4,049 matches
-
sistemul cardio-vascular. Manifestările clinice în Sindromul Marfan pot fi variabile, de la ușoare până la severe. Cele mai grave complicații sunt defecte la nivelul sistemului cardio-vascular (vâlvele inimii și aorta). Boala poate afecta, de asemenea, plămânii, ochii, sacul dural în jurul măduvei spinării, scheletul și palatului dur. Afecțiunea este determinată de mutații ale genei "FBN1", situată pe cromozomul 15, genă care codifică o glicoproteină numită fibrilina-1. Fibrilina este esențială în formarea fibrelor elastice ale țesutului conjunctiv. Fără suportul acestui element, țesutul conjuntiv este slăbit
Sindrom Marfan () [Corola-website/Science/326117_a_327446]
-
a subluxației de cristalin și a dilatării rădăcinii aortice sunt, în general, suficiente pentru a pune diagnosticul de sindrom Marfan cu siguranta rezonabilă. Există mai mult de 30 de alte caracteristici clinice care sunt asociate cu acest sindrom, majoritatea implicând scheletul, pielea și articulațiile. Sindromul Marfan face parte dintr-un grup de boli determinate de mutații ale genei "FBN1", boli numite fibrilinopatii. Acest grup de boli se caracterizează printr-un număr de semne clinice comune care însă se asociază în mod
Sindrom Marfan () [Corola-website/Science/326117_a_327446]
-
curtea este folosită în rugăciune de către femei. Sala de rugăciune a moscheii măsoară aproximativ 26 de metri lungime și 50 de metri lățime, și ocupă jumătatea estică a clădirii. Acoperișul este susținut de 90 de stâlpi masivi din chirpici cu schelet de palmier iar ferestrele sunt puține la număr și sunt situate în partea de sud și de nord a sălii. Acest fapt face ca interiorul locașului să fie unul întunecat. Peretele estic al moscheii este cel al "qiblei" sau al
Marea Moschee din Djené () [Corola-website/Science/326371_a_327700]
-
se mai dezvoltă, ca oase de membrană, osul zigomatic, sozul osului temporal și cea mai mare parte a osului maxilar. Regiunea inferioară a feței, buza inferioară, procesul dentoalveolar inferior, mușchii masticatori și osul mandibula se vor diferenția din procesele mandibulare. Scheletul arcului branhial I este format dintr-o tijă cartilaginoasă, situată în mugurii mandibulari, numită „cartilajul lui Meckel”. Acesta se osifică numai la capete și cu capătul ventral participă la formarea mandibulei, iar din capătul dorsal se va forma ciocanul și
Arc branhial () [Corola-website/Science/326404_a_327733]
-
numără animale, săteni sau creaturi ostile. Unele animale inofensive, precum sunt vacile, porcii sau găinile, pot fi vânate pentru a face rost de materiale, iar acestea pot să se înmulțească în timpul zilei. Spre deosebire de acestea, creaturile ostile, cum sunt paianjenii uriași, scheletele vii sau zombii, se înmulțesc în timpul nopții sau în zone întunecoase, cum sunt peșterile. În cultura populară, unele creaturi din "Minecraft" au primit denumiri distincte, cum de exemplu este "Creeper", o creatură care explodează și se furișează lângă jucător; de
Minecraft () [Corola-website/Science/322488_a_323817]
-
ceea ce este acum regiunea arctică canadiană era o zonă de deltă cu climat subtropical, parte a unei mase mari de uscat care traversa ecuatorul. În studiul "Pelvic girdle and fin of Tiktaalik roseae" sunt prezentate rezultatele analizei părții posterioare a scheletului. Grupul de cercetători a constatat că pelvisul și aripioarele posterioare sunt mai dezvoltate decât la pești, fiind apropiate de caracteristicile de tetrapod. În concluzie, este posibil ca Tiktaalik roseae să își fi folosit membrele posterioare pentru a merge. Fosilele prin
Tiktaalik () [Corola-website/Science/322658_a_323987]
-
