6,309 matches
-
terminat, s-a întors în sfârșit spre mine: „Bine, dragă, că i-ați făcut de petrecanie lui Dinu ăla”. „Cum adică «i-ați?»” m-am revoltat eu. Sonia m-a consolat, strângând cățelul la piept: „Lasă, dragă, nu trebuie să regreți. Se poate, dragă, să regreți ceva atât de interesant?” Și dispăru în bălării. Am revenit să-i caut pe Mopsul, pe Călugărul și pe Nelson. Nu mai erau nici ei. Doar pasărea neagră cu pete albe stătea mai departe, înfricoșată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
sfârșit spre mine: „Bine, dragă, că i-ați făcut de petrecanie lui Dinu ăla”. „Cum adică «i-ați?»” m-am revoltat eu. Sonia m-a consolat, strângând cățelul la piept: „Lasă, dragă, nu trebuie să regreți. Se poate, dragă, să regreți ceva atât de interesant?” Și dispăru în bălării. Am revenit să-i caut pe Mopsul, pe Călugărul și pe Nelson. Nu mai erau nici ei. Doar pasărea neagră cu pete albe stătea mai departe, înfricoșată, în vârful gutuiului. „Încă nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
de unde vine Tres ăsta, domnule Belbo?“ „Nu cred. Diotallevi, dar tu?“ „Au trecut atâtea zile... E important?“ „Deloc“, ne asigură Agliè. „E numai pentru că n-am mai auzit niciodată pomenindu-se acest nume. Într-adevăr, nu știți cine-l citează?“ Regretam foarte mult, dar nu ne aminteam. Agliè Își scoase ceasul din vestă. „Dumnezeule, mai aveam o Întâlnire. Mă veți scuza.“ Se despărțise de noi, iar noi rămăsesem să discutăm. „Acum totul e clar. Englezii lansează propunerea masonică pentru a-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
iar atunci pericolul era Încă reprezentat de evrei. Ca Întotdeauna. Evreii s-au Întors În Palestina și i-au silit pe ceilalți să iasă din peșteri. Dar povestea asta de care vorbim e tulbure, să ne oprim aici“. Părea să regrete că vorbise prea mult și-și luase În grabă rămas-bun. Și mai intervenise Încă ceva. După toate cele ce s-au Întâmplat, acum sunt convins că nu visasem, dar În ziua aceea crezusem că am vreo halucinație, pentru că, urmărindu-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
uimit de această ieșire. Cine ar fi crezut ca Diavolul are atari probleme specifice vîrstei de mijloc? Sărmanul, bătrînul Pan, plîngînd În peștera sa mucegăită cînd lumina orbitoare a unei cruci de neon Îi invadează Întunericul și bucuria. Și Wakefield regretă trecerea erei păgîne și mai că i-ar veni să-l Îmbrățișeze pe Bătrînul țap, dar are de Încheiat o afacere. — Ce-ai zice dacă ai avea ocazia să mai reduci un pic din trudă și să amîni cîte ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
devenit căminul unor corporații care căutau să fugă de oraș. Maggie Îl convinge să vină la o petrecere. Wakefield se gîndește la camera sa anonimă de hotel cu minibarul și baia și, poate, cu un porno moderat la televizor și regretă că a acceptat. Pe de altă parte, era În formă și se simțea foarte bine În compania lui Maggie. Radioul din mașină relatează despre un accident În lanț pe autostradă și se anunță Încă și mai multe ninsori. — Te deranjează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
Încearcă să sune cît mai pedant. — Mă rog. Zi-mi cum e cu ascunsul, insistă ea. E greu de spus. Wakefield are un obicei nevrotic pe care nu-l dezvăluie prea des. I l-a mărturisit fostei soții și a regretat rapid. Singurul alt suflet demn de această informație este Ivan. Pe Maggie doar ce a cunoscut-o. Pe de altă parte, a te mărturisi unui străin... Maggie pune degetul pe rană: — Am fost cîndva, pentru scurt timp, barmaniță și oamenii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
Nimic, Îi răspunde ea, dar e un nimic al naibii de vast, la fel ca și cerul. Wakefield se uită În altă parte, dar tot aude țăcănitul servietei ei. Ori le dă drumul orfanilor, ori Îi Închide la loc. Pentru o clipă regretă lamentabila lui lipsă de interes, dar apoi Își ia seama: sînt orfanii Marianei. Dacă i-ar privi, fie și pentru o clipă, ar deveni Mariana pe vecie. În schimb, privește cu Îndărătnicie linia de pe mijlocul șoselei. Wakefield termină apa, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
