5,495 matches
-
primă mână, cum ar fi Moshe Idel, Lawrence Sullivan, Michael Fishbane etc.. Tratatul se dorea a fi o replică dură și definitivă lucrării în opt volume a lui Lynn Thorndike, History of Magic and Experimental Science (1923-1958), căreia Culianu îi reproșa superficialitatea și chiar disprețul pentru tema abordată. Conform viziunii lui Thorndike, magia ar fi un fel de bazar cultural care ar cuprinde totul "de la negustorii ambulanți de carnaval la șamanii aborigeni", fapt care astăzi este - pentru noua lume științifică - o
Mit, magie și manipulare politică by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/84969_a_85754]
-
Bachelard îl citează în prefața la Symbolisme dans la mythologie grecque pentru arta de a interpeta miturile și de a înțelege simbolurile. Deși a fost freudian convins, cu timpul Paul Diel s-a distanțat semnificativ de doctrina maestrului. I-a reproșat acestuia confuzia dintre subconștient și supraconștient, respectiv interpretarea credinței în Dumnezeu drept o iluzie fără viitor. Diel preia la rându-i limbajul psihanalitic, dar utilizează termenii în cu totul alt sens. De exemplu, perechea ,,refulare-sublimare" este pusă în relație cu
Mit, magie și manipulare politică by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/84969_a_85754]
-
1863) de C.D.Aricescu, Misterele Bucureștilor (1862-1864) de G.Baronzi precum și Misterele din București de I.M.Bujoreanu sunt apariții concludente în sensul menționat, dar încercări anemice cu personaje, teme și compoziție de roman foileton. Acestor încercări de romane li se reproșează lipsa de motivare suficientă a acțiunilor, problemelor, lovituri de teatru, digresiuni cu caracter moralizator, antiteza satanic- angelic, intenții de tenebros, de macabru, justițiar, dogmatic, scheme de fixare a acțiunii în timp și spațiu, eroi cu descrieri fizice amănunțite, etc. Alt
VIZIUNE GENERALĂ ASUPRA ȚĂRANULUI ÎN OPERELE LUI REBREANU by ANCA CHIRICA () [Corola-publishinghouse/Science/91620_a_92349]
-
a dus acasă. I-a spus fetii să se ascundă în tindă, că îi este rușine de mama și de unchii lui să-l vadă însurat așa de mic." Ajuns acasă, personajul civilizator aduce lumina, aprinde lampa, face focul, le reproșează unchilor că i-au lăsat mama fără lumină, fără foc, iar între timp el s-a căsătorit. Rudele vor să-i vadă soția, fata născută atunci, îi și ia mă-sa p-amândoi și-i pune într-o copaie, unu
?ACCEP?IILE VIE?II by Br?ndu?a ? Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/83168_a_84493]
-
pe borta cheii, aude un vuiet ca și cum ar fierbe apa la foc, apoi vede că sare peștișorul jos și "se transformă într-o doamnă frumoasă care face curat și pregătește de mâncare". El o prinde pe fată, iar ea îi reproșează că nu a mai avut răbdare să aștepte câteva zile pentru ca blestemul să se destrame. Feciorul merge până la Dumnezeu "răscumpărând-o pe femeia lui din blăstăm și pe cumnații lui". Zâna apelor (Pop-Reteganul, România Press], un băiat pescuiește o mreană
?ACCEP?IILE VIE?II by Br?ndu?a ? Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/83168_a_84493]
-
de fragil în raport cu natura, cu alteritatea dușmană și cu voința divină). Această alungare din perimetrul edenic în cel terestru, aflat doar parțial sub semnul divinului, va fi dublată și de ruperea relației cu Tatăl. Din această cauză, bărbatul medieval va reproșa femeii drama pe care este condamnat să o trăiască până la momentul Judecății. În încercarea de a accede din nou în spațiul-matrice, avatarii cuplului adamic vor parcurge un itinerariu labirintic într-un plan strict orizontal, căutând, prin de-profanarea umanului, să
Imaginarul medieval: forme și teorii by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
