7,856 matches
-
dacă nu veneați... Era în coș... GUFI (Către ARTUR.): Poftim! ARTUR: Gândește incoerent... GUFI (Către CĂLAU.): Tu, ăla! Ia spune, cum face iepurașu’? CĂLĂUL: Eu... eu... (Vrea să protesteze, renunță.) Țup! Țup-țup-țup! GUFI (Către ARTUR.): Aici parcă se vede o scânteie... (Către COLONEL.) Vino-ncoace, blestematule! Cum face ploaia? Ha? ARTUR: Zi-i! CĂLĂUL: Zi-i, blegule! GARDIANUL (Mieros, către GUFI.): Nu știe, domnule... CĂLĂUL: E irecuperabil. N-are scânteie. COLONELUL (Scrâșnind, către CALAU.): Gurrra! GUFI (Către ARTUR.): Vedeți cu cine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
renunță.) Țup! Țup-țup-țup! GUFI (Către ARTUR.): Aici parcă se vede o scânteie... (Către COLONEL.) Vino-ncoace, blestematule! Cum face ploaia? Ha? ARTUR: Zi-i! CĂLĂUL: Zi-i, blegule! GARDIANUL (Mieros, către GUFI.): Nu știe, domnule... CĂLĂUL: E irecuperabil. N-are scânteie. COLONELUL (Scrâșnind, către CALAU.): Gurrra! GUFI (Către ARTUR.): Vedeți cu cine trebuie să lucrez? Vedeți pe cine trebuie să mă bizui? (Către CĂLĂU.) Spune, Grubi, de, ce n-ai tăiat capul domnului Artur? CĂLĂUL: Ne-a fentat, ne-a dus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
pe 3 metri pe care se perindă forme roz-portocalii, bărbați cu gel în cap și o sută și douăzeci de decibeli care zgâlțâie nervii consumatorilor ca pe firicelele arzătoare din coada unei comete. Până ce coada i se risipește în univers, scântei peste lac. Destule femei și după părerea lor, cel puțin, nu destui bărbați. De ce? Iarăși foarte simplu. Care s-au călugărit, care au emigrat la Paris, care la Spitzbergen. Mai rău, care sunt însurați. S-au adunat la fostul restaurant
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
mai învinețeau, că nu vroia să învețe lecția. Adică el luase în serios ce spunea Ceaușescu, cu independența, cu adevărul istoric, cu neamul românesc mare și curat. Avea gură mare, nu învățase lecția și credea că mai poate scrie la Scânteia, unde trimitea articole, ce scria la Universul. De-alea d-ale lui, cu Basarabia, cu Ardealul, cu România Mare. Îl săltau, îl boțeau bine și p-ormă îl lăsau să cadă în abatere iar. Mai mult nu aveau ce să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
terminate proiectele lor ample și măiestrit realizate. Burtăncureanu a continuat să scrie la epopeea sa. Era ferm convins că, în momentul în care lucrarea avea să fie încheiată și va publica primele fragmente prin presa literară, sau chiar și în Scânteia, editorii vor veni ei singuri să i-o solicite. Dăduse întregii scrieri un caracter aparte: cosmic. Plecase de la aserțiunile unor cercetători care publicaseră un studiu în care demonstrau că Scorniceștii, satul natal al lui Ceaușescu, putea fi văzut în toată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
rog, țigările de pe pervaz... Mulțumesc. Și bricheta. I-am întins pachetul și bricheta. Le-a luat cu mâna dreaptă, care-i tremura puțin, și a scos o țigară. S-a chinuit s-o aprindă vreo treizeci de secunde - bricheta făcea scântei care-i săreau pe obraz. În sfârșit, cu un gungurit de satisfacție, a reușit să tragă primul fum. - Ai... așa, un fel de nevinovăție pe față, a continuat. Am mormăit ceva, plictisit. - Bine, am hotărât că nu e cazul să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
ondulată, ca să-i arăt despre ce vorbeam. Și se mai și usucă iască. Sally părea cam îngrozit. —Și asta încă nu e nimic, îi spusei, rânjind la el. Acum câțiva ani am rămas fără câteva smocuri pentru că mi-au sărit scântei pe cap. Profesorii nu te avertizează. Poți să-i spui proba de foc. Odată, un coleg de curs suda oțel prin forjare - ne-ai văzut vreodată făcând asta? Picură și se topește, transformându-se în zgură. I-a scăpat un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
cea mai ingrată postură posibilă. Dacă Hazel era o intrigantă - și cel mai adesea cele tăcute sunt cele mai rele - avea destul de lucru la această producție. Latura cea mai puțin plăcută a firii mele îmi spunea că o să iasă cu scântei. Totuși, n-am prevăzut că avea să se comită o crimă. Nu-mi aduc aminte să fi simțit vreun fior prevestitor. Dar am o scuză bună, pentru că nu cred în fenomenele paranormale: când ți-ai pierdut virginitatea pe un mormânt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