și mama nu sunteți chiar perechea ideală. Există ceva ce se numește datorie, Francesca. Generația voastră nu mai crede în asta, știu. Fericirea personală e Dumnezeul vostru. Dar eu și Stevie am hotărât că e mai bine așa. — N-ai regretat niciodată? Vreau să spun, în toți anii ăștia ați fost prieteni atât de buni, dar ați fi putut fi mult mai mult. — Prietenia nu e un lucru de lepădat, nu crezi. Cine știe, poate că dragostea ne-ar fi trecut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
Da, răspunse ea, simțindu-se din ce în ce mai sigură cu fiecare cuvânt pe care-l rostea. Da, Laurence, vreau să fiu soția ta. — Minunat, minunat, Francesca. Și apoi, fără vreun motiv pe care să-l fi putut explica rațional, adăugă: — Nu vei regreta asta niciodată, îți promit. Prima persoană căreia Fran vru să-i dea fericita veste fu tatăl ei. Măcar o dată, ziarul putea să aștepte, Stevie avea să se descurce în lipsa ei și să se bucure de fiecare clipă. La întoarcere, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
doar cu o săptămână înainte. O bătu pe Fran pe umăr cu neașteptată blândețe. — Mi-am făcut griji că te-ai suprasolicitat, lansând ziarul cu atât de puțin timp înainte de nuntă. — N-are nici o legătură cu ziarul, insistă Fran și regretă imediat bruschețea reacției. Camilla încerca să fie drăguță și se deschisese mult mai mult decât o făcea de obicei. Era un lucru oribil din partea lui Fran să i-o reteze așa. Îmi pare rău. N-am vrut să fiu așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
steaua... asta trebuia să fie o tribală, dar nu e terminată. Așa am gândit eu. Poate c-a fost o prostie atunci, la momentul potrivit, dar, nu știu, mi se pare că n-a fost o prostie, pentru că nu le regret. Doare la-nceput, când te-apuci. După aceea, locul respectiv, cu cât mergi mai mult, cu atât amorțește și nu mai ai nici o problemă. Deci, merge foarte frumos. Te doare după aceea, când te bați a doua oară, pentru că el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
îmi este foarte dor de tine mami. Și eu mami îmi dau cuvântul de onoare că te iubesc mult mult mult și nu mai pot rezista fără tine pentru că te iubesc măi maji. Eu îți spun mami că nu o să regreți că mai cunoscut și nici nuți va pare rău pentru că eu am un suflet bun și te voi iubi pentru tot restul vieți numai pe tine. Și eu mă rog pentru tine mami să facă Dumnezeu o minune să putem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
au fost cele de la „Sabena“.) Deci tot plecam cu ceva de acolo și eram mulțumit. Eu mă mulțumeam cu cât luam. A, dac-aș fi fost un copil de-o familie mai bună, mai înstărită, poate că îmi părea rău, regretam. Că, vorba aia, îmi plăceau banii, nu? Dar, fiind amărât, mă mulțumeam cu ce luam. Vindeam personal pe la buticuri, pe la chioșc. Mă uitam la preț cât costă Kentul: 20, eu îl dau cu 15, și l-a luat. Sau Marlboro
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
și am plecat. Eu cred că a murit din cauza loviturilor ulterior. Noi când am plecat el mai era încă în viață însă era inconștient. Păun mi-a zis să nu mai dăm că-l omorâm, dar era prea târziu. Am regretat mult ceea ce am făcut, conșțiința nu mi-a dat pace să dorm și după 3 zile am avut prima tentativă de sinucidere. Am luat 150 de pastile de diazepam. Speram că așa îmi voi plăti păcatele. Am stat 10 zile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
treilea la înțepat cu un ac în ochi făcându-l să-și piardă cu un ochi vederea. A fost una din scenele cele mai oribile la care am asistat. A doua zi, după ce s-au trezit, cei doi și-au regretat fapta: De ce am făcut-o? Era prietenul nostru, au spus ei. Tragedia s-a amplificat când s-a aflat că tipul nu era vinovat de descoperirea tranzacției de droguri. Unii deținuți reușeau să introducă droguri, dar aceasta era doar ocazional
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
mergea ordonat. Curățenie în primul rând, amabilitate. Oamenii se purtau amabili cu tine. Te simțeai sub protecția evenimentelor din România. Ghinionul ăla Am tot încercat chestii cinstite. Tot ce-mi sta în putință am făcut. Că de-aia nici nu regret, adică nici nu regret din ce cauză am ajuns la pușcărie. Furam din magazine, ori portofele, coțcării d-astea ieftine. Nu erau așa, cu mulți bani, dar aveau valoare. Dacă erau trei sute, patru sute de mărci era valoare, deci puteai și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