direct, folosirea absolută, context în care verbul desemnează o proprietate; (b) construirea cu un obiect direct al cărui referent este caracterizat prin trăsătura semantică [-Animat]; c) construirea cu o propoziție conjuncțională având drept centru complementizatorul that. Ceea ce i se poate reproșa unui astfel de demers lexicografic este: nespecificarea mai exactă a naturii referenților (în cazul de față, a referenților din poziția obiectului direct) de care depinde sensul global al predicației, dar și inexistența unei ierarhizări care să dea seama de legătura
[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]
-
cu 80 puncte din 100. Indicatorul privind dreptul la participare poziționa România imediat după media de 45 puncte, pe poziția a cincea Î40 puncte). Obstacolele relației școală-familie pot fi de ordin comportamental. în relația lor cu școala părinților li se reproșează uneori apatia , faptul că nu frecventează reuniunile anunțate; lipsa lor de inițiative și încărcarea exagerată cu responsabilitate a profesorului; preocuparea uneori exclusivă pentru randamentul școlar al copilului; conservatorismul, sau reacția negativă la toate ideile noi. Nici profesorii nu sunt scutiți
ARTA DE A FI PĂRINTE by Bogdan Honciuc () [Corola-publishinghouse/Science/91745_a_93086]
-
transpus tot într-o structură triadică, poate fi întâlnit în Solăria (1982), unde versului cu inflexiuni patriotice îi ia locul lirica orfica. Titlul este sugestiv, poezia devine mai limpede, ideile și sentimentele sunt exprimate mai puternic, dar autoarei i se reproșează și acum indecizia stilistica (Cezar Ivănescu). Poemele se intitulează Rană de somn, Stea orfica, Trup înflorit și prezintă, ca o noutate, preferință pentru cuvântul învechit („novembre”, „inemi”). SCRIERI: Nordice, București, 1971; O tăcere adaos, pref. Mihai Beniuc, București, 1975; Poeme
ZARESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290709_a_292038]
-
Această situație paradoxală l-a făcut pe Iuri Martov, liderul menșevicilor ruși, să denunțe încă din 1919 instituirea de către Lenin a „comunismului consumatorist” care căuta obținerea unui „maximum de rezultate imediate fără a ține cont de situația obiectivă”. Martov le reproșează bolșevicilor* incapacitatea lor de a aprecia corect producția și de a nu-l vedea decât pe consumator în schița de portret a omului nou*. El sublinia astfel contradicțiile comunismului industrial, axat în mod prioritar pe problema producției și a repartiției
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
sociale, și se transformă în conflict după 1917. Anarhismul a fost inițiat mai ales de către Pierre Joseph Proudhon, pentru care proprietatea trebuie să fie transferată clasei muncitoare*, în vreme ce, în concepția lui Marx* ea trebuie să treacă în mâinile statului. Proudhon reproșează Ligii Comuniștilor faptul că ea dezvoltă ideea de dictatură a proletariatului, care ar antrena dominația unui grup social asupra celorlalte și că ar fi contrară principiului dreptății. Polemica reizbucnește în cadrul Internaționalei I-a (AIT), între Marx și Mihail Bakunin, adevăratul
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
IC. încă din anii 1920-1921, anarhiștii ruși se ridică cu arma în mână împotriva bolșevicilor, la chemarea „Jos comisarocrația, trăiască sovietele”. Dacă sunt de acord cu distrugerea marii proprietăți private, ei cer menținerea micii proprietăți țărănești și meșteșugărești și-i reproșează lui Lenin* că trădează revoluția socială și că nu respectă libertatea de exprimare a altor curente revoluționare. în ce privește statele, îndeosebi Franța, Marea Britanie și SUA, ele se tem atât de contagiunea revoluționară - fiind, în plus, în război sau încercând să rezolve
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
