KorAP: Find »[drukola/base=rosti & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...156 157 158 ...709 >

17,708 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370

oribil pe care individa îl purta pe sub sacou. Ba, mai mult, având asemenea uluitoare dimensiuni, păreau să nici nu aparțină persoanei de care erau atașați, contrastând puternic cu înfățișarea ei, deși nu era deloc slabă. - Dumneata cum te numești? a rostit domnul cel gras și bătrân, mișcându-și fălcile cu zgomot, trezindu-mă astfel din uimirea deosebit de profundă ce mă cuprinsese. Încăperea nu era tocmai mică, așa cum am mai amintit, astfel că numai cu mare greutate am înțeles că tipul mi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
Inclusiv pe aceasta, care e cea mai mare prostie.../ Un, doi, trei, am terminat ce aveam de spusss.../ Îmi pun palma-n cur și mă duc fraților, m-am dusss...! Ca și cum nu am fi fost îndeajuns de uluiți, pe măsură ce tocmai rostea ultimele cuvinte, Giordano se răsuci fulgerător, năpustindu-se cu o viteză incredibilă exact în direcția opusă. Trecu peste masă, apoi peste John Euripide, călcându-l pe cap, după care se aruncă prin geam, prăbușindu-se într-o mare de cioburi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
Acum încep să citesc! miorlăi ea ascuțit, cu o voce cum nu mai auzisem. - Asta face parte din text? întrebă Maro impertinent. - Nu, nu, guiță ea. Voiam să zic că de-abia acum urmează să citesc. Adică acum încep. - Aha, rosti el, luminat, făcându-mă din nou să mă înverzesc de râs. - Vă rog, domnilor, se încruntă John Epidermic. Aurora își mai roti de câteva ori bietele priviri, după care dădu drumul lecturii. - Ăăăă... Chiuveta de oțel, spuse ea școlărește, fără

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
înverzesc de râs. - Vă rog, domnilor, se încruntă John Epidermic. Aurora își mai roti de câteva ori bietele priviri, după care dădu drumul lecturii. - Ăăăă... Chiuveta de oțel, spuse ea școlărește, fără nici cea mai mică urmă de încercare să rostească altfel decât plat aceste cuvinte. Ăăă... încep. Deodată indianul se ridică din pat, virgulă, scoțând telefonul din priză. - Cum adică virgulă, am întrebat eu, nedumerit. Ați citit și virgula? - Da, virgulă, spuse Aurora. Adică virgulă. - Liniște, domnilor, nu mai întrerupeți

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
înțeleg, mort fiind? Dumnezeule, ce faci cu noi oameniiși, mai ales, de ce? Se face, iată, că o voce pe care nimeni n-o grăiește, dar care răsună în toate sufletele înfricoșate ale celor de aici, miliarde, deci și în mine, rostește cuvinte pe înțelesul și în limba fiecăruia. Le-aud și pe cele destinate mie. Să le spun? Nici cea mai hotărâtă fire și nici cea mai vitează ființă care-a trăit vreodată n-ar putea să nu înnebunească de frică

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
mai este numai o frântură din visul acesta teribil care a fost viața mea... Aproape acum sunt acolo! Dar nu. Nu, Dumnezeule, așa nu. Nu asta. Nu așa!! Satanica viziune care se strecoară în memoria ochilor mei nu poate fi rostită, deși mai bine-ar fi să-ncerc. Cuvinte hâde, lipsite de sens, dar amăgitoare, îmi zgârie imaginația, asemeni șoaptelor necunoscute receptate de fiecare dintre oamenii pe care somnul îi încearcă încă la revenirea zilnică în lumea celor vii, și cumplită

