4,832 matches
-
sîrb (1848) la Karloviț, iar la o Adunare generală a delegaților la Sremski Karlovici, a fost desemnat patriarh de Franz Iosef /Francisc Iosif de la Viena, el beneficiind de putere și influența - a dus o politică dublă că mitropolit politic al sîrbilor, deoarece era aliat cu Viena și a subordonat episcopi de alte naționalități. În toate evenimentele politice majore din secolul al XIX-lea, Biserica Ortodoxă a avut un cuvânt de spus. Răscoală sîrbă izbucnită în 1804 a antrenat și clerul sîrb
Biserica Ortodoxă Sârbă () [Corola-website/Science/305377_a_306706]
-
a subordonat episcopi de alte naționalități. În toate evenimentele politice majore din secolul al XIX-lea, Biserica Ortodoxă a avut un cuvânt de spus. Răscoală sîrbă izbucnită în 1804 a antrenat și clerul sîrb, devenit în timpul conflictelor forță conducătoare. Revoluționarii sîrbi au dorit permanent să refacă Șerbia din perioada să de glorie, chiar dacă anumite teritorii - precum Kosovo - erau locuite în secolul al XIX-lea de populații majoritare de altă religie - musulmani - sau aveau o politică proprie - precum Macedonia. Începutul anului 1804
Biserica Ortodoxă Sârbă () [Corola-website/Science/305377_a_306706]
-
teritorii - precum Kosovo - erau locuite în secolul al XIX-lea de populații majoritare de altă religie - musulmani - sau aveau o politică proprie - precum Macedonia. Începutul anului 1804 l-a determinat pe episcopul Jovan Jovanovic să ceară tarului ajutor militar pentru că sîrbii să-și dobândească libertatea. Răscoală sîrbilor și revoluția grecilor au dus la o apropiere între popoarele balcanice, pe baza credinței religioase, care îi obligă să fie solidari în timpul conflictelor cu Imperiul otoman. În 1805 se formează, sub conducerea lui Karageorge
Biserica Ortodoxă Sârbă () [Corola-website/Science/305377_a_306706]
-
secolul al XIX-lea de populații majoritare de altă religie - musulmani - sau aveau o politică proprie - precum Macedonia. Începutul anului 1804 l-a determinat pe episcopul Jovan Jovanovic să ceară tarului ajutor militar pentru că sîrbii să-și dobândească libertatea. Răscoală sîrbilor și revoluția grecilor au dus la o apropiere între popoarele balcanice, pe baza credinței religioase, care îi obligă să fie solidari în timpul conflictelor cu Imperiul otoman. În 1805 se formează, sub conducerea lui Karageorge (ierarh grec al Belgradului), un consiliu
Biserica Ortodoxă Sârbă () [Corola-website/Science/305377_a_306706]
-
sîrbești împotriva turcilor (1804-1806), eroul Karagheorghe, pentru a putea face legătura cu trupele rusești din zona Vidinului, a cerut să se răscoale și populația din județele timocene, care aparțineau Pasei de la Vidin. Cu anumite ocazii, românii s-au aliat cu sîrbii, însă nu au avut multe de câștigat din acest tip de politică. Cu alte ocazii s-au împotrivit unor răscoale, cum a fost cea condusă de haiducul Veljko Petrovic. Karagheorghe împreună cu o armată de 3. 000 de oameni a desfințat
Biserica Ortodoxă Sârbă () [Corola-website/Science/305377_a_306706]
-
3. 000 de oameni a desfințat satele "neascultătoare" locuite de români, cerând încă din anul 1809 că granița răsăriteana a viitoarei Șerbii să fie râul Timoc. Distrugerea Mănăstirii Studenica în 1806 de către trupele otomane a însemnat declanșarea conflictului deschis dintre sîrbi și Poartă, lupta care a readus popoarelor balcanice speranța independenței. Răscoală a încetat în 1812, Poartă încercând să readucă liniștea în Șerbia, acordând amnistie răsculaților, introducând impozite moderate și o autonomie administrativă locală. Mânăstirile și bisericile au devenit adăposturi ale
Biserica Ortodoxă Sârbă () [Corola-website/Science/305377_a_306706]
-
