4,921 matches
-
-o iubea. Și toți îl respectau, fiindcă era cumpătat și cu grijă la toate. Donei Ariadna chiar el îi spusese povestea. Din Bolivia, lumea se vedea undeva foarte jos, și copiii aruncau pietricele spre ea. Uneori, fetele frumoase primeau din senin batiste pictate. În semn de iubire. La prima comuniune, Claudia îmbrăcase o rochiță albă, ca de zînă. Se întîmplase parcă foarte demult. Pe-atunci tatăl ei nu se mutase încă în nord. Împărțeau cu toții aceeași casă. Acum Claudia era în
O pasăre pe sîrmă -fragmente- by Ioana Nicolaie () [Corola-journal/Imaginative/8146_a_9471]
-
sărăcia, cu bănuțul de alamă, cu mai nimicul... Despre felul cum mă defectam în copilărie Cum am povestit, eram împătimit de joacă, mă jucam până cădeam retezat de oboseală, în fiecare zi și în toate anotimpurile. Uneori însă, așa, din senin, pe nepusă masa, mă defectam, mă defectam rău de tot: simțeam brusc că nu mai suport vacarmul vesel al prietenilor mei și tiptil mă dădeam de-o parte, mă retrăgeam, voiam să fiu singur. Iar asta mă necăjea tare, pricepeam
Fragmente din năstrușnica istorie a lumii de către gabriel chifu trăită și tot de el povestită by Gabriel Chifu () [Corola-journal/Imaginative/8582_a_9907]
-
și cipsuri, pachete de țigări și chiștoace. Cîte-o javră se strecoară printre bulanele negre, argintii, roșii, galbene, maro ale gagicilor. Care tot freacă aerul dintre ele, pînă ăla, săracul, cred că ejaculează. Că altfel de unde cîte-o rafală de vînt, din senin, pe bulevard. Dactăr Nicu, Omul Păianjen Toate amărîtele din orașul acesta visează la dactăr Nicu, Omul Păianjen. El o să le rezolve toate problemele: cu coșurile de pe obraz, că nu le vine ciclul, cu șeful care le pipăie între picioare, cu
Poeme în proză by Alexandru Mușina () [Corola-journal/Imaginative/8706_a_10031]
-
are trei copii: pe Măriuca, pe Vlad și pe Păunaș. După plecarea bărbatului la oaste, rutina cotidiană învăluie implacabil destinele sătenilor, iar narațiunea începe să fie presărată cu semne ale naturii. Unul dintre acestea constă în alternanța exces pluvial/cer senin, iar oamenii de la munte, deposedați de orice instrument științific de raportare la realitate, sunt tentați să acorde o importanță oraculară capriciilor elementelor. Decupat din context și citit cu ochiul antrenat al profesionistului, pasajul descriptiv al forțelor dezlănțuite pare o bine
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
Celui mai Iubit", căzut într-un socialism naționalist împletit cu internaționalism absurd. Azi, emigrarea și munca la negru stânjenesc nu numai viața de stat, dar și siguranța familiilor ori ale unor comunități mai largi. Noii miliardari nu au apărut din senin, ci în cadrul mașinațiunilor ilegale care însoțesc falimentările și privatizările agoniselilor generațiilor postbelice, dobândite nu numai cu sacrificarea multor vieți omenești, dar și ale altor specii de vietăți. Trecerea de la socialism la noua modernitate are și părțile ei inedite. Sunt nedreptățiți
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
bluză, o față de pernă, o cioboțică și o pereche de pantaloni pe care le’am dus la mine acasă”. Costică Boancă de 45 de ani din satul Racova, a fost la fel de „băftos” atunci când i-au picat în mână, ca din senin, câteva bunuri: „...o piuliță, o pecete, 4 șaluri, 3 batiste, o bucată cit și 3 perechi ghete copilărești”. La fel de „norocoși” au fost: Sava Bistriceanu (50 de ani, satul Racova) sau Dumitru Diaconescu (18 ani, holtei din satul Toporăști). 2. Răscoala
Fălciu, Tutova, Vaslui : secvenţe istorice (1907-1989) : de la răscoală la revoltă by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1235_a_1928]
-
