7,442 matches
-
a înscris apoi la Școala de Cadeți de Infanterie (Kadettenschule) al armatei comune austro-ungare din Sibiu (Armata Comună avea un sistem școlar paralel și independent de învățământul public). După terminarea școlii cu calificativul "eminent" a fost repartizat ca sublocotenent la regimentul k.u.k. de infanterie nr. 68 al corpului de armată nr. 4 din Budapesta, unde in 1900 a fost deja căpitan. În anul 1905 a fost numit maior și comandant al unui batalion al regimentului nr. 76 cu locația
Ioan Boeriu () [Corola-website/Science/300113_a_301442]
-
repartizat ca sublocotenent la regimentul k.u.k. de infanterie nr. 68 al corpului de armată nr. 4 din Budapesta, unde in 1900 a fost deja căpitan. În anul 1905 a fost numit maior și comandant al unui batalion al regimentului nr. 76 cu locația în Gran (Esztergom). La 1 septembrie 1909 a fost numit locotenent-colonel, iar la 1 mai 1914 a avansat la rangul de colonel și comandant al acestui regiment nr. 76. La izbucnirea Primului Război Mondial regimentul său a fost
Ioan Boeriu () [Corola-website/Science/300113_a_301442]
-
fost numit maior și comandant al unui batalion al regimentului nr. 76 cu locația în Gran (Esztergom). La 1 septembrie 1909 a fost numit locotenent-colonel, iar la 1 mai 1914 a avansat la rangul de colonel și comandant al acestui regiment nr. 76. La izbucnirea Primului Război Mondial regimentul său a fost staționat pe frontul rusesc. În dimineața zilei de 23 august 1914 colonelul a așteptat pe un front de 30 km lungime la Polichna, în apropiere de Krasnik, cu numai 18 batalioane
Ioan Boeriu () [Corola-website/Science/300113_a_301442]
-
unui batalion al regimentului nr. 76 cu locația în Gran (Esztergom). La 1 septembrie 1909 a fost numit locotenent-colonel, iar la 1 mai 1914 a avansat la rangul de colonel și comandant al acestui regiment nr. 76. La izbucnirea Primului Război Mondial regimentul său a fost staționat pe frontul rusesc. În dimineața zilei de 23 august 1914 colonelul a așteptat pe un front de 30 km lungime la Polichna, în apropiere de Krasnik, cu numai 18 batalioane cu 10 baterii atacul cu puteri
Ioan Boeriu () [Corola-website/Science/300113_a_301442]
-
Krasnik, cu numai 18 batalioane cu 10 baterii atacul cu puteri superioare ale forțelor țariste. Soldații săi au reușit, cu Boeriu in frunte, într-o luptă de 13 ore, cu mari pierderi, să oprească inamicul până când, în cele din urmă, regimentele de infanterie nr. 12, 71 și 219, precum și regimentul de arme de câmp nr. 14 au sosit ca sprijin. În sfârșit, inamicul a fost complet învins. Trei steaguri, 18 tunuri si numeroase mitraliere au fost capturate și 6000 de soldați
Ioan Boeriu () [Corola-website/Science/300113_a_301442]
-
cu puteri superioare ale forțelor țariste. Soldații săi au reușit, cu Boeriu in frunte, într-o luptă de 13 ore, cu mari pierderi, să oprească inamicul până când, în cele din urmă, regimentele de infanterie nr. 12, 71 și 219, precum și regimentul de arme de câmp nr. 14 au sosit ca sprijin. În sfârșit, inamicul a fost complet învins. Trei steaguri, 18 tunuri si numeroase mitraliere au fost capturate și 6000 de soldați ruși au fost duși prizonieri. Prin cucerirea satului s-
Ioan Boeriu () [Corola-website/Science/300113_a_301442]
-
La data de 24 noiembrie 1914 Boeriu a reușit, după mai multe zile de lupte grele, să recupereze pozițiile rusești de la Jangrot, care însă nu au putut fi menținute din cauza numărului superior de luptători ai dușmanului. Colonelul a cerut retragerea regimentului său slăbit, care a fost aprobată pe ziua de 27 a lunii. O zi mai devreme, Boeriu a fost rănit foarte grav într-o acțiune de luptă și dus în spatele frontului. În ziua de 11 septembrie 1915, colonelul Ioan Boeriu
