4,056 matches
-
Până pe la jumătatea secolului al XX-lea au fost considerate corecte, de urmat și de predat numai cuvintele din dicționarele Academiei și regulile fixate de gramaticile acesteia și ale adepților ei. Încă din secolul al XIX-lea, începând cu afirmarea romantismului, literatura s-a eliberat tot mai mult de normele lingvistice clasice, prezentând un spectru foarte larg și variat al folosirii limbii. Normele sunt în general respectate în varianta vorbită și mai ales cea scrisă a registrului de limbă curent, și
Limba franceză () [Corola-website/Science/296698_a_298027]
-
mai publicat trei volume de povestiri și nuvele: "Povestiri", "Dureri înăbușite" și "Crâșma lui moș Precu", aceste patru cărți fiind primele sale volume publicate. Istoricul Nicolae Iorga scrie că anul 1904 „s-ar putea numi anul lui Sadoveanu”. Nemulțumit de romantismul naiv al primului său roman, Mihail Sadoveanu a reluat subiectul la aproape 50 de ani de la publicarea variantei finale a "Șoimilor", scriind romanul "Nicoară Potcoavă", mult mai matur din punct de vedere literar. Romanul "Nicoară Potcoavă" a fost publicat în
Nicoară Potcoavă (roman) () [Corola-website/Science/318353_a_319682]
-
Alexandru cu Sefer baș-ceauș are loc în jurul unui corgan unde se afla scheletul unui războinic scit din antichitate. Oamenii au îndeletniciri străvechi, iar țăranii răzeși își apără pământurile cu uricele date de voievozii din vechime. Majoritatea criticilor literari au evidențiat romantismul romanului de tinerețe al lui Sadoveanu, precum și nerăbdarea autorului de a încheia socotelile cât mai curând cu personajele și de a limpezi cu superficialitate acțiunea. Criticul Alex. Ștefănescu afirma că romanul "Șoimii" se caracterizează prin „romantismul naiv al subiectului, foarte
Nicoară Potcoavă (roman) () [Corola-website/Science/318353_a_319682]
-
criticilor literari au evidențiat romantismul romanului de tinerețe al lui Sadoveanu, precum și nerăbdarea autorului de a încheia socotelile cât mai curând cu personajele și de a limpezi cu superficialitate acțiunea. Criticul Alex. Ștefănescu afirma că romanul "Șoimii" se caracterizează prin „romantismul naiv al subiectului, foarte vizibil”, ceea ce-l va determina pe autor să scrie la aproape o jumătate de secol romanul "Nicoară Potcoavă", mai matur din punct de vedere literar. Șerban Cioculescu considera că „romantismul tardiv” al romanului este evidențiat prin
Nicoară Potcoavă (roman) () [Corola-website/Science/318353_a_319682]
-
că romanul "Șoimii" se caracterizează prin „romantismul naiv al subiectului, foarte vizibil”, ceea ce-l va determina pe autor să scrie la aproape o jumătate de secol romanul "Nicoară Potcoavă", mai matur din punct de vedere literar. Șerban Cioculescu considera că „romantismul tardiv” al romanului este evidențiat prin „stilul său frenetic, abundent în expresii grandilocvente și retorice” precum „râuri de sânge”, „imensul vârtej de flăcări”, „ciocniri omerice”, „movile de morți”, „săpa un șanț prin zidul viu al dușmanilor” etc. Teodor Vârgolici afirma
Nicoară Potcoavă (roman) () [Corola-website/Science/318353_a_319682]
-
prin „stilul său frenetic, abundent în expresii grandilocvente și retorice” precum „râuri de sânge”, „imensul vârtej de flăcări”, „ciocniri omerice”, „movile de morți”, „săpa un șanț prin zidul viu al dușmanilor” etc. Teodor Vârgolici afirma că Sadoveanu a creat un romantism aparte, specific sadovenian, denumit „romantism eroic”. Comparând acțiunea din cele două romane ("Șoimii" și "Nicoară Potcoavă"), Constantin Ciopraga remarca diferența între „mișcarea romantică” din "Șoimii" și „înțelepciunea liniștită a maturității” din "Nicoară Potcoavă", iar Cornel Regman scria că "Nicoară Potcoavă
Nicoară Potcoavă (roman) () [Corola-website/Science/318353_a_319682]
-
