4,770 matches
-
gîndea fata. În gospodăriile țărănești găinile făceau ouă doar cînd iarna își lua tălpășița. În tot timpul iernii ouăle lipseau cu desăvîrșire. Odată ce se puneau cocoșii pe treabă, hrana celor care trudesc la pămînt se ameliora consistent. Ochiuri, scrob, jumări scăldate printre ouă prăjite, fursecuri și alte bunătăți făceau munca aceea de rob mai omenească. Rodica era singură acasă și atmosfera aceea o apăsa într-un mod ciudat. La amiază voi găsi ouă în cuibare și am să-mi fac două
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
la umbră, ce-o fi pe la voi, prin Grecia? Tot așa, dar aici este marea, e mai suportabil. Nu știu ce să spun, mă codesc, toropit de căldură. Nu se poate, sînteți așteptat, devine Dimitri autoritar. Elada cea arsă de soare și scăldată de mări calde, curate. Cu vilele ei cochete, cu frumusețile ei șocante, cu căldura ei apăsătoare și cu oamenii ei, care sînt ca și ai noștri. Nici o țară din lume n-are mai împletită istoria ei cu a noastră. Pe deasupra
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
Rotaru avea doi copii, un băiețel și o fetiță mărișoară. Mergeau la școala franceză și erau delicioși, inteligenți și frumoși, lucru mai rar întîlnit printre pistruiații lor colegi. Duminica mergeam la plajele de la Les Andaluses, unde o mare de vis scălda un țărm făcut special pentru turiști. Nisipul mășcat, apa caldă și bungalow-urile răcoroase creau bună dispoziție. În duminica aceea apa nu era agitată, numai că un val aproape neobservat creștea nebunește și se arunca cu furie asupra a tot ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
cercetez cu atenție, forțînd realul cu imaginația. Inutil efortul meu, deoarece cu toată bunăvoința pe care mi-o acordam, nu mi s-a arătat nimic de natură divină. Mă retrag pe terasă și o depresie inexplicabilă mă copleșește. Lumina care scaldă generos totul în jurul meu nu mă mai bucură. Nici măcar salariul dintr-un plic, pus în buzunarul de la piept, nu mă furnică la fel ca-n alte dăți. Respir aer pur și expir năduf. Sufletul îmi este greu, ceva îmi lipsește
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
omul nostru a luat în serios această meserie. Ducea o viață de sportiv, se antrena conform planului făcut de un celebru antrenor și se culca devreme. Pe vremea aceea, adică de înainte de '89, un boxer, chiar mare campion, nu se scălda în bani. Era un amărăștean ca toți ceilalți. Totuși, aveau unele bucurii legate de deplasările în străinătate. Vasilică, de felul lui un om tare blajin, se dezlănțuia în ring ca o fiară și, după ce bătea gongul de final, redevenea acel
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
și un exercițiu de sănătate curată. Ziua crește și se luminează la ore incredibile, așa că dispui de o larghețe de timp nemaipomenită. Ai timp să faci de toate! Piscina este aproximativ luminată, dar la ce ar folosi să fie orbitor scăldată în lumină? Cu halatul pe umeri, pe trotuarul îngust care duce la piscină simți o boare călduță, chiar și dimineața. Mergi fredonînd o melodie inventată. Pasărea dimineții își prezintă repertoriul sărac dar insistent. Apa este caldă, aburii ies în cohorte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
totalitatea lor, apele curgătoare, dar și cele stătătoare, rămân sfințite între două și șase săptămâni iar agheasma luată rămâne pură și tămăduitoare de boli și suferințe sufletești în tot anul. Mai mult, oamenii unor localități cred că cei care se scaldă în apa care va deveni sfântă în ziua de Bobotează, la râul unde se oficiază slujba, se tămăduiesc de toate relele, ceea ce face ca și cei sănătoși, pentru a nu se îmbolnăvi peste an, se aruncă în valuri. De aceea
Amprentele unor timpuri by ?tefan Boboc ? Punge?teanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84040_a_85365]
-
previzibil (adică plicticos) și, în fond, nefrec ventabil. Inteligența nu e, totuși, o simplă modalitate de a fi prost dispus. 2. Excesul tehnic. Inteligența se drapează, în acest caz, în terminologie obscură și erudiție de paradă. Abuzează de concepte, se scaldă în inaccesibilul „specialității“, face orice spre a fi greu de urmărit. E un gen de inteligență care nu comunică, și își face un titlu de glorie din intranzitiva sa „tehni citate“. În realitate, inteligența adevărată, inteli gența bine folosită, poate
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