Exact. Urmă o scurtă pauză. — Cum ți s-a părut? — A, s-a descurcat de minune, zise Margery. — Nu pari prea convinsă. Am mai turnat niște cafea în cești. — A, păi... Margery oftă. — E competent, nu vorbă. Dar îi lipsește scânteia. Știi, cei mai mulți regizori din țară sunt numai pe jumătate creativi. Sunt oameni cu facultate, deștepți, pot învăța cum să „prindă“ o piesă destul de repede, dar nu sunt - cum să zic eu, artistici. Nu se compară cu Peter Brooke 1 sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
fi un robot de actor, fata asta. Îți vine să-ți iei câmpii. — Dar e foarte bună. Tocmai de aia, naibii, zise Ben, lăsându-mă fără replică. Abia aștept să le văd pe amândouă în Casa păpușilor. O să iasă cu scântei. Scena se schimba; luminile s-au micșorat și apoi s-au stins, actorii au tăcut. Mașiniștii trăgeau de cablurile lor și trei dintre mobilele mele pluteau în întuneric, coborând sub noi, lucitoare ca niște sateliți. Un moment am uitat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
glumă, „domnule“. Nu v-ați dat seama că a fost o glumă? Pentru Dumnezeu! nu-i dați voie să-i anunțe pe yubani... Rafalo, negrul cu pușcă, o armase și i-o înfipse lui Lucas în obraz. Ochii lui răspândeau scântei. — Ai merita să-ți zbor creierii! îl bodogăni el. Halal pereche de neisprăviți mi-am găsit drept tovarăși! Unul greșește drumul la Napuari, iar celălalt intră în bucluc cu yubani-i. Ce-o să facem acum? Spune, mizerabile! Ce-o să facem acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
a-și descărca conștiința? — Nu mă compara cu Clarence! — Păi, dacă semeni cu ea... Înainte de a ne căsători era mereu așa. Mă împingea în pat, iar apoi se înfuria. Aprinse lumina și îl privi în față. Ochii ei miopi împrăștiau scântei. Insinuezi că te împing în pat? — Nu. Pur și simplu te lași dusă, dar apoi s-ar zice că vrei să mă faci să plătesc... — Ești un porc. Da, asta ești. Așa-mi trebuie, dacă m-am lăsat convinsă. Dumnezeule
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
Este scânteie și fulger și sclipire de gând, este idee în alese cuvinte îmbrăcată, este emoție și fior și frântură de simțământ, este inspirație, fantezie, căutare și vis, este spirit curat, rotund și împlinit. Creatorul ei, neostenit și împătimit scormonitor în universul
Poezia, Măria Sa. In: Cântecul Lebedei by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/260_a_608]
-
artiști. Activitatea “Punți între sat și oraș” ne-a dus pe glia strămoșească, pentru a prelungi fuiorul de vorbă cu străbunii, dinspre trecut spre viitor. Apoi ne-a inspirat ospitalitatea moldovenilor, plini de căldură și de puritate de la Popricani, spre scânteia Bucovinei, de la Putna, unde am redescoperit farmecul încondeierii ouălor. Și cum omul sfințește locul și lasă îngăduință de plecăciune, în cele din urmă, ne-am lăsat fermecați de împodobirea lăcașului nostru drag și am făcut să pătrundă culoarea soarelui prin
Miron Costin - colțul meu de suflet. In: ARC PESTE TIMP 40 ANI 1972 – 2012 by Elena Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/288_a_584]
-
Am creierul făcut terci. Ei, asta face sarcina din om! —Sarcina! Alice a schițat un zâmbet chinuit. A sunat telefonul. Sherry a dispărut ca să răspundă. — E mama ta, a anunțat ea prin interfon. Alice a înșfăcat receptorul recunoscătoare. Mama. O scânteie de normalitate într-o lume nebună și fracturată. —Bună, mamă! — Bună, draga mea. Ascultă-mă! Am niște vești pentru tine. Alice a ascultat. Exasperată, a simțit cum i se strânge stomacul. Dar, mamă, nu pot să las totul numai pentru că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
poziției verticale într-una orizontală nu fu deloc atât de lungă precum ar fi părut inițial dacă un observator ar fi existat prin zonă. Lovi plafonul deasupra portierei din dreapta și se îndreptă către caldarâm afundându-se în Land Rover. Săriră scântei în toate direcțiile, iar casele de pe partea cealaltă a străzii rămaseră fără curent. Degetele Omului cu Tatuaj încercară să păstreze chiștocul de Camel între ele, ca pe o ultimă dorință, însă se destinseră brusc și țigara căzu între picioarele chircite
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
puteri ale sufletului. Elementele care rezultă sunt foarte importante: omul reprezintă partea rațională a sufletului; leul, partea (apetitul) irascibilă; boul, partea (apetitul) concu-piscibilă; vulturul reprezintă o putere a sufletului superioară celor precedente, pe care grecii o numesc synteresis (συντήρησις), adică scânteia conștiinței. Potrivit concepției sale, această scânteie nu se stinge niciodată, ne avertizează că facem răul când ne lăsăm învinși de plăcere, sau de mânie, sau când suntem păcăliți de către rațiune. Ceea ce este într-adevăr semnificativ pentru tratarea noastră constă în