în 1812, Poartă încercând să readucă liniștea în Șerbia, acordând amnistie răsculaților, introducând impozite moderate și o autonomie administrativă locală. Mânăstirile și bisericile au devenit adăposturi ale răsculaților sîrbi. Mânăstirile Valjavic și Bogovadji au fost transformate în centre ale rezistenței sîrbilor. Călugări precum Paisie, Ioanichie, Gavriil, Samuil, Gherasim, preoții Meletie Niksic, Luka Lazarevic, Djoko Djuric, călugărul Hagi Iosif și arhimandritul Hagi Meletie de la Rasă au devenit simpatizanți ai mișcării revoluționare. O serie de mănăstiri și locașuri de cult au fost distruse
Biserica Ortodoxă Sârbă () [Corola-website/Science/305377_a_306706]
-
statului, libertatea, oferită de patriarhul de Constantinopole, și prin Hatișeriful de la 1830, Milos Obrenovici reușește să anexeze județele majoritar românești, Timoc și Craina. Obrenovici inițiază un program agresiv de asimilare forțată a românilor din Timoc. Educatorii români sunt înlocuiți de sîrbi, care nu vorbeau română. Preoții români sunt alungați în România, fiind înlocuiți de preoți slavi, iar serviciul religios a început să fie oferit în limba slavona. Procesul de asimilare forțată a românilor din Timoc a durat zeci de ani, si
Biserica Ortodoxă Sârbă () [Corola-website/Science/305377_a_306706]
-
promovarea unui cler instruit. Mitropoliții Mihail Jovanovic și Teodosie al Belgradului au continuat opera lui Petru, mitropolitul Mihail fiind obligat să facă față crizei declanșate de formarea Exarhatului bulgar și puternicei propagande catolice. Episcopii greci care i-au păstorit pe sîrbi în epoca fanariota (1766-1830) au lăsat o proastă imagine în popor. Lupta pentru un cler național a fost dusă atât de simplii credincioși sîrbi, cât și de puterea politică, prin principalul ei exponent, Milos Obrenovici, care până la urmă a fost
Biserica Ortodoxă Sârbă () [Corola-website/Science/305377_a_306706]
-
mai strânsă apropiere de Ungaria, respectiv de aristocrația maghiară, de care împăratul avea atâta nevoie pentru succesul politicii sale. Astfel, nici memoriul din decembrie 1860, semnat de peste 12.000 de intelectuali, negustori și meseriași din Banat, nici jalbele și doleanțele sârbilor nu și-au gasit ecou. Prin patenta din 27 decembrie 1860, împăratul Franz Joseph I a decis anexarea Banatului la Ungaria. Pe data de 16 februarie 1868, se dau noi legi prin care se dispune ca limba țării și a
Istoria Timișoarei () [Corola-website/Science/301437_a_302766]
-
la Timișoara. În aceeași zi, în sala cazarmei militare, are loc o întrunire a celor mai importante personalități politice și militare locale și se înființează un Consiliu Național al Banatului, cu reprezentanți ale celor mai importante etnii din Banat: români, sârbi, germani și unguri. Cu o zi înainte, dr. Otto Roth, membru în conducerea Partidului Social Democrat din Ungaria și locotenentul colonel Albert Bartha, șeful Statului Major al Comandamentului Militar Timișoara, au participat, în Budapesta, la întrunirea liderilor politici maghiari. Întorși
Istoria Timișoarei () [Corola-website/Science/301437_a_302766]
-
000 locuitori), populatia romanesca ajunge pana la 1992 la 82% (populatia totala: 334.000 locuitori). În anii care au urmat unirii s-a avut în vedere asigurarea unui cadru economico-financiar, administrativ și legislativ comun întregii Românii, majoritatea locuitorilor germani, maghiari, sârbi integrându-se în structurile sistemului social-politic românesc. Astfel, după unire, România a devenit un stat multi etnic: la 1918 24% din populatie fiind de alta enie decât cea română. Perioada interbelică a însemnat pentru Timișoara o etapă de remarcabil progres
Istoria Timișoarei () [Corola-website/Science/301437_a_302766]
-