pe copertă nu a figurat numele meu nu m-a deranjat câtuși de puțin. Ar fi ca și cum un constructor ar cere ca numele lui să figureze pe o casă proiectată de Frank Lloyd Wright." Lucas i-a dat lui Foster scheletul scenariului, iar acesta din urmă a ajutat la creionarea poveștii din spatele perioadei, locurilor, planetelor, raselor, istoriei și tehnologiei existente în întregul univers al Războiului Stelelor. Foster a mai scris și "Ochiul minții", o continuare publicată înainte de lansarea filmului "". Povestea lui
Alan Dean Foster () [Corola-website/Science/322708_a_324037]
-
e fixată în fundație cu șuruburi mari de ancoraj (de obicei 4 la număr). Sunt excepții când fundația pe o latură poate lega două grinzi ale stâlpului (în acest caz fundația este continuă pe o direcție). Elementele metalice care alcătuiesc scheletul metalic și prinderile adiacente diferă. La telecabinele construite în anii 60-75, nu doar în România, ci și în celelalte țări, grinzile metalice au fost făcute din profile Oțel Cornier cu Aripi Egale (profil L), grinzile fiind de structură compusă (dublu
Telecabină () [Corola-website/Science/322679_a_324008]
-
a fost o bancă din România. Înființată în 1990, pe scheletul fostului Centrocoop, Banca de Credit Cooperatist „” a fost a doua „gaură neagră” (după Bancorex) care a secătuit sistemul financiar postdecembrist din România. În anul 1999, Bankcoop avea 200 de filiale și sucursale și aproximativ 600.000 de depunători. La data
Bankcoop () [Corola-website/Science/322785_a_324114]
-
fiicele lor (Olga, Tatiana și Anastasia) au fost exhumate dintr-o groapă comună de lângă Ekaterinburg. Rămășițele țareviciului Alexei și ale celeilalte fiice, Maria, au fost descoperite în 2007. Cadavrele au fost identificate atât în urma testelor ADN, cât și în urma analizelor scheletelor. De exemplu, s-a folosit ADN-ul mitocondrial pentru a determina filiația maternă; astfel s-a descoperit înrudirea cu prințul Filip, Duce de Edinburgh, a cărui bunică a fost Prințesa Victoria de Hesse, soră cu țarina Alexandra. S-au făcut
Anna Anderson () [Corola-website/Science/322209_a_323538]
-
culturală". Colaborează la numeroase reviste, iar opera îi este tradusă în limbile franceză, germană, engleză, rusă, maghiară, sârbo-croată. Manuscris - versuri, București 1962 Fântâni - versuri, București 1966 Drumul Gomorei, București 1967 Ultima vânătoare de toamnă - versuri, București 1969 Comoara din peșterea scheletelor, București 1969 "Femeia venită de sus", Editura Albatros, București, 1971. — Cuprins: “Abatele, piticul, papagalul și pisica" și "Femeia venită de sus". Crâncena lupta dintre „Ațe" și „Abile" ,București 1976 Meduză - român, Cluj Napoca 1976 Cu microfonul, dincoace și dincolo de Styx - I-
Miron Scorobete () [Corola-website/Science/322250_a_323579]
-
au căutat să afle vești de la Fridtjof Nansen, care încerca în acel timp să ajungă cât mai la nord posibil (și reușise) și despre care nu se mai știuse nimic până pe la sfârșitul lui 1896. Arthur a colecționat obiecte etnografice, schelete de mamifere, moluște (inclusiv o moluscă numită mai târziu "Neptunea sachsenheimi"). După ce s-a întors din expediție, a scris publicația "Din Transilvania în Spitzbergen" (se află la Complexul Muzeal Național "Astra"). Arthur a donat Societății Ardelene pentru Științele Naturii o
Casa de Soterius von Sachsenheim () [Corola-website/Science/329594_a_330923]
-
înalte. Suprafața de masticație a molarilor sunt tuberculoase sau tuberculo-crestate. Se întâlnesc, de asemenea, și molari prismatici, la care tuberculii s-au transformat în coloane mici de dentină sudate între ele, unele dintre care au o formă de prisme triedrice. Scheletul se caracterizează prin sudarea tibiei și peroneului în părțile inferioare. Cariotipul (numărul de cromozomi diploizi) este de la 17 ("Microtus oregoni") și 18 ("Necromys urichi") până la 66 ("Oryzomys") și 72 ("Tatera indica"). Cricetidele sunt răspândite pe tot globul, cu excepția Antarcticii, unor