Ioan Boeriu () [Corola-website/Science/300113_a_301442]
-
o familie țărănească în satul Strelkovka, raionul Maloiaroslaveț, gubernia Kaluga (în zilele noastre raionul Jukovo, regiunea Kaluga). A plecat de mic ca ucenic la o fabrică din Moscova. În 1915 a fost încorporat în armata țaristă ca soldat într-un regiment de dragoni și a luat parte la luptele Primului Război Mondial. Jukov a fost decorat de două ori cu ordinul Crucea Sfântului Gheorghe și a fost avansat la gradul de sergent pentru vitejia arătată în luptă. A intrat în rândurile Partidului Bolșevic
Gheorghi Jukov () [Corola-website/Science/300115_a_301444]
-
s-a vindecat de tifos, a luptat în războiul civil și a fost decorat cu Ordinul Steagul Roșu de Luptă pentru înfrângerea unei răscoale țărănești puse la cale de contrarevoluționarii albi. Până în 1923, Jukov a fost promovat la comanda unui regiment, iar în 1930 la comanda unei brigăzi. A fost unul dintre cei mai hotărâți susținători ai noii teorii a luptei de vehicule blindate și a fost remarcat pentru capacitatea de planificare amănunțită, disciplina strictă și severitatea sa. A reușit să
Gheorghi Jukov () [Corola-website/Science/300115_a_301444]
-
Amintim dintre acestea răscoală lui Horea din 1784-1785, revoluția de la 1848 din Transilvania, mișcarea memorandista din 1892 și Marea Unire din 1918. Însăși actuala denumire de "Războieni" se leagă de cele întâmplate în 1918. În data de 6 decembrie 1918, "Regimentul 15 Războieni" al Armatei Române sub comande maiorului Vasile Nădejde a trecut Mureșul. Toată populația satului, îmbrăcată în costume naționale a primit armata cu urale și strigate de bucurie, cu cântece și îmbrățișări”. Această eră atmosferă descrisă de un martor
Războieni-Cetate, Alba () [Corola-website/Science/300268_a_301597]
-
și îmbrățișări”. Această eră atmosferă descrisă de un martor ocular. Ocupând gară, care pe atunci se numea “Kocsard” ("Cucerdea") maiorul Vasile Nădejde s-a adresat mulțimii spunând: Această gară și acest nod de cale ferată, fiind ocupate de unități ale "Regimentului 15 Războieni", se va numi de acum "Războieni"”. Atunci, un membru local al gărzii naționale, anume Ioachim Mureșan, a înlocuit tablă cu vechea denumire, cu o altă, pe care era scris numele care dăinuie până astăzi. Acestuia i se va
Războieni-Cetate, Alba () [Corola-website/Science/300268_a_301597]
-
propunere a fost abandonată din fașă. Printr-o hotărâre a Consiliului de Miniștri din 10 decembrie 1969 se aprobă indicatorii tehnico-economici pentru "obiectivul strategic Transfăgărășan", căruia i se alocă resursele trupelor de geniu ale Armatei Române (pe 10 martie 1970 Regimentul 52 Alba-Iulia începe să lucreze dinspre nord, iar Regimentul 1 Râmnicu-Vâlcea dinspre sud, în zonele montane înalte), părțile de tunel urmând să fie realizate de specialiștii Trustului de Construcții Hidroenergetice (TCH). Sectorul Contur Lac Vidraru a fost atribuit Ministerului Transporturilor, proiectul
Transfăgărășan () [Corola-website/Science/300261_a_301590]
-
a Consiliului de Miniștri din 10 decembrie 1969 se aprobă indicatorii tehnico-economici pentru "obiectivul strategic Transfăgărășan", căruia i se alocă resursele trupelor de geniu ale Armatei Române (pe 10 martie 1970 Regimentul 52 Alba-Iulia începe să lucreze dinspre nord, iar Regimentul 1 Râmnicu-Vâlcea dinspre sud, în zonele montane înalte), părțile de tunel urmând să fie realizate de specialiștii Trustului de Construcții Hidroenergetice (TCH). Sectorul Contur Lac Vidraru a fost atribuit Ministerului Transporturilor, proiectul fiind executat de Institutul de Proiectări pentru Transporturi Auto