între Piața Regina Maria (fostă Horațiu) și str. Piatra Craiului, fiind clasat pe lista monumentelor istorice din județul Timiș cu codul . În Europa Centrală au funcționat școli piariste în șase provincii („ordinariate”): Austria, Cehia-Moravia, Polonia, România, Slovacia și Ungaria. Nobilul sârb Iacob Bibici și soția sa Margareta Tomian (sau Tomean) ridică, în anul 1747, la moșia lor din Sântana, o biserică și o mănăstire, pe care în anul 1750 le predau, împreună cu suma de 15 000 de florini renani, Ordinului Piarist
Liceul Piarist din Timișoara () [Corola-website/Science/313023_a_314352]
-
locul ei va fi construit în anul următor Palatul Băncii de Credit. La începutul secolului al XIX-lea în liceu erau puțini elevi români, însă această situație se poate datora și faptului că aceștia erau ortodocși și, din ordinul Patriarhului sârb, elevii ortodocși nu se puteau înscrie la școlile „nemțești” decât dacă aveau numele sârbizat. În anul 1802 la gimnaziul piarist, care funcționa în localul seminarului catolic, se adaugă și clasa a VI-a. Din 1841 este ridicat la rangul de
Liceul Piarist din Timișoara () [Corola-website/Science/313023_a_314352]
-
clase), cu limba de predare germană. La acea dată liceul avea 12 profesori, un cabinet de fizică, o colecție de mineralogie și un ierbar. În anul școlar 1852-1853 liceul avea 184 de elevi, dintre care 41 germani, 66 unguri, 45 sârbi, 26 români, 4 croați și 2 sloveni. În 1867 limba de predare devine cea maghiară. Treptat, liceul devine neîncăpător și se construiește un altul, cel care acum este Colegiul Național Constantin Diaconovici Loga. Liceul piariștilor rămâne liceu confesional romano-catolic, iar
Liceul Piarist din Timișoara () [Corola-website/Science/313023_a_314352]
-
(, pron. "Karagici") (n. 19 iunie 1945, Petnjica, Muntenegru, Iugoslavia) este un politician, poet și medic psihiatru sârb din Bosnia. A condus sârbii din Bosnia în perioada războilului din Bosnia și este acuzat de crime de război și de genocid în două cazuri: pentru că ar fi organizat asediul orașului Sarajevo și pentru că ar fi organizat masacrul de la Srebrenica, în care au fost uciși
Radovan Karadžić () [Corola-website/Science/313214_a_314543]
-
Democratic Sârb ("Srpska Demokratska Stranka") din Bosnia-Herzegovina, al cărui scop declarat a fost protejarea comunității sârbești și a intereselor ei prin menținerea Bosniei în sfera de influență a Serbiei, sau prin secesiune. În octombrie 1991 se înființează Adunarea Parlamentară a sârbilor bosnieni, condusă de Radovan Karadžić, pentru organizarea unor provincii autonome sârbe. În 9 ianuarie 1992 această adunare proclamă Republika Srpska a sârbilor din Bosnia și Herzegovina (), ca parte a RSFI. În 29 februarie și 1 martie are loc un referendum
Radovan Karadžić () [Corola-website/Science/313214_a_314543]
-
Bosniei în sfera de influență a Serbiei, sau prin secesiune. În octombrie 1991 se înființează Adunarea Parlamentară a sârbilor bosnieni, condusă de Radovan Karadžić, pentru organizarea unor provincii autonome sârbe. În 9 ianuarie 1992 această adunare proclamă Republika Srpska a sârbilor din Bosnia și Herzegovina (), ca parte a RSFI. În 29 februarie și 1 martie are loc un referendum privind independența Bosniei și Herzegovinei, referendum la care 64 % din populație (musulmanii bosniaci și croații) votează pentru în proporție de 98 %, însă
Radovan Karadžić () [Corola-website/Science/313214_a_314543]
-
din Bosnia și Herzegovina (), ca parte a RSFI. În 29 februarie și 1 martie are loc un referendum privind independența Bosniei și Herzegovinei, referendum la care 64 % din populație (musulmanii bosniaci și croații) votează pentru în proporție de 98 %, însă sârbii bosnieni se opun. În 6 aprilie 1992 ONU recunoaște Bosnia drept stat independent, iar Karadžić devine primul președinte al administrației sârbe de la Pale. El își asumă puterea "de jure", inclusiv comanda armatei. Din 1996 era căutat pentru crime de război