Deux ex machina, era cam burlească, în tot cazul, prea teatrală" (Panu, p.9). Se mai considera că "furișarea oratorului prin culuare obscure și nu tocmai igienice, avea ceva ridicol în ea" (ibidem) 25 "...el n-avea note, prin urmare, senin, stăpân pe dânsul și pe subiect, plutind în regiuni științifice înalte, el trebuia să lase să curgă cuvintele din gură fără nici un efort, și o dată cu vorbele valuri de știință, de învățătură și de mărime! Un orator care vorbește după note
[Corola-publishinghouse/Science/1469_a_2767]
-
-l în chestie neavînd un model patern, biet Hamlet în pantaloni scurți într-o lume a femeilor; genial este intuită și funcția numelui Mitică indicînd lipsa de individualitate și manifestînd parcă tendința de a deveni substantiv comun; soțul care profită senin de expedițiile erotice lucrative ale consoartei (Mici economii) este Iancu Verigopolu, substantivul verigaș fiind sinonim cu proxenet. Un efect de paralizantă surpriză propune numele (și titlul) Poetul Vlahuță, impostorul sosit în Opidul-Nou unde se tipărește gazeta Aquila carpatină. Tînăra iubitoare
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
cultul Venerei și cel al Madonei. „Femeia atinge două condiții. Una e divină, suavă alcătuire de lumini, posesoare a tuturor virtuților, o donna angelicata, cealaltă, o Veneră ce s-a prostituat, un demon crud. Cea dintâi e „prototipul îngerilor din senin”, Madona Dumnezeie, cu surâsul blând, cu diademă de stele, ce de a doua e femeia „stearpă, fără suflet, fără foc”, cu ochiri agresive și fața pală de „o bolnavă beție”, peste care liricul aruncă vălul alb al poeziei”. Toate eroinele
Incursiuni în universul epic by Ana Maria Ghiban () [Corola-publishinghouse/Science/1223_a_1930]
-
eminesciene. În Geniu pustiu, la fel ca în Sărmanul Dionis, femeia este mai mult un simbol al diafanului. Poesis și Sofia sunt „îngeri lunatici”, „îngeri trandafirii”, sunt niște Ofelii eminesciene, simboluri ale durerii. Pentru Ioan, femeia este „prototipul îngerilor din senin”. Sofia este „o natură dulce și înțeleaptă care face pe Ioan să aibă priviri adânci și mari” care ar fi trebuit să fie o natură voluptoasă, stimulatoare, plină de mister, ca Poesis. Pentru Toma Nour, Poesis este „un înger trandafiriu
Incursiuni în universul epic by Ana Maria Ghiban () [Corola-publishinghouse/Science/1223_a_1930]
-
ales pentru Națl, indiciu al stărilor extreme; ea cuantifică o potențare a iubirii dată de nivelul spaimei de a nu-l pierde sau de a nu-l îndepărta pe cel drag: Atunci el o iubea fără de cumpăt, o temea din senin, nu mai era în stare să stea departe de dânsa, se întorcea fără de vreme acasă, îi vorbea ca s-o îndulcească în limba ei. Persida știa, ce-i drept, să-l potolească, de câte ori însă el o da pe românește, ea
Slavici sau iubirea ca mod de viață by Steliana Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
firea a rămas, după nașterea copilului ei, paralizată de o mână, strâmbă de gură și cam smintită, încât abia te mai puteai înțelege cu dânsa. Scriitorul notează cu rigurozitate aproape medicală manifestările psihotice ale femeii, de la halucinații (Câteodată, așa din senin, o apuca ceva de rămânea ca-nțepenită, cu ochii sticliți și vorbea aiurea.) la exacerbarea instinctului matern ([..] își iubea copilul atât de mult, încât îl ținea, chiar băiat de șapte ani, în brațe și nu voia niciodată să mănânce mai-nainte
Slavici sau iubirea ca mod de viață by Steliana Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