amar atât greșelile personale, cât și păcatele colectivității”. Și la Dumitru Bordeianu întâlnim o mărturie cutremurătoare legată de pocăință și de acțiunea proniatoare a lui Dumnezeu: „În 4 ani de chin nu vărsasem nicio lacrimă, dar acum sufletul îmi era scăldat în baia căinței și a minunii lui Dumnezeu... De Înviere, Dumnezeu mă vindecase și mă înviase și pe mine... Și atunci mi-au venit în minte cuvintele lui Iisus vindecându-l pe cel îndrăcit: Iată, te ai făcut sănătos, mergi
Poezia închisorilor by Cristian Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/822_a_1750]
-
ele pluricelulare dar, sătule de decimare, s’au decis să evadeze spre libertatea uscatului. Dar pentru asta au trebuit să se debaraseze de ghiuleaua legată de picior, adică de pluricelularitate, care nu le Îngăduise decât să se așeze pe stâncile scăldate de valuri ale țărmului. Și astfel, algele unicelulare, cu traista’n băț și purtate de vânt, au ajuns oriunde era puțină apă. Libertate deplină, dar... Guvernau de unele singure. Iar guvernarea uzează. Pentru ele asta Însemna inhibiția prin produșii reducători
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
și sălbatică, compensând mica-i greutate cu agilitatea și Îndrăzneala proverbiale... „Milenium“, 21 aprilie 2001, ora 15,55 63. Culori Culoare nu există. Ați auzit bine: nu există culoare, ci doar iluzia ei. Tot ceea ce ne Înconjoară, noi Înșine, ne scăldăm Într’o mare de energie. Concretizată În radiație, Îi puteți spune lumină. Energie din care fiecare „suge“ ce-i place, respectiv alungă, reflectă, ce nu. Și așa, fiecare a Învățat să se folosească de acest „gunoi“: fie ca să afle ceva
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
de scoici primitive, va apărea o inimă oarecum adevărată, o veziculă pulsatilă. Dar asta mă Împinge iarăși Îndărăt, ca să constat că exista un primordiu de sânge care Își Îndeplinea rolul doar mulțumită entropiei, aceea care egaliza Într’un lichid care scălda Întreaga „turmă“ de celule orice gradient de substanță. Cu o prea mică viteză Însă. Trebuia deci un soi de agitator, o pompă de recirculare, chiar dacă fără o aspirație și o refulare bine definite: „inima“ râmei. Și, culmea, etapa coincide cu
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
spectrul solar, albastrul și violetul, ba mai dihai ultravioletul reprezintă negentropia, chiar poartă cea mai multă energie. Culorile din celălalt capăt al spectrului sunt sărace În energie, sunt deci entropice. Pot fi compatibil, un negentropic ce sunt, adică să văd, scăldat În lumină negentropică? Nicidecum. Și prefer, de fapt sunt programat genetic astfel, culorile „calde“: de la infraroșul cuptorului până la verdele copacilor. Simplu, nu? Departe de a fi un vicios, adică să aleg ce e mai la Îndemână, și plăcut În consecință
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
rachiu. După ce se dă lada jos din car, mireasa le oferă în dar socrilor mari ie și cămașă, iar soacra mică primește de la mire o pereche de încălțări. Aceasta se bucură de dar și chiuie la rândul ei, strigând: Am scăldat și-am înfășat, Papuci noi am căpătat ! U iu, U iu iu ! După așezarea lăzii la locul ei, se mai încinge un joc în uliță, după care toți nuntașii sunt poftiți la masă. Aceasta se întâmplă cu o foarte mică
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
aibă efect, bolnavul trebuie să stea la căldură. Se mai poate folosi zeama de mușețel dreasă cu unsoare și ouă. Gălbinare. Se ard crengi adunate de la nouă nuci, iar din cenușa lor se face o leșie în care bolnavul se scaldă de mai multe ori. Se mai poate folosi și rădăcina de ștevie, fiartă în lapte dulce, și apoi lăsată o zi întreagă undeva la răcoare. Rezultate bune dă și băutura de rachiu în care a stat trei zile rădăcină de
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
unsoarea ce rămâne, se adaugă piatră vânătă pisată mărunt și se unge vita bolnavă. Reumatism. Bolnavului i se fac băi cu flori de ghiocei, de odolean, de fruze de nuc sau de boz. După ce s a aburit ori s-a scăldat, bolnavul se culcă și se acoperă cu o învelitoare groasă ca să asude. Operația se repetă mai multe zile. Umflăturile articulare reumatice se mai trataează cu oțet și sare. Bolnavul se freacă cu acestea pe unde are dureri. Sângerătura la oi
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
sus de lumea albă a norilor trec în zbor crestele Caucazului, parcă te văd înlănțuit pe cea mai colțuroasă dintre ele, însângerat și mândru, cu fruntea ridcată spre cer, atât de nobilă pradă cruntei mînii a zeilor. Deasupra acestor stînci scăldate în amintirea suferinței și măreției tale, te salut cutezătorule Prometeu!.... părinte al unei răzvrătiri nemuritoare, făuritor al lumi care urcă!”<footnote Alexandru Mitru, Din legendele Olimpului, Editura Tineretului, 1966, p. 21 footnote> În clipa acea mă gândeam și eu la