Radovan Karadžić () [Corola-website/Science/313214_a_314543]
-
numele de "Dragan Dabić" (pron. "Dabici") și lucra într-o clinică particulară din Belgrad, unde practica medicina alternativă. S-a speculat că actele sale ar fi fost eliberate în România, lucru negat de autoritățile române, iar ulterior postul de radio sârb B92 a afirmat că actele sale au fost eliberate la Ruma, în Voivodina. Pe durata sustragerii el a fost ajutat de nepotul său, Dragan Karadžić, care este fiul lui Luka Karadžić, fratele său. Dragan îi asigura adăpost și bani și
Radovan Karadžić () [Corola-website/Science/313214_a_314543]
-
adăpost și bani și este posibil ca tot el să-i fi obținut actele. Pentru că a ajutat un suspect de crime de război, Dragan ar putea fi condamnat la doi ani de închisoare. Arestarea lui Karadžić a stârnit protestele ultranaționaliștilor sârbi, care au recurs la amenințări la adresa președintelui Boris Tadić. Karadžić este considerat de unii sârbi drept un erou de război. Ei spun că el nu este mai vinovat decât orice alt lider politic din timp de război. În plus, majoritatea
Radovan Karadžić () [Corola-website/Science/313214_a_314543]
-
a ajutat un suspect de crime de război, Dragan ar putea fi condamnat la doi ani de închisoare. Arestarea lui Karadžić a stârnit protestele ultranaționaliștilor sârbi, care au recurs la amenințări la adresa președintelui Boris Tadić. Karadžić este considerat de unii sârbi drept un erou de război. Ei spun că el nu este mai vinovat decât orice alt lider politic din timp de război. În plus, majoritatea sârbilor consideră tribunalul de la Haga ca fiind pornit împotriva națiunii lor și având o agendă
Radovan Karadžić () [Corola-website/Science/313214_a_314543]
-
care au recurs la amenințări la adresa președintelui Boris Tadić. Karadžić este considerat de unii sârbi drept un erou de război. Ei spun că el nu este mai vinovat decât orice alt lider politic din timp de război. În plus, majoritatea sârbilor consideră tribunalul de la Haga ca fiind pornit împotriva națiunii lor și având o agendă în a le atribui acestora întreaga vină pentru conflictul din Bosnia. Ca urmare, se opun transferării lui Karadžić la Haga. Pentru a evita presa și protestele
Radovan Karadžić () [Corola-website/Science/313214_a_314543]
-
Bosnia și Herzegovina a fost oficial recunoscută ca stat de Comunitatea Europeană la 6 aprilie 1992, și de SUA a doua zi. A izbucnit apoi o luptă dură pentru controlul teritorial între cele trei grupuri etnice principale din țară: bosniacii, sârbii din Bosnia și croații din Bosnia. În partea estică a țării, aproape de granița cu Serbia, conflictul a fost dus între sârbi și bosniaci. Zona locuită predominant de bosniaci denumită Podrinje Central (regiunea din jurul Srebrenicei) era de importanță strategică pentru sârbi
Masacrul de la Srebrenica () [Corola-website/Science/313215_a_314544]
-
zi. A izbucnit apoi o luptă dură pentru controlul teritorial între cele trei grupuri etnice principale din țară: bosniacii, sârbii din Bosnia și croații din Bosnia. În partea estică a țării, aproape de granița cu Serbia, conflictul a fost dus între sârbi și bosniaci. Zona locuită predominant de bosniaci denumită Podrinje Central (regiunea din jurul Srebrenicei) era de importanță strategică pentru sârbi, deoarece fără ea nu exista integritate teritorială a noii entități politice proclamate de aceștia, Republika Srpska. Astfel, ei au trecut la
Masacrul de la Srebrenica () [Corola-website/Science/313215_a_314544]