în expresii grandilocvente și retorice” precum „râuri de sânge”, „imensul vârtej de flăcări”, „ciocniri omerice”, „movile de morți”, „săpa un șanț prin zidul viu al dușmanilor” etc. Teodor Vârgolici afirma că Sadoveanu a creat un romantism aparte, specific sadovenian, denumit „romantism eroic”. Comparând acțiunea din cele două romane ("Șoimii" și "Nicoară Potcoavă"), Constantin Ciopraga remarca diferența între „mișcarea romantică” din "Șoimii" și „înțelepciunea liniștită a maturității” din "Nicoară Potcoavă", iar Cornel Regman scria că "Nicoară Potcoavă" este o epopee tristă din
Nicoară Potcoavă (roman) () [Corola-website/Science/318353_a_319682]
-
Mască din Actul 4 poate fi o ediție târzie, probabil, în onoarea nunții prințesei Elisabeta de Boemia și V Frederick, Elector Palatine, în 1613. Piesă a fost publicată prima dată în First Folio al lui 1623. Povestea atrage tradiția genului romantism, si a fost influențată de tragicomedie și probabil de mască de curte a Commedia dell'arte. Se diferențiază de alte piese de observare a lui Shakespeare, pentru că are un stil neoclasic mai strict și mai organizat. Criticii vedeau "Furtuna"ca
Furtuna (piesă de teatru) () [Corola-website/Science/319161_a_320490]
-
luptat pentru găsirea unor modalități de înnoire a expresiei după modele venite din Apusul Europei. Au avut loc în acea epocă mai multe desprinderi de trecut, cu mai multe „depășiri” sau „uitări” precum și „ieșiri”. În literatură s-a ieșit din romantism prima oară cu Alexandru Macedonski. Au făcut-o și simboliștii Tudor Arghezi, Petică și Anghel; la Petică se mai găsesc versuri cu tentă eminesciană. Nici pictorii nu au ieșit cu ușurință din romantism, exemplu fiind Gheorghe Petrașcu. Prin Grigorescu s-
Apcar Baltazar () [Corola-website/Science/315458_a_316787]
-
ieșiri”. În literatură s-a ieșit din romantism prima oară cu Alexandru Macedonski. Au făcut-o și simboliștii Tudor Arghezi, Petică și Anghel; la Petică se mai găsesc versuri cu tentă eminesciană. Nici pictorii nu au ieșit cu ușurință din romantism, exemplu fiind Gheorghe Petrașcu. Prin Grigorescu s-a trăit "pe plan stilistic marea și probabil, inevitabila dramă a uitării Bizanțului". Prin Petrașcu s-a trăit „uitarea” idilismului și romantismului lui Nicolae Grigorescu. Despre academism și ieșirea din el nu mai
Apcar Baltazar () [Corola-website/Science/315458_a_316787]
-
cu tentă eminesciană. Nici pictorii nu au ieșit cu ușurință din romantism, exemplu fiind Gheorghe Petrașcu. Prin Grigorescu s-a trăit "pe plan stilistic marea și probabil, inevitabila dramă a uitării Bizanțului". Prin Petrașcu s-a trăit „uitarea” idilismului și romantismului lui Nicolae Grigorescu. Despre academism și ieșirea din el nu mai putea fi vorba la începutul secolului al XX-lea. „Uitarea” academismului fusese consumată deja de către Grigorescu, Ion Andreescu și de afiliații de la Societatea "Ileana" a lui Ștefan Luchian. „Ieșirea
Apcar Baltazar () [Corola-website/Science/315458_a_316787]
-
Baltazar. Similitudini cu fenomenul neobizantinismului rusesc au apărut și în arta românească, unde artiștii au simțit nevoia racordării la stilul neoromânesc care s-a manifestat cu predilecție în arhitectură, cu plusurile și minusurile de rigoare. Art Nouveau-ul, ca variantă a romantismului târziu este ilustrat de conceptul "Einfühlung"-ului. În estetică a fost definit ca simpatie și mai apoi a fost tradus ca empatie), conceptul fiind inventat de către Robert Vischer. Arta 1900, așa cum mai este denumit Art Nouveau-ul, este caracterizată prin valorificarea
Apcar Baltazar () [Corola-website/Science/315458_a_316787]
-
compozițiile "Rondo Amoroso" și "Balada revoltei" ("Kjempeviseslåtten" în norvegiană)- ultima, o compoziție în două versiuni: una pentru pian și una pentru orchestră simfonică, compusă între 1942-1944, când Norvegia era ocupată de Germania nazistă. Lucrările sale timpurii au o coloratură de romantism târziu, dar ulterior și-a creat un stil propriu, bazat uneori pe șșforme clasice care amintesc de Joseph Haydn sau Wolfgang Amadeus Mozart. Muzicologul Lorentz Reitan îi descrie muzica în felul următor: "Simfoniile sale, de exemplu, sunt studii ale formei