și nu o dată declasate”, care instaurează un „comunism de consum” lipsit de „orice înțelegere a producției sociale și a nevoilor acesteia” și care este înclinat să rezolve toate problemele luptei politice, pentru putere, prin recurgerea la forța armată”. El îi reproșează (lui Lenin) că, a declanșat, în 1917 un „război civil între proletari”, că se bazează pe „o mistică a regimului sovietic” și că, în realitate acesta nu-i decât un „comunist primitiv anarho-iacobin”, „un regim de dictatură exercitată de o
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
de la Harkov, în primăvara anului 1944, el coordonează epurările ucrainienilor acuzați de colaboraționism. Rechemat la Moscova în decembrie 1949 ca secretar al Biroului Politic, el se implică, în 1950-1951, într-o campanie în favoarea dezvoltării kolhozurilor, dar, pentru că a îndrăznit să reproșeze partidului ignorarea realităților și a psihologiei rurale, își atrage neîncrederea lui Stalin și din acel moment trăiește cu frica de o posibilă arestare. Membru la început discret al conducerii colective instalate la Moscova după moartea lui Stalin, el contribuie la
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
Răsărit. în 1944-1945, situația endogenă a comuniștilor nu le permitea să ia puterea nici în Est nici în Vest; iar Marcel Cachin sublinia, în noiembrie 1947, în Carnetele sale, importanța decisivă a factorului exogen: „Iugoslavii au greșit atunci când ne-au reproșat că n-am făcut revoluția; Stalin zice: „Da, ei au avut sprijinul Armatei Roșii! Dacă Armata Roșie ar fi fost la Paris, acum ar fi [și în Franța] ca în Iugoslavia”. Totuși, chiar dacă PC occidentale nu pun mâna pe putere
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
asasinarea unuia dintre membrii grupului său revoluționar, studentul Ivanov, de către proprii tovarăși. Această întâmplare îi oferă lui Dostoievski subiectul romanului Demonii, remarcabilă descriere a psihologiei acestor „nihiliști”. Refugiat la Geneva, Neceaev intră într-un violent conflict cu Bakunin, care îi reproșează lipsa totală de morală, chiar și între revoluționari. Arestat în 1872, este condamnat la douăzeci de ani de muncă forțată. în vara lui 1873, țarul decide să-i cheme înapoi pe studenții ruși instalați în Zurich, care importă în Rusia
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
are câștig de cauză e și pentru că a înțeles mai bine natura puterii inventate de Lenin - un partid-stat totalitar - și logica ce-i guvernează supraviețuirea: principiul partidului unic, autoritatea absolută a conducătorului, unitatea incontestabilă a partidului. în 1924, el îi reproșa deja lui Troțki că vrea „să sustragă aparatul de stat de sub influența partidului”. La 22 septembrie 1930, Stalin îi propune lui Molotov să-l demită pe Rîkov, șeful guvernului: „Este absolut indispensabil. Dacă nu, va exista întotdeauna o ruptură între
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
imediat obiectul criticilor, inaugurându-se astfel ciclul povestirilor entuziaste și al contrapovestirilor sceptice. Dintr-o dată, acest tip de călătorie este utilizat de către puterea sovietică drept un mijloc de propagandă*, denunțat încă din 1921 de socialista italian Angelica Balabanova, care îi reproșează lui Troțki* că manipulează militanții străini și că le ascunde adevărul cu privire la situația reală. Călătorii „à la Potemkin” în curând, călătoria în Rusia sovietică face obiectul unei organizări minuțioase și controlate, din partea puterii, grație Societății Panunioniste pentru Relații cu Străinătatea
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
lui Mintzberg, considera un autor francez, # prezintă avantajul de a fi compatibil cu alte modele care sunt însă parțiale și asigură o remarcabilă integrare a unei literaturi disparate (Louche, 2000, p. 228). # Cu toate acestea, modelului lui Mintzberg i se reproșează, pe de o parte, incapacitatea de a integra evoluția recentă care a marcat profund organizațiile, iar pe de altă parte, concepția cu privire la structurarea organizațională. Referitor la primul aspect, se face mențiunea că una dintre structuri, și anume structura birocrației mecanice