primul rând, amabilitate. Oamenii se purtau amabili cu tine. Te simțeai sub protecția evenimentelor din România. Ghinionul ăla Am tot încercat chestii cinstite. Tot ce-mi sta în putință am făcut. Că de-aia nici nu regret, adică nici nu regret din ce cauză am ajuns la pușcărie. Furam din magazine, ori portofele, coțcării d-astea ieftine. Nu erau așa, cu mulți bani, dar aveau valoare. Dacă erau trei sute, patru sute de mărci era valoare, deci puteai și să trimiți acasă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
mă descurcam. Tovarășii care i-am lăsat afară au plecat la Canada, nu se mai știe nimic, să se piardă urma, dar eu nu am vrut să am problema cu ei, i-am lăsat acolo. Ce-am făcut...n-am regretat. Regret tinerețea mea. Înainte cum să dau cu sabia, a fost o răzbunare cum o fost. Când o fost tata mai tânăr, i-a tăiat părinții lor în picior și acum fiind într-o discotecă cu motivul ăsta, ăsta l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
descurcam. Tovarășii care i-am lăsat afară au plecat la Canada, nu se mai știe nimic, să se piardă urma, dar eu nu am vrut să am problema cu ei, i-am lăsat acolo. Ce-am făcut...n-am regretat. Regret tinerețea mea. Înainte cum să dau cu sabia, a fost o răzbunare cum o fost. Când o fost tata mai tânăr, i-a tăiat părinții lor în picior și acum fiind într-o discotecă cu motivul ăsta, ăsta l-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
imperative: cîntați munca, uzinele, aeroplanele, bicicletele, sub sancțiunea înlăturării de la nemurire”, afirmînd universalitatea, invarianța emoțiilor umane („Viitorul poeziei și al poetului“, în Adevărul, an. XXXIII, nr. 11940, 31 martie 1920). Prezentînd în 1925 masiva Anthologie de la nouvelle poésie française, Vinea regretă neincluderea unor poeți aflați în răspăr cu timpul și observă că „prefața nu izbutește și nici nu pretinde să precizeze în ce anume constă «spiritul modern»”. Recenzentul lasă să se întrevadă opțiunile sale poetice: „au fost lăsați deoparte, fără milă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
poetului: „Ultima operă, «L’Homme aproximatif», Paris 1931, indică o nouă fază, - de organizare a unor ample masse lexicale, pline de confuzii delirante, dar și de impresionante avînturi dinamice”. După aceste „nuanțe”, în concluziile capitolului criticul revine la tonul casant, regretînd „atenția excesivă” cu care și-a „onorat” victimele: „...n’am putut ajunge la nici un alt rezultat pozitiv decît acela al remarcării virtuozității formale și inteligenței artistice a d-lor Voronca, Fundoianu, Tzara și, cu deosebire, Vinea, în cîteva producțiuni izolate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
direcțiile. Până și șeful bandei, cu haina pe umeri, a făcut stânga-mprejur și a plecat bombănind: — Ei, fir-ar să fie! Din nu se știe ce motiv, atât atacanții, cât și spectatorii au simțit un fel de rușine și regret inundându-le inimile. După ce a plecat toată lumea, Gaston a rămas nemișcat, exact în aceeași poziție. Așa l-au găsit Takamori și polițistul. — Gas! strigă Takamori, apucându-l de mână. Gaston zâmbi ca un băiețel rușinat. Takamori îi văzu pantalonii sfâșiați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
chiar lucram la Emap. În ciuda faptului că nu-mi aminteam cîtuși de puțin de el, am trecut de la o expresie de exasperare la una de surpriză, cu o ușoară nuanță de plăcere. — Desigur! am exclamat. Acum Îmi amintesc de tine. Regret Însă că nu ți-am reținut numele. — Nu-i nimic. SÎnt Dan Cooper. Lucram la departamentul de producție de la Channel Four. Stabilisem să luăm masa Împreună cîndva, dar... Presupun că n-am mai ajuns să facem asta, zise el, dînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
de Îndată ce am intrat, m-am simțit ca acasă. Dan venise țintă la mine, cu ochii Îngustați din pricina zîmbetului larg, și mi se prezentase, oferindu-se să-mi aducă o bere. Îmi aduc aminte că mi se păruse drăguț și că regretam faptul că aveam prieten. Am flirtat cu el aproape toată seara, dar fără vreo intenție ascunsă, bucurîndu-mă de atenția ce mi se acorda și de senzația că eram dorită. CÎnd am plecat, a spus că o să mă sune ca să luăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]