Cricetide () [Corola-website/Science/329744_a_331073]
-
pentru vioară solo acordată cu un ton mai sus decât standard. Vioara îl reprezintă pe Freund Hein, un personaj din arta germană medievală; Hain (sau Heine) este personificarea tradițională a morții, inventat de poetul Matthias Claudius. Freund Hein este un schelet care cântă la vioară și conduce un dans macabru. Conform văduvei lui Mahler, Alma, Mahler s-a inspirat pentru această parte după o pictură din 1872 a pictorului elvețian Arnold Bocklin întitulat "Autoportret cu Moartea cântând la vioară". Scherzo-ul
Simfonia nr. 4 (Mahler) () [Corola-website/Science/329955_a_331284]
-
săpat de râul Camenca într-un recif cu lungimea de peste 2 km și lățimea - 125 m, amplasat la sud de satul Butești, raionul Glodeni, Republica Moldova. Ca și restul toltrelor, reciful calcaros s-a format cu 15-20 milioane de ani din schelete de corali, moluște, scoici, alge, animale și organisme marine care populau apele calde ale Mării Sarmatice și Mării Tortoniene ce acopereau atunci nordul Moldovei. În recif s-au format peșteri de diverse dimensiuni în care s-au descoperit oase fosilizate
Cheile Butești () [Corola-website/Science/329992_a_331321]
-
culturale, peste care se suprapune însă, într-un dureros contrapunct, o prezență umană halucinantă, angoasant sugerată prin reprezentarea, cu acuzată claritate, a unor fragmente anatomice bolnave: organe și segmente de sistem circulator terifiant pulsatile, segmente friabile ori chiar frânte din scheletul unui trup omenesc supus unor teribile presiuni..." Prin asumarea profundă a semnificațiilor complexe ale temei venețiene Radu-Anton Maier lansează prin acest project intensive semnale de alarmă, adresate tuturor. Motto-ul pictorului: Un considerabil număr de lucrări se află în muzee
Radu-Anton Maier () [Corola-website/Science/329990_a_331319]
-
metabolice. Hepatocitele afectate mor, fiind înlocuite în procesul natural de reparație de celule de țesut conjunctiv și de abundenta lor matrice extracelulară cicatricială (fibre de colagen, printre altele), transformare care, în afară de faptul că strică raportul dintre țesutul conjunctiv („de susținere”, „scheletul ”organului) și cel util din punctul de vedere al funcției organului care este ficatul, afectează și arhitectura inițială optimă a microunităților de transformare și de transport.
Ciroză () [Corola-website/Science/328331_a_329660]
-
de ani. Mărirea ulterioară a duratei veții umane - pînă la 100 - 120 de ani și mai mult - probabil, va cere o schimbare serioasă a structurii organizmului omenesc atît la nivel molecular, cît și la nivel al structurii organelor și al scheletului. Aceasta este deja o problemă din domeniul transumanismului, care ese departe în afara limitelor medicinii contemporane. După părerea fizicianului R.Feynman, nu există nici un principiu fundamental, care ar limita durata veții sau ar interzice nemurirea: Dacă un om ar hotărî să
Imortalism () [Corola-website/Science/328392_a_329721]
-
Medicine for Melancholy" apărut în 1959, povestirea descrie ultimele clipe dinaintea primului zbor spațial. Bradbury susține că ideea acestei povestiri i-a venit când a văzut ruinele unui montagne russe demolat de pe plaja din Los Angeles, ale cărui șine sugerau scheletul unui dinozaur. Titlul original sub care povestirea a apărut inițial în ediția din 23 iunie 1951 a publicației "The Saturday Evening Post" a fost The Beast from 20,000 Fathoms. La data publicării ei se turna un film cu o
Aici sunt tigri () [Corola-website/Science/327061_a_328390]