Harald Sæverud () [Corola-website/Science/315865_a_317194]
-
n. 15 septembrie 1765, Setúbal - d. 21 decembrie 1805, Lisabona) este un poet și unul dintre cei mai importanți reprezentanți ai neoclasicismului portughez, cunoscut și sub numele de Arcadia Lusitană (sau Ulissiponense), curent literar care face trecerea între clasicism și romantism. S-a născut la Setúbal la data de 15 septembrie 1765. Tatăl său, José Luís Soares Barbosa, era avocat iar mama sa, de origine franceză pe linia paternă (tatăl ei era viceamiral in marina portugheză, pe numele de Gillet Le
Manuel Maria Barbosa du Bocage () [Corola-website/Science/316609_a_317938]
-
se remarcă prin atitudinea sa profund raționalistă și prin sensibilitatea deosebită a expresiei sale (poetului îi place să contemple noaptea, pădurile umbroase, etc.) care îi conferă caracteristici ce îl apropie, atât pe plan vital cât și social, mai degrabă de romantism deși este, în realitate, format în spiritul neoclasicismului. Arta versificației sale a avut mulți admiratori iar, în acest sens, merită să fie mentionate, în mod particular, sonetele pe care le-a compus. Cu toate acestea, ceea ce îl distinge pe poet
Manuel Maria Barbosa du Bocage () [Corola-website/Science/316609_a_317938]
-
(n. 23 iulie 1777 - d. 2 decembrie 1810) este un desenator și pictor german, unul din reprezentanții importanți ai Romantismului German. S-a născut într-o familie numeroasă de constructori de ambarcațiuni din Wolgast, în Pomerania de Vest, pe atunci supusă regatului suedez. Fiind un copil bolnăvicios, lipsea adesea de la școală, umplându-și timpul cu fabricarea siluetelor taiate cu foarfecele
Philipp Otto Runge () [Corola-website/Science/316635_a_317964]
-
biografia lui și experiențele, precum și cu experiențele națiuni poloneze și ale activiștilor ai mișcării muncitorești, a avut accente clare revoluționare și patriotice. În poemele lui Broniewski se poate găsi exaltare și noblețe lângă discurs colocvial. De asemenea se simte înfluența romantismului polonez combinat cu noutatea. În operele lui este prezentă și lirică militară. Opere poetice
Władysław Broniewski () [Corola-website/Science/316729_a_318058]
-
tabloul intitulat "" Căruță cu fân"". Pictorii din Barbizon adoptă acuarela reactualizată de peisagiștii englezi, deoarece această tehnică este foarte potrivită pentru pictura în ""plein-air"". Ceea ce unește grupul barbizonian în afară de cele amintite este și răzvrătirea împotriva autoritarismului: refuză academismul, dar și romantismul. Împreună organizează expoziții cu vânzarea propriilor tablouri și editează un ziar propriu. În hanul lui "Père" Ganne au loc discuții aprinse privind actualitățile în artă și literatură. Discuțiile servesc ca bază pentru dezbaterile teoretice. Toți învață din confruntarea părerilor. Théodore
Școala de la Barbizon () [Corola-website/Science/315067_a_316396]
-
a tonului și a liniei, dar și atenție acordată detaliului - cum este cazul portretului "Contesa d'Haussonville" (1845, Frick Collection, New York) - se identifică cu tradiția academică a Franței. La Ingres întâlnim și trăsături ale curentului ce succede neoclasicismul și anume romantismul, lucru vizibil mai ales în numeroasele sale reprezentări de "odalisce" (concubine într-un harem). Printre pictorii influențați de David putem aminti și câteva femei: Adélaïde Labille-Guiard, Marie-Guillemine Benoist și Constance Marie Charpentier. Succesoare imediată a neoclasicismului, romantismul introduce gustul pentru
Istoria picturii () [Corola-website/Science/315124_a_316453]
-