grija pentru salvarea libertății de voință și acțiune a omului și năzuința după fericire. Din această perspectivă iubirea trebuie primită atunci când vine, fără a căuta răspunsul la întrebarea De ce vă iubiți?: Iubirea e din altă lume, și se ivește din senin, fără ca să știi de ce, se dă pe față fără ca să știi cum, și se duce fără ca să știi unde. Dacă dragostea e dovada vie a neputinței raționalului în fața iraționalului, atunci imaginea Persidei de icoană sfântă din altar, pe care o
Slavici sau iubirea ca mod de viață by Steliana Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
-i slugă și stăpânu-i stăpân” rangurile sociale sunt respectate, fiecare are rolul său și obligațiile sale, lucruri ce nu se schimbă odată cu evenimentele la care protagoniștii iau parte; p. 105, r. 1112: „După vreme rea, a fi el vreodată și senin” speranța, optimismul ce animă și susține omul aflat în necaz la un moment dat; atitudine pozitivă de parcurgere a perioadelor de criză; 60 p. 112, r. 10 - 11: „La unul fără suflet trebuie unul fără de lege” răutatea trebuie pedepsită fără
Ion Creangă sau arta de trăi by Ana-Maria Ticu () [Corola-publishinghouse/Science/1209_a_1921]
-
plăpândă, nu dispera! Fruntea să-ți fie către Sfântul Soare! Nu vei ști ce rază salvatoare îți poate înnobila ființa. Oricând se poate ivi licărirea de chihlimbar. Menită a ți înflori ființa, sperând. Să-ncătușăm suferința și să-mbrățLșăm amintirea gândului senin. Dorul, sete neostoită, își va așterne covor mângâios peste toată firea. în timp, așterne-se-va tăcerea - „umbra unor strigăte ucise” (Octavian Paler) și între cele două surori va curge noaptea marilor așteptări. „Chemarea”, posibil, s-ar putea împlini, pentru
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
parcă și uitată”, în relația frunze - picăturile de ploaie: „Vă nu mai vezi... să nu mai crezi... / să nu mai speri...” (E oarăși toamnă); gândind la jocul ritmicității, acea muzicalitate stranie creată de caligramele poeziei Dangăne: „Vin / din / lin / de senin / ca un toi / de apoi / dangăne, / dangăne, / plin suspin, / un amin / pentru noi / amândoi...” sau la trecutul, obsesie a durerii, care impune „zvon durut de cântec al chemării” (Popas) sau la eloJiul înaintașilor (Mormântul lui Decebal). Cu verticalitatea-i binecunoscută
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
începu să se învîrtă straniu în jurul său. Perfectul simplu face posibilă ancorarea enunțiativă al unei secvențe, de această dată narative și imperfectul îi conferă propoziției (5) un nou statut descriptiv. Și în sfîrșit: (8) Cerul este, deasupra acoperișului, Atît de senin ș-atît de calm! Un copac, deasupra acoperișului, Dulce își leagănă al său ram. scria Verlaine în Înțelepciune, conferind astfel un statut secvențial poetico-auto-telic propoziției (5). D. Textul ca structură secvențială Un text este o structură secvențială de n secvențe (complete
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
muzică aparte, cu totul nouă, departe de acea samba care se auzea prin cluburile de noapte europene: izbucneau aici, chicotind ca niște drăcușori, Gaetano Veloso și Gilberto Gil, Chico Buarque, Gal Costa, Maria Bethânia... Noua muzică braziliană, apărută ca din senin, domina cu ritmurile sale vrăjite, frumoasă, senzuală, veselă. O femeie tînără respira această muzică cu toată ființa ei. Ea era mică și slabă, ea avea ochi negri și părul lung unduind pînă la șolduri... ea se numea Nazaré Pereira. Télérama
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
fie într-un ceas bun! Eu mă voi simți foarte ușurat, ca și cum mi s-ar lua o povară și o rușine de pe umeri. Sper ca majoritatea concetățenilor noștri să simtă același lucru, pentru că asta ne va ajuta să privim mai senin în fața noastră. Dorin Popa: Cu doar trei săptămâni înainte de sfârșitul anului 2006 și, mai grav, de aderarea la Uniunea Europeană, Partidul Conservator iese de la guvernare. Acum, pe toate canalele media, primim informații despre negocieri, supărări ș.a.m.d. între PD și