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
sunt foarte importante: omul reprezintă partea rațională a sufletului; leul, partea (apetitul) irascibilă; boul, partea (apetitul) concu-piscibilă; vulturul reprezintă o putere a sufletului superioară celor precedente, pe care grecii o numesc synteresis (συντήρησις), adică scânteia conștiinței. Potrivit concepției sale, această scânteie nu se stinge niciodată, ne avertizează că facem răul când ne lăsăm învinși de plăcere, sau de mânie, sau când suntem păcăliți de către rațiune. Ceea ce este într-adevăr semnificativ pentru tratarea noastră constă în așezarea scânteii conștiinței alături de „Spiritul care
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
Potrivit concepției sale, această scânteie nu se stinge niciodată, ne avertizează că facem răul când ne lăsăm învinși de plăcere, sau de mânie, sau când suntem păcăliți de către rațiune. Ceea ce este într-adevăr semnificativ pentru tratarea noastră constă în așezarea scânteii conștiinței alături de „Spiritul care mijlocește pentru noi prin gemete de neexprimat”. Făcând un salt în timp, este relevantă gândirea filosofului și teologului englez John Henry Newman (1801 -1890), mai ales pentru tema conștiinței ca loc al întâlnirii cu Dumnezeu. El
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
dar nu l-au văzut! Își își mai zise el. Dar din câte a auzit el din bătrâni, ”lumea de dincolo” în care se ajunge după moarte, este frumoasă ori, întunecată, după faptele de pe pământ. A citit undeva, că spiritul, scânteia divină de viață, în primile zile, după moarte, mai stă alături de trupul său neînsuflețit... Și, abia, după 42 de zile se înnălță spre lumea astrală, eterică. Apoi, până la 7 ani spiritul coboară mereu la suprafața pământului, în preajma trupului său încă
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
mai citit, că corpul eteric, format din materie eterică sau fluidică, reprezintă stări de materie numite: ”radiante fluidice” și se găsesc în toate ființele vii, ca, plante, animale și omul. Fluidul numit și perispirit, este intermediar între corpul fizic și scânteia divină numită spirit. Particulele fluidice sunt în continuă vibrație care pun în mișcare toate componentele celulare din corpul nostru... Când se opresc aceste vibrații de fluid vital, intervine moartea... Când intervine moartea, corpul vital-eteric, înainte de a ne părăsi, mai rămâne
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
o imagine a avântului spre înalt și o imagine a tendinței de coborâre în adânc, imagini antagonice dar de nedisociat una de cealaltă. Sufletul său era bântuit de neputința de a regăsi o bănuită viață veșnică în lumină. - Există o scânteie în noi, după existența fizică! Își zise el. Diverse religii văd în felurite feluri viața ”de dincolo”... Știința încă n-a dovedit existența vieții ”de dincolo”. Ce este sufletul?... Ce este conștiința?... Unde se duc după moarte?!... Iată întrebări care
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
și prin Împrejurimi, În anii 1940-1944, când această parte a României era ocupată de Ungaria. Edificator, În acest sens, este dialogul de la pagina 270 dintre deținutul Nistor Chioreanu și un procuror. „ Știți ce am citit Într-un exemplar din ziarul Scânteia? Că În Grecia deținuții comuniști au făcut grevă ca să li se Îngăduie În fiecare zi contact cu familia fiindcă nu li se permitea decât de două ori pe săptămână. Pretindeau să li se aducă presa În fiecare zi, nu doar
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
grevă ca să li se Îngăduie În fiecare zi contact cu familia fiindcă nu li se permitea decât de două ori pe săptămână. Pretindeau să li se aducă presa În fiecare zi, nu doar de două ori pe săptămână. Și, evident, Scânteia susținea greva deținuților din Grecia. Oare deținuții din România nu sunt tot oameni? Eu, de opt ani, nu știu nimic de familia mea, de opt ani, cu excepția pe care v o spusei, nu am citit un ziar, nu am citit
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
doar o ușiță pe care pot s-o deschid oricând de pe coridorul cel mare și agitat, ca să privesc liniștirea aceea bruscă a apei, a cărei priveliște schimbase fiecare atom din mine cea veche. Era oare asta posibil ? Sau fusese o scânteie dintr-un ordin misterios al existenței, ajunsă nu se știe prin ce accident la mine ? Încercând să reproduc experiența fluidizării cu metode de laborator, m-am gândit că poate ar trebui să fac cumva să am din nou febră. Știam
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]