Transfăgărășan () [Corola-website/Science/300261_a_301590]
-
sau Orod, Mondorlok, Csicser, Szabadhely, Paulis, Șoimoș; puste: Bașaraga, Șionda, Nagy-Bereg, Mezohegyes, Palota, Csiga, Kiralyhegyes, Pitvaros și Szekesegyhaza (Țiucra, Pietre rămase, p. 349). Astfel apare clar că în secolul al XVIII-lea Cicirul era parte a graniței militare formate din regimentele grănicerești sârbești, căci angajați ca soldați mobili au fost locuitorii sârbi de pe malurile Mureșului și a Tisei. În apropierea Cicirului, pe câmpul dintre acesta și Sâmbăteni, administrația austro-ungară a lăsat o urmă datând din secolele XV - XVI - “iarcul”, un canal
Cicir, Arad () [Corola-website/Science/300288_a_301617]
-
Alexandru, Maxim Solomon lui Măriuța, Petrean Ionel lui Nistor, Puia Ioan lui Amos, Rusu Mircea lui Ioan, Raica Ștefan lui Gavrilă, Ruja Nicolae lui Savu, Ruja Ionel lui Șofron și Toth Nicolae. Stremțenii au fost în mare parte încorporați în Regimentele 51 și 64 infanterie Alba Iulia, cu primul luptând pe fronturile din Bosnia și Herțegovina, iar cel de-al doilea pe frontul din Galiția. Cu aceste unități, unii au ajuns prizonieri în Italia și alții în Rusia. Plecările pe front
Stremț, Alba () [Corola-website/Science/300274_a_301603]
-
raportului official al generalului Gage. Cercurile guvernamentale, ostile și pornite împotriva Americii, au reacționat, intensificând represiunea. George al III-lea era decis să distrugă rezistența rebelilor din America. S-au dat ordine din iunie pentru aducerea întăririlor în America: șase regimente din Gibraltar și Minorca, unități, nave război, echipament, muniție și armament. Dar în Anglia, mulți militau împotriva războiului cu coloniile engleze. Negustorii și manufacturierii britanici erau pentru război, dar era o largă minoritate care se opunea războiului căci avea să
Revoluția Americană () [Corola-website/Science/301533_a_302862]
-
pentru războiul în America). În primăvară 1776, întăririle britanice au sosit, până atunci, trupele lui Gage rămânând la Boston, iar cele ale lui Carleton, la Quebec. În sud, lordul Dunmore, guvernatorul Virginiei, a recrutat trupe loialiste și a organizat un regiment de sclavi negri. Fermierii din Virginia și Carolina de Nord s-au adunat în mare grabă, formând un detașament de miliția populară, formată din 900 de soldați. Detașamentul a zdrobit forțele lordului Dunmore la Great Bridge. Guvernatorul Virginiei a evacuat
Revoluția Americană () [Corola-website/Science/301533_a_302862]
-
de Sud, Congresul Continental a interzis înrolarea negrilor în octombrie 1775. Consiliul generalilor armatei americane a adoptat o decizie similară până când pe 12 noiembrie, Washington a emis un ordin pe armată. Lordul Dunmore, guvernatorul regal al Virginiei, a organizat un regiment de sclavi negri, iar în proclamația din noiembrie, a făgăduit libertate celor care vor lupta în armata regală britanică împotriva rebelilor americani. Negrii s-au prezentat încrezători la unitățile britanice. La sfârșitul anului 1775, Washington a anunțat că aprobă ca
Revoluția Americană () [Corola-website/Science/301533_a_302862]
-
declarând chiar înainte de Lexington și Bunker Hill, că americanii erau nepricepuți, nedisciplinați și lași, subestimandu-i. Lordul George Germanin, ministrul Coloniilor ce răspundea de operațiile militare în America, a tras învățăminte de pe urma primelor ciocniri dintre americani și britanici.A trimis regimente peste ocean bine echipate și instruite, supraestimând numărul loialiștilor și minimalizând posibilitățile revoluționarilor. Conform planului, se pornea de la ideea că în sud, loialiștii aveau nevoie de trupe britanice ca să răstoarne conducerile rebele și să preia controlul. Generalul Henry Clinton, în