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798

tăcut pe pat, alături de copilul care continua să plângă. Își sprijini capul în palme, cu coatele rezemate pe genunchi. Ileana se apropie și ridică copilul în brațe, încercând să-l liniștească. Privea împietrită spre soțul ei, așteptând. Nu se poate, rosti Cristi încet, ca și cum ar fi vorbit numai pentru el, n-au trecut decât trei ani. Moș Calistrat spunea că vom avea un răgaz mult mai mare. 2 Lumina felinarului agățat de grinda de lemn ce susținea tavanul galeriei, abia izbutea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
mai merge unul, nu-i așa? întrebă Pop care deja umplea păhărelele cu pălincă fără să mai aștepte răspunsul lui Cristian. Nu-ți place ori poate nu te lasă doctorul să bei alcool? E foarte bună, dar și foarte tare, rosti Toma, iar eu aș mai ieși în seara asta prin oraș. Și ce are a face? se arătă mirat stăpânul casei. Păi... la volan... Ascultă la mine, aici în Baia de Sus n-ai nevoie de mașină. Localitatea asta nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
că dacă era lângă mine m-ar fi bătut încurajator pe umeri. Câteva clipe între cei doi se lăsă tăcerea. Bărbatul mai în vârstă trăgea cu sete din țigară, privind abătut în gol. Simt că ar trebui să fac ceva, rosti el într-un târziu, dar nu mă duce capul ce. Am așa un sentiment că rezolvarea cazurilor astea este aici, sub nasul meu, iar eu nu sunt în stare să o văd. Alaltăieri, când te-am auzit povestind despre activitatea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
bucuros că va avea în sfârșit ceva de făcut. Coborâse la micul dejun, unde aflase de la Maria că soțul ei era plecat de mult la treabă. O întrebase unde este secția de poliție și pornise și el într-acolo. Uite, rosti Simion răspicat, în orașul nostru nu s-a mai petrecut nici un omor de mai bine de treizeci și doi de ani. Bătăi la cârciumă, cu niscaiva nasuri rupte da, ceva furtișaguri și din astea am avut, dar moarte de om

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
rog să-mi răspundeți: Ați omorât vreodată pe cineva? No, ce vorbă-i asta, inspectore?! V-am avertizat că s-ar putea să vi se pară nelalocul ei întrebarea mea! Vă rog, totuși, să-mi răspundeți! Nu pricep ce urmărești! rosti Pop vexat. Deoarece văd că nu vreți să răspundeți, o voi face eu, pentru dumneavoastră. Nu! Nici nu putea fi altfel! Și, știți de ce? Tocmai pentru faptul că individul uman se naște cu un caracter bun, se grăbi Toma să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
ieșirea dintr-o curbă strânsă. Vasilică dădu din cap și acționă maneta de pornire a ștergătoarelor ca să înlăture mizeria ce acoperise parbrizul. Viteza scăzu numai cât să redreseze mașina, după care apăsă din nou accelerația. Măi oltene, tu ești turc? rosti molcom Mureșan care stătea alături de șofer. N-ai auzit ce a spus șeful? Mergi mai domol! Vrei să ne nenorocești? Unde te grăbești așa? Agentul șef se ținea crispat cu mâna de mânerul de deasupra portierei și nu-și desprindea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
acesta servil, dar nu mai avem Heineken. Bine. Altceva, ce mai aveți? Avem o bere neagră excelentă. I-am spus colegului că nu-mi place berea neagră. Altă bere blondă. O Stella? E foarte bine. O Stella Artois rece. Vine! rosti tânărul, pierzându-se și el în spatele aceleiași perdele de mărgele. Îi scoase din buzunarul de la piept pachetul de țigări și își aprinse o țigaretă. Se uită după o scrumieră dar pe masă nu se afla așa ceva. Pe toate celelalte mese

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
au trimis aici, tocmai de la Iași... O fi ceva! Ia, spuneți-mi și mie despre ce este vorba? Ard de curiozitate, abia aștept să aflu. Nu-i vorba de nimic, măi frate! Mă gândeam eu că nu o să-mi spuneți! rosti dezamăgit Maricel. Păi, atunci de ce mai întrebi? Eh, am încercat și eu. Dar, e normal să nu-mi spuneți. Înțeleg, secretul misiunii... Bună berea! spuse admirativ Cristi. Mie nu-mi place berea neagră dar asta chiar are alt gust. Ceva

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
eu sunt moldovean și noi, moldovenii suntem puțin mai molcomi, spuse repede Cristian, gândindu-se că ar trebui să țină degetele încrucișate, pentru că, ținând cont de evenimentele petrecute, numai liniștită nu putea fi catalogată situația de la Baia de Sus. Așa, rosti Ileana, care părea că analizează foarte atentă cuvintele lui, nu s-ar spune după ce povesteați zilele trecute la masă. Mi s-a părut că aveți parte de activitate și, de ce să nu recunosc, adrenalină din belșug. Domnișoară, să nu confundăm

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
îmi plac locurile din împrejurimi și nici nu-mi trece prin minte să plec vreodată în altă parte. Toma se răsucise puțin în fotoliu ca să o vadă mai bine. Își rezemase capul în palmă și o privea ascultând-o atent. Rostea cuvin tele cu patimă și se cunoștea că este convinsă până în adâncul sufle tului de adevărul vorbelor ei. Era o femeie subțire, nu prea înaltă, cu părul cânepiu tuns până la nivelul umerilor. Înfățișarea ei era foarte plăcută, poate din cauza ochilor

