noaptea de 4 august, desființarea de către Adunarea Națională a rămășițelor independenței comunale moștenite din Evul Mediu nu releva numai beția fraternală, ci și înțelegerea necesității de a neutraliza o mișcare insurecțională căreia începuseră a i se asocia și comunele rurale. "Au fost opoziții între această mișcare federală și Adunarea Constituantă
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
lină, având circumferința de 27 km. Particulele sunt accelerate până aproape de viteza luminii, pentru că atunci când intră în coliziune, energia lor să se transforme în masă rezultând o pulbere de resturi. La LHC se vor realiza experimențe capabile sa înregistreze aceste rămășițe ale unui boson Higgs dezintegrat. Coliderul va produce, cel puțin teoretic, bosoni Higgs, ultima particulă încă neobservată dintre cele prevăzute teoretic de Modelul Standard. Dacă Modelul Standard este corect, atunci la fiecare câteva ore, la LHC va fi produs câte
SIMPOZIONUL NAȚIONAL. CREATIVITATE ȘI MODERNITATE ÎN ȘCOALA ROMÂNEASCĂ by Stana Mariana () [Corola-publishinghouse/Science/91750_a_92821]
-
mă plătesc prost, să fac treabă ca lumea. Așa, în ciuda sistemului! Raționamentul era copilăresc: la un salariu prăpădit toți se așteaptă să faci treabă de măntuială; așadar dacă o faci ca lumea refuzi logica sistemului și dovedești că ești altfel. Rămășițele teribilismului adolescentin...” Școala altfel nu e singura paradigmă interesantă. E plină teoria pedagogică. “Școala incluzivă”, “centrarea pe elev”, “metode activ participative”, “inserția pe piața muncii”, “învățare inter-și transdisciplinară” sunt de ani buni vedete ale examenelor de pedagogie sau ale
Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2311]
-
Călăuza bibliotecarului a demonstrat concret neeficiența acestei metode formaliste, publicând un vast material sovietic de biblioteconomie, care a arătat importanța așezării cărților după conținut, ca o condiție indispensabilă îmbunătățirii activității bibliotecilor. O aceeași poziție fermă este luată și împotriva altor rămășițe ale metodelor de lucru burgheze. Astfel este luarea de poziție împotriva unui formalism asemănător al cataloagelor, care, prin multiple rubrici, nu oglindeau real fondul de carte al bibliotecilor. De un real folos sunt și unele articole tehnice Cum se întocmesc
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
se combătea atitudinea nejustă a revistei Viața românească față de poezia lui Eugen Frunză, dezbaterea nu s-a mărginit să scoată la iveală calitățile și lipsurile unor poezii; ridicând probleme de interes general, ea a constituit o luare de poziție împotriva rămășițelor decadente ce răbufnesc în aprecierile pe care unii critici le fac asupra literaturii noastre înaintate. Atât tov. Mihai Beniuc în referatul său, cât și cea mai marc parte dintre vorbitori, au subliniat noutatea și actualitatea poeziei lui Eugen Frunză: «Autorul
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
părerea greșită a lui Petru Vintilă care a susținut că romanul lui Colin este reușit pentru că «sugerează cititorului geografia fastuoasă a deltei». Participanții la discuții, tov. Mihail Novicov, Petre Iosif, Maria Rovan, Ben Corlaciu etc. au arătat că romanul vădește rămășițe puternice ale formalismului. Dezbaterile au arătat de asemenea în mod convingător cât de necesară este pentru scriitor studierea profundă a marxism-leninismului pentru a putea reda veridic, în lucrările literare, caracteristicile esențiale ale realității (...). Relevând însemnătatea ajutorului pe care dezbaterile îl
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
și celelalte să aștepte colaborarea «opiniei publice». Experiența de până acum a dovedit că intelectualii, muncitorii și studenții noștri nu se prea îndeamnă la discuția proiectului (...). De ce oare? Din cauza inconsecvenței acestui proiect, din cauza «răsturnărilor» pe care le preconizează sau din cauza rămășițelor burgheze, latiniste, naționaliste, șovine, care încă se mai pot observa la unii? În 1953, cu unele modificări, proiectul este aprobat de prezidiul Academiei, devenind Norme privind ortografia limbii române, aprobate la 16 septembrie același an de Gh. Gheorghiu-Dej, președintele Consiliului
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]