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
imprevizibilul, excepționalul, ilogicul” (Brown, 1961, p. 134), adică acel ansamblu de fenomene ce apar din interacțiunea oamenilor. Bazându-se pe conceptele de „incapacitate dobândită” (elaborat de Veblen), „psihoze profesionale” și „deformări profesionale” (ale lui Dewy și Warnotte), Robert K. Merton reproșează sistemului birocratic al lui Weber depersonalizarea excesivă a relațiilor dintre oameni (vezi Merton, 1949). Peter M. Blau (1955) se referă la alte disfuncționalități ale sistemului birocratic, la apariția unor noi nevoi de organizare și modificare a structurilor aduse de evoluția
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
Cercetările particulare se acumulează formând volume: unele trăsături se propun pentru a răsturna altele. Dintre trăsăturile enumerate... numai câteva se refereau la funcția de conducere, nedând nimic pentru lămurirea ei (Jennings, 1960, p. 161). # Evaluând teoria trăsăturilor, Smither (1994) îi reproșează următoarele: # - ignoră rolul mediului social în activitatea de conducere (este foarte probabil ca indivizi talentați, cu o serie de trăsături favorabile, chiar înnăscute, să nu și le poată demonstra sau pune în valoare din cauza mediului nefavorabil în care trăiesc); - tinde
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
în care liderii practicau comportamente diferite față de cei in‑group și out‑group, au pus în evidență existența unor diferențe semnificative. Acest fapt a condus la concluzia că modelul VLD (LMX) permite o mai bună predicție. Modelului respectiv i se reproșează trei slăbiciuni metodologice: 1) insuficiența datelor obținute în cercetările empirice; 2) variabilitatea scalelor de măsurare a schimbului dintre lider și subordonați (de la 2 la 12 itemi), nici una dintre ele nefiind supusă unui studiu psihometric prealabil sau unei validări explicite; 3
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
iau decizii „mici”, operațional, și nu decizii de ruptură care să angajeze întreaga organizație. Incrementalismul fragmentat a fost numit chiar de creatorul său știința parcurgerii la întâmplare - adaptare practică și sofisticată la imposibilitatea atingerii idealului sinoptic. Etzioni (1967) i-a reproșat lui Lindblom conservatorismul intrinsec, deoarece țintește spre schimbări fără consecințe profunde. Lindblom a răspuns acestei critici afirmând că este posibil să produci schimbări mari și repezi nu doar prin acțiuni drastice și rare, ci și prin pași mărunți și frecvenți
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
și prin pași mărunți și frecvenți. Semnificația unor considerații sinoptice globale, presupuse de „modelul - rădăcină”, cum numea Lindblom modelul raționalității complete, poate inhiba comportamentul decidenților și poate anula dorința și curajul de a întreprinde chiar și primul pas. I se reproșează faptul că, deși încearcă să atragă atenția asupra relațiilor de putere, maschează faptul că regulile și structurile, în contextul cărora se exercită jocurile actorilor, sunt tot instrumente ale puterii. De asemenea, modelul propus de Lindblom neglijează o serie de elemente
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
valorizanți ar produce satisfacția, în timp ce la muncitori − cei de ambianță; la fel, la cei ce se află în pragul pensionarii, factorii de ambianță satisfac mai mult etc. Cei care manifestă o atitudine mai severă față de teoria bidimensională a satisfacției îi reproșează lui Herzberg și colaboratorilor lui două aspecte strâns legate între ele: caracterul limitat al investigațiilor, întreprinse doar pe două categorii de personal (ingineri și contabili) la care posibilitățile de avansare sunt mai mari decât la alte categorii (muncitorii din producție
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]