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
bărbați se îndreptaseră de șale, oprindu-se din lucru. Acum, îi priveau în tăcere pe cei străini ce sosiseră în tabăra lor. Aș vrea să-mi arătați și mie cum spălați nisipul aurifer. Nu am văzut niciodată cum se face, rosti Toma cu voce scăzută, așa încât să-l audă numai zlătarul cel bătrân. Acesta dădu din cap, își scoase pipa din gură și îi certă cu voce puternică pe cei tineri aflați în apa de lângă mal: No, voi de ce stați? Dați

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
îmbrăcat cu nimic. Era desculți și pielea de pe mâini i se încrețise de stat prea mult în apă. Îi arunca priviri piezișe lui Cristi care se apropiase și el curios să vadă ce se afla în tipsia aceea. Iaca domnule, rosti țiganul cel bătrân, asta scoatem noi! Cu vârful degetului arătător, răscoli grămăjoara de nisip ud și îi arătă două grăuncioare galbene și strălucitoare, nu mai mari decât o jumătate de bob de orez, dar mult mai subțiri. Le împinse cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
Putem sta de vorbă fără să țipăm unii la alții? Nu țipă nimeni, dom' șef, spuse starostele, pe un ton mai scăzut, dar suficient de tare ca să acopere vocile celorlalți, așa-i vorba noastră! Se întoarse apoi spre ceilalți și rosti câteva cuvinte pe țigănește. Imediat liniștea se așternu peste ceata de zlătari. Așa-i mai bine, se arătă mulțumit Cristi. Ia să vedem cum stăm! Toată suflarea se uita el așteptând. Vreau să-mi povestiți încă odată cum s-au

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
mai vede ce fac ei pe acolo, iar pe la chindie, după ce priponesc caii, se întorc aici ca să doarmă peste noapte. Așa! dădu Toma aprobator din cap. No, iaca, păcatele mele! Alaltăieri seară, unul dintre ei nu s-a mai întors! rosti bătrânul cu glas tremurat. Înghiți un nod din gât și continuă: Când i-am luat la descusut, ceilalți plozi ne-au povestit că au plecat împreună de la căruțe. Pe drum, s-au luat la întrecere care ajunge primul. S-au

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
mai rămânem aici. Deocamdată am scăpat dar hai să nu ne forțăm norocul. Ileana îl luă braț și porni spre casă. Mergând, se sprijinea cu toată greutatea de brațul său ca și cum îi era greu să pășească. Vorbim când ajungem acasă, rosti ea după câțiva pași, aici nu mi se pare potrivit să mai discutăm despre asta. Ajunseseră deja în piațeta din fața primăriei. Cu coada ochiului, Cristi urmări siluetele lor reflectate în ferestrele întunecate ale restaurantului unde cinaseră mai devreme, acum închis

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
sunt sigură că nu ești dispus să renunți așa ușor. Îți dai seama ce scandal ar ieși dacă află taică-tău? Nu numai că nu renunț la ideea mea, dar o implic și pe fiică-sa în anchetă. Dacă află, rosti ea încet, însă nu ne obligă nimeni să-i spunem ceva. Văd că ai uitat ce meserie are. E obligația lui să știe tot ce se întâmplă în localitatea sa iar dacă nu află el singur, îl va informa cineva

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
mai spus, eu simt când se uită cineva la mine și așa se explică senzația mea că eram privit. Cam asta este explicația mea cu privire la ce s-a întâmplat acolo. Așa crezi tu? Nu ți se pare plauzibil? Ba da, rosti Ileana după ce se convinse că Toma terminase de vorbit. Din moment ce tu deja ai stabilit că există un criminal în serie și, mai ales, dacă tu ai aflat că acesta își are bârlogul acolo, da, este mai mult decât plauzibil. Te-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
ea nu credea că îi spusese lui taică-su. Nimic nu se întâmplă în orașul meu fără ca eu să fiu la curent, declară plin de emfază comandantul. Nu, foarte serios acum, de unde știți? se încăpățână Toma să afle. Măi, ficior, rosti Pop sfătos, no-i fi eu așa de priceput ca tine în anchetele judiciare dar să fii sigur că știu să-mi fac meseria de polițist. N-are nici cea mai mică importanță de unde știu, principalul este că am aflat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
îi spuse el agentului. Eu trebuie să o verific numai după ce ai terminat-o de scris. Înțelegi de ce nu vreau s-o fac acum? N-ar mai fi relevant testul. Vreau să te evaluez cât mai corect. Am înțeles, domnule, rosti Vasilică nu prea convins. În regulă, apucă-te de treabă mai departe! îl bătu Toma pe umăr, în semn de încurajare. Eu mai am ceva treabă, așa că am să plec. Mai sunt ceva noutăți, domnule? îndrăzni Pohoață să întrebe. Despre

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]