neoclasicismul și anume romantismul, lucru vizibil mai ales în numeroasele sale reprezentări de "odalisce" (concubine într-un harem). Printre pictorii influențați de David putem aminti și câteva femei: Adélaïde Labille-Guiard, Marie-Guillemine Benoist și Constance Marie Charpentier. Succesoare imediată a neoclasicismului, romantismul introduce gustul pentru medieval și mister, dar și pentru pitorescul și sublimul din natură. Rolul jucat de imaginația individuală ce dă libertate emoției și sentimentelor înlocuiește abordarea intelectual-rațională a neoclasicismului. Succesorul lui David, care marchează cotitura către romantism, a fost
Istoria picturii () [Corola-website/Science/315124_a_316453]
-
a neoclasicismului, romantismul introduce gustul pentru medieval și mister, dar și pentru pitorescul și sublimul din natură. Rolul jucat de imaginația individuală ce dă libertate emoției și sentimentelor înlocuiește abordarea intelectual-rațională a neoclasicismului. Succesorul lui David, care marchează cotitura către romantism, a fost discipolul său, Antoine-Jean Gros (1771-1835), celebru mai ales pentru portretele lui Napoleon. Colegul lui Gros, Théodore Géricault (1791-1824) este renumit pentru redarea spectaculoasă și monumentală a evenimentelor acelei epoci. Capodopera sa, "Răpirea meduzei" (1818-1819, Luvru), reliefează atât suferința
Istoria picturii () [Corola-website/Science/315124_a_316453]
-
fel ca în perioada timpurie a Școlii Hudson River, și aici apare ideea prezenței divinității în natură. Alti artiști, ca Frederic Edwin Church (1826-1900) și Albert Bierstadt (1830-1902), au înfățișat scene spectaculoase din jungla sud-americană și din Vestul sălbatic. Deși romantismul a fost mișcarea dominantă în arta secolului al XIX-lea, au existat pictori care nu pot fi încadrați ca aparținând acestei mișcări. De exemplu, Francisco José de Goya y Lucientes (1746-1828), cel mai mare pictor spaniol al secolului menționat, nu
Istoria picturii () [Corola-website/Science/315124_a_316453]
-
și imaginea proprie în cadrul acestei picturi. Dar, spre deosebire de Velázquez, pictura lui Goya n-a fost niciodată obiectivă, imaginile sale fiind încărcate cu puternice valențe psihologice. Pe la mijlocul secolului al XIX-lea, pictorul francez Gustave Courbet (1819-1877) respinge atât neoclasicismul, cât și romantismul și proclamă o nouă mișcare, realismul. Nu îl interesa pictura cu subiecte istorice, portrete de șefi de stat sau subiecte de tip exotic. Consideră ca artistul trebuie să fie realist, să reflecte evenimente cotidiene, la care să participe oameni obișnuiți
Istoria picturii () [Corola-website/Science/315124_a_316453]
-
Urmărind influența pe care a exercitat-o asupra limbii române vechea slavă, Gr. Nandriș devine critic la adresa celor care, venind cu idei preconcepute, durate pe baze etnocentriste, prejudiciază onestitatea științifică. Analizând la rece influența slavă, el îndeamnă la eliberare de romantism sentimental, pentru a nu leza adevărul științific. Grigore Nandriș, ca specialist în slavistică, s-a aplecat și asupra relațiilor lingvistice româno-polone. Începând cu evidențierea elementelor românești din lexicul muntenesc (góralski) al Poloniei sudice, cercetătorul bucovinean a urmărit să demonstreze întâietatea
Grigore Nandriș () [Corola-website/Science/318633_a_319962]
-
fermă. Despre film, Jackman spune că "Acesta este în mod clar unul dintre rolurile acelea în care a trebuit să fiu mereu uimit că e real. Am avut ocazia să joc într-un decor epic de mare buget, plin de romantism de modă veche, în contrast cu cele mai tulburi vremuri din istoria țării mele, sărbătorind, în același timp, frumusețile naturale din țară, oamenii și cultura ei... Voi muri fericit știind că am făcut acest film." În 2005, Jackman s-a asociat cu
Hugh Jackman () [Corola-website/Science/316019_a_317348]