Scriitorii și politica by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei () [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
cuplului Ceaușescu se vrea dinamică. Continuă ritualul deplasărilor în străinătate, cu frazele consacrate cu prilejul plecării de pe aeroportul din București și de întâmpinare la întoarcere, pe drumul de la aeroport spre centrul orașului. Aceleași fotografii, în alb-negru, retușate, ale cuplului veșnic senin în maturitatea sa. Un cuplu salutând mulțimea. Elena, coafată îngrijit și cuminte, cu părul strâns, cu rochiile ei înflorate, strânse în talie, cu taioarele cu fuste plisate, cu fruntea liberă, cu puține riduri. Nicolae Ceaușescu, mic de statură, cu pieptul
România post 1989 by Catherine Durandin, Zoe Petre () [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
de "realitate", dar și de sine însuși) proiectează asupra existenței lumina unui spectacol când tragic, când de-a dreptul ridicol, singura formă de implicare admisă pe scena vieții fiind trăirea exaltată (însă dirijat, ca la carte!), în nota sublimă și senin morală a melodramei. Ca atare, nu trebuie să ne mire că pretextul ideal pentru intrarea în jocul vieții ia întotdeauna, în chip necesar, forma unei femei atrăgătoare și enigmatice, care promite mult dar oferă, vai!, prea puține motive de satisfacție
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
sacre» ale zeițelor naturii au constituit într-o serie de reprezentări momentul cel mai important din ritualul sărbătorilor de primavară”. Zeiței Hator îi corespunde, în mitologia hitită, Telepinus, divinitate androgină consacrată tot spiritului vegetației. Și acest personaj se mînie din senin, adică fără „cauză” antropologică și pleacă departe, pierzîndu-i-se urma. O transpunere în limba română a acestui mit se datorează lui Constantin Daniel și lui Ion Acsan, în cartea lor comună, Tăblițele de argilă, de mai multe ori citată în paginile
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
izbînda. Încă nu și baltagul răzbunător. Paralel cu substituirea și cu rularea semnelor, se produc modificări comportamentale aproape pînă la nerecunoașterea femeii. Primele se resimt tot în zilele frisonante ale pregătirilor, sub teroarea visului. Femeia are puseuri de arțag din senin, de pildă, față de Minodora; sau îi suspectează pe cei din apropiere, indiferent de intențiile lor binevoitoare. Gheorghiță încearcă s-o supravegheze cu interes. Deocamdată, nu-și poate explica toate gesturile anapoda. Oricum, mai era vreme pînă a nu o mai
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
a ști mare lucru, cu buzele arse de boli și foamete, lipsiți de o copilărie fericită. Nu este potrivit să spui copilăriei „hai cu mine” atunci când n-ai avut-o. Mie mi se pare absurd să ceri cerului să fie senin când el este încărcat cu nori negri și face a furtună. Eram amândoi desculți, cu pantalonii scurți, cârpiți și răscârpiți în fund, cu genunchii juliți, cu vechi cicatrici. Aveam pe noi niște cămășuțe cârpite pe unde se mai putea, nu
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
a sărit în sus și s-a vărsat pe jumătate. Am crezut că cineva, pe sub masă, a pus picior peste picior și a zgâlțâit masa, dar nu era așa, căci toți stăteam cuminți și halba a sărit în sus din senin. S-au uitat toți la mine mirați, eu m-am uitat la ei și-am căzut pe gânduri. Nu mai spun că berea vărsată a udat pantalonii unui bun amic ce se afla în stânga mea. Nu am spus nimic și
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]