Revoluția Americană () [Corola-website/Science/301533_a_302862]
-
care cerea loialiștilor să se ridice împotriva regimului revolutionar. În februarie, 2000 de loialiști s-au adunat la Cross Creek sub comanda lui Donald McDonald, general brigadier. S-au prezentat 2000 de soldați americani la dispoziția generalului James Moore, comandantul regimentului I din Carolina de Nord. Moore a trimis jumătate din forțe pentru a-i întâmpina pe loialiștii ce înaintau spre Wilmington. La 22 februarie 1776, loialiștii s-au lăsat atrași în ambuscada pregătită de soldații lui Moore, la Moore’s
Revoluția Americană () [Corola-website/Science/301533_a_302862]
-
al loialismului și ce deținea controlul asupra căii Hudson-Champlain, spre Canada. În așteptarea întăririlor din Anglia, Howe a debarcat la Halifax în Noua Scoție și a ocupat State Island. Washington, convins că Howe a plecat spre New York, a lăsat cinci regimente în Boston sub comanda lui Artemius Ward și s-a îndreptat în marș forțat să apere orașul. Vasele britanice aduceau întăriri și materiale în cursul primăverii. În august, Howe comanda 32 000 de soldați din care 9000 erau mercenari germani
Revoluția Americană () [Corola-website/Science/301533_a_302862]
-
trimis pe generalul Cornwallis cu 8000 de soldați să restabilească situația pe Delaware, dar Washington, lăsându-și oamenii epuizați și bolnavi, a traversat Delaware pe 29 decembrie și a reocupat Trenton. În zilele 30-31 decembrie, Washington a vizitat personal fiecare regiment și a apelat la soldați să se reinroleze. Mulți au acceptat să rămână încă șase săptămâni, un nou contingent de miliție din Philadelphia înlocuindu-i pe cei plecați. La 3 ianuarie 1777, Washington a obținut o nouă victorie împotriva forțelor
Revoluția Americană () [Corola-website/Science/301533_a_302862]
-
era Charleston. Armata lui Washington, având cartierele de iarnă la Morristown, a trecut prin suferințe și lipsuri. Rațiile de hrană au fost reduse la o optime. Foametea și mizeria au împins pe unii soldați la disperare. La 25 mai, două regimente din Connecticut s-au ridicat și au cerșit mâncare și achitarea soldelor, cu arma în mâna. Rebeliunea a fost înăbușită, câțiva ofițeri reușind să-i convingă. Clinton a ajuns pe coasta Carolinei în februarie 1780 pentru a începe pregătirile pentru
Revoluția Americană () [Corola-website/Science/301533_a_302862]
-
dezastru, americanii pierzând 800 de soldați, plus având răniți, printre care baronul Kalb și peste 1000 de prizonieri, iar englezii doar 300 de morți și răniți. Gates a fost înlocuit cu Nathaniel Green la cererea lui Washington. În urma înfrângerii americanilor, regimentul de 1100 de loialiști și britanici au pătruns până la King’s Mountain pe granița dintre cele două Caroline, nimicind un detașament de luptători de gherilă condus de coloneii Issac Shelby și William Campbell la 7 octombrie 1780. Cornwallis s-a
Revoluția Americană () [Corola-website/Science/301533_a_302862]
-
conducând incursiunile britanice în Virginia și Connecticut. În 1781, armata americană era într-o situație jalnică, soldele costând în doar petice de hârtie datorită deprecierii monedei emisă de Congres. Explozia de nemulțumiri a izbucnit pe 2 ianuarie 1781, când șase regimente din Pennsylvania, sun comanda generalului Wayne, au pornit din Morristown la Philadelphia ca să se plângă Congresului. Ofițerii au încercat să-i oprească, doi dintre ei fiind uciși, alții răniți. În calea regimentelor au ieșit la Princeton un comitet ce a
Revoluția Americană () [Corola-website/Science/301533_a_302862]