-
mai este stimulată de nervii distruși: pielea și unghiile piciorului devin uscate și se îngroasă), fapt care permite continuu existența unui flux sanguin intens prin extremitatea membrului inferior. Din cauza hiperemiei cronice structura osului se fragilizează: mineralele sunt spălate (washed-out) de pe scheletul colagen; osul fragilizat al unui membru deja insensibil (neuropatic) va fini prin a se fractura; procesul reparatoriu amorsat va fi însă vicios: este foarte viguros, însă ineficient, pentru că o dată în plus producția de fibre organice pentru eșafodaj nu este dublată
Artropatie Charcot () [Corola-website/Science/327219_a_328548]
-
procesul reparatoriu amorsat va fi însă vicios: este foarte viguros, însă ineficient, pentru că o dată în plus producția de fibre organice pentru eșafodaj nu este dublată de o mineralizare tot atât de eficace; nu există astfel o depunere pe măsură a mineralelor pe scheletul proteic; porțiunea reparată va fi deci tot atât de fragilă ca restul osului. Pacientul produce din belșug os nou în zona fracturii, dar care fragil fiind, este el însuși susceptibil de a se refractura dacă este supus sarcinilor. În plus, feed-back-ul senzorial
Artropatie Charcot () [Corola-website/Science/327219_a_328548]
-
formă cu a doua înotătoare dorsală sau ceva mai mică, cu 0-3 spini și 12-37 raze moi (inclusiv pinulele). Înotătoarea caudală bifurcată, de o mărime mijlocie. Razele înotătoarei caudale sunt de obicei ferm fixate doar pe porțiunea distală al complexului scheletului caudal. Înotătoarele pectorale mici, mai scurt decât capul sunt inserate jos pe corp. Înotătoarele pelviene de obicei mici cu un spin și cinci raze moi, adesea reduse la un spin sau absente la adulții unor unor specii. Linia laterală unică
Gempilide () [Corola-website/Science/330873_a_332202]
-
fiind colecțiile de Insecte, Moluște, Amfibieni, Reptile, Păsări, Minerale și Plante. În 1840, momentul mutării în clădirea actuală, patrimoniul muzeal consta în: 1.500 minerale, 2.844 de plante, 3.000 de moluște și insecte, 795 de vertebrate, 92 de schelete. Cea mai veche piesă din colecția muzeului este elefantul indian, care a fost cumpărat în anul 1835 de domnitorul Grigore Mihail Sturdza și adus la palat, fiind ulterior donat muzeului. În anul 2000 inventarul muzeului număra peste 350.000 de
Muzeul de Istorie Naturală din Iași () [Corola-website/Science/330075_a_331404]
-
numite și aripioare sau ihtiopterigii) sunt organe locomotorii ale peștilor, formate din mai multe radii acoperite cu o membrană. Ele sunt fie perechi, fie neperechi. Alcătuirea, mărimea și așezarea înotătoarelor sunt foarte variate. Înotătoarele perechi (sau pare) sunt axate pe scheletul unor centuri (scapulare sau pelvine). Se disting: înotătoare pectorale (P), situate lateral în apropierea operculelor, înapoia deschiderii branhiale; înotătoare ventrale (V) sau pelviene dispuse pe partea ventrală a corpului (abdominal sau pectoral). Înotătoarele perechi sunt omoloage cu membrele tetrapodelor. Înotătoarele
Înotătoarele peștilor () [Corola-website/Science/330350_a_331679]
-
mari și ascuțite; iar înotătoarele ventrale mai mici și pedunculate. Și unele și altele au razele lor cartilaginoase prinse pe câte un singur cartilaj bazal. Înotătoarea anală este mică. Înotătoarea codală este, la adulți, heterocercă, iar la indivizii tineri, protocercă. Scheletul este cartilaginos. Scheletul axial este primitiv. El este reprezentat în mod principal prin notocord (coarda dorsală) bine dezvoltat, înconjurat de corpurile vertebrale inelare, care poartă arcuri. Coarda dorsală nu este strangulată de corpul vertebrelor, dar în teaca sa externă se
Holocefali () [Corola-website/Science/330393_a_331722]