7 zile ?n Grecia by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84081_a_85406]
-
îl admira fiică-mea ca și când l-ar fi văzut prima oară. Cât de maiestuos pare! De mâine nu-l vom mai vedea. Hai, în mare să ne mai răcorim, ca să ne piară melancolia. Este ultima zi când ne mai putem scălda în ea. De mâine nici briza n-o vom mai simți. Să fim mulțumite că, deși am stat doar șapte zile, ne-am putut bucura de tot ce-a fost frumos în acest colț de lume. După vreo două ore
7 zile ?n Grecia by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84081_a_85406]
-
spre Cătămărăști, trecând pârâul Luncii, iar la dreapta o lua spre Cucorăni, fost centru de comună (plasa Târgul-Miletin). Ipoteștii se dezvăluiau în mare parte tăcuți și liniștiți: satul în vale-amuțește21, în vreme ce casele, cu grădini împrejur, urcând celălalt deal dinspre vâlcioara scăldată în cristalul pârâului de-argint22, îți deplasau privirea către orizontul apropiat al pădurii Ursachi, înspre Cucorăni. Era și la marginea ei un lac, unde Mihai va fi ajuns, desigur, dar care nu era atât de tainic încât să-l fi impresionat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
de la păzitorul ei cel posomorât al trecutului cheile lui de aur cum se exprima poetul în Mira1 se deschid și porțile inimii, dar și cele ale documentului. Aruncând o privire asupra Ipoteștilor prin timpuri, Ipotești care vor deveni natala vâlcioară/ Scăldată în cristalul pârâului de-argint2 și pe care poetul i-a iubit atât de mult, labirintica poveste se deslușește în tot realismul său. Înaintea acestuia, însă, legenda spune că, la început, Sitna pârâul de argint era o frumoasă fată care trăia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
120. Un îndrăgostit cuprins de melancolie vorbește încet pentru că descoperă o plăcere în a-și desfășura gândul 121 spune Stendhal. Și[-s] cu neguri îmbrăcate/ Lac, dumbravă și pădure./ Stele palid tremurânde/ Ard prin negurile sure.// Lumea-n rouă e scăldată,/ Lucioli pe lacuri sboară./ Luna umbrei, umbra lunei/ Se amestec, se-nfășoară122. În Literatură și senzație, Jean-Pierre Richard surprinde starea de melancolie în chiar rotundul miezului său, dezvăluind-o din interior: Sunt aici pentru că simt, dar mă simt altundeva pentru că mă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
o viziune mai târzie, iubita va lua un vag contur de Crist feminin, apărându-i cu părul neîmpletit și prins într-o cunună de spini. Aceasta se strecoară, aidoma zânelor, Printre stâncele de cremeni,/ Lângă lacul de smarald,/ Ca să-și scalde sânii gemeni/ Unde zânele se scald !186 În nuditatea ei abisală, ea nu apare decât în ipostaze cu totul fantomatice, cețoase, lunare și, desigur, numai în deplină singurătate: El din trestii o privește,/ Nici se mișcă,... -ncremenește/ L-arătarea ei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
lua un vag contur de Crist feminin, apărându-i cu părul neîmpletit și prins într-o cunună de spini. Aceasta se strecoară, aidoma zânelor, Printre stâncele de cremeni,/ Lângă lacul de smarald,/ Ca să-și scalde sânii gemeni/ Unde zânele se scald !186 În nuditatea ei abisală, ea nu apare decât în ipostaze cu totul fantomatice, cețoase, lunare și, desigur, numai în deplină singurătate: El din trestii o privește,/ Nici se mișcă,... -ncremenește/ L-arătarea ei cea crudă./ Și când lacul părăsește
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
familial și unic, este numai al lui (al poetului !) satul definit ca împletire în tot. Satul acesta, satul visului său creator, este mai frumos decât cel concret, pe care-l străbătea odinioară: Aș vrea să văd acuma natala mea vâlcioară,/ Scăldată în cristalul pârăului de-argint,/ Să văd, ce eu atâta iubeam odinioară 19; privit Din străinătate, de unde Revede tinerețea-i cu ochii sufletești 20, satul concret nu este altceva decât manifestarea imagistică a ceea ce-a rămas în memoria afectivă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
chiar/ Bisericuța cu altar 100. Peste toate acestea, în biserică, liniștitoare e numai prezența unui Dumnezeu ce-adie în ceru-i înflorit 101. Contrastul evident între ceea ce s-ar putea numi pierderea tinereții, cu toată creativitatea sa aurorală, Un zeu scăldat în cerul a mii de rugăciuni 102 și cel de la apogeu, Azi sunt bătrân de tânăr 103, îl readuce pe omul Eminescu acolo-n cimitirul cu cruci risipite 104, în noptosul cimitir ce doarme sub coline 105. Translații uluitoare, din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]