4,282 matches
-
mele. Petele de pe tavan, de pe tapet... Totul. Am privit pe fereastră și am văzut că ploua. Auzeam ploaia. O ploaie rece, de gheață, care lovea acoperișul și cădea pe pământ. Nu-mi dădeam seama cât era de departe. Am remarcat silueta dreaptă și nemișcată a Colonelului. Stătea jos lângă fereastră și privea afară. Nu pricepeam de ce-l interesa atât de mult. Era o ploaie obișnuită. Lovea acoperișul, uda pământul, mai făcea râul să crească. Am vrut să-mi apropii mâinile de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
mai friguroasă. Mă afundam tot mai mult în beznă. Sau poate pusese stăpânire pe mine o amorțeală greu de descris. Simțeam că mă cuprinde somnul. Am tresărit brusc. Ea era în fața mea. Poate din pricina luminii palide, am avut senzația că silueta ei era însoțită de umbră. Am privit-o atent. Purta același palton albastru și avea părul strâns, băgat sub guler. Parcă adusese cu ea vântul de afară. — Am crezut că nu mai vii. Te-am așteptat tare mult. A aruncat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
să înțelegi lucrul acesta dacă mai citești vise. N-am voie să-ți explic eu. Tu ești cititorul-de-vise și trebuie să-ți dai singur răspunsul la această întrebare. Mi-am șters pleoapele cu prosopul și am deschis ochii. Îi vedeam silueta ca prin ceață. — O să ți se lămurească multe lucruri peste iarnă, continuă Colonelul. Fie că-ți place, fie că nu. N-ai încotro. Va continua să ningă și vor tot muri animale. Nimeni nu poate schimba cursul lucrurilor. După-amiezele o să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
adunaseră în vale, fetele apăreau în prag ștergându-și mâinile de șorțurile lor albe. Fluviul curgea liniștit, luminițele tremurau în bătaia vântului, cowboy-ii cântau fericiți. Ben Johnson trecea prin peisajul acela ca o săgeată. Camera de luat vederi îi surprindea silueta elegantă în diferite ipostaze. În timp ce încercam să-mi găsesc pe stâncă puncte de sprijin pentru picioare, Ben Johnson a fost cel care mi-a dat curaj. Îl aveam mereu în fața ochilor. Nu că mi-ar fi trecut durerea provocată de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
convins că, dacă va lupta puțin, va ajunge și la perfecțiune. Aveam nevoie și de sprijinul ei. M-am ridicat de jos și-am ieșit din încăpere. Fata citea în sala de lectură. Mă aștepta. În lumina palidă de-acolo, silueta ei părea și mai fragilă decât de obicei. Fusese o noapte lungă atât pentru mine, cât și pentru ea. Când am intrat, s-a ridicat de la masă fără să zică nimic și s-a dus să pună de cafea. M-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
te caut la bibliotecă. Îmi place să văd oamenii muncind. La revedere! spuse ea. M-am uitat după ea până a ieșit din parc. Parcă eram cu Joseph Cotten în Al treilea om. După ce nu i s-a mai văzut silueta din pricina copacilor, mi-am întors privirea spre o femeie elegantă care împrăștia, împreună cu fetița ei, floricele de porumb prin iarbă. Porumbeii veneau și le ciuguleau. Fetița, în vârstă de trei sau patru ani, ridica de fiecare dată mâinile și fugea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
că e târziu Până la urmă, “Timpul” se va “cristian-iza” într-un rest paremiologic exprimat fără jenă : “aceeași MĂRIE”cu altă pălărie” . Dacă amputăm istoriei și complicitatea nedemnă a fostului primar Simirad, din “chestia” cu “EROII NEAMULUI ROMÂNESC”, va rămâne doar siluetă tentantă a unei lorete, care va face “piața și trotuarul 14 Decembrie”, în plincentrul Iașului, binecuvântând REVOLUȚIA ca un modus vivendi . Va urma.
RAVAGIILE NIMICULUI PRETENŢIOS by ALEXANDRU TACU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91634_a_93189]
-
primii noștri poeți prin virtuozități formale, dar el este cel ce aduce extazul erotic în maniera „dulcelui stil nou”; fără abuzul neologic și facilitatea diminutivelor, ar fi fost un petrarchist realizat. Poseda simțul picturalului, ca și pe cel al inefabilului. Siluete feminine suave sunt creionate în tonuri renascentiste, într-o bogăție de azur, lumină, aur. Poetul era un îndrăgostit de soare și culori, de viața câmpenească, percepută în toată plenitudinea simțurilor și descrisă într-un cunoscut pastel, Viața la țară, cu
DEPARAŢEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286735_a_288064]
-
-și permanent sesizate timbrul și obsesiile proprii. Romanul Porțile verii transcrie lirismul constitutiv al personalității lui C. în regim epic, cu lux de tehnică narativă. Rămâne totuși o carte poematică, utilizând intensiv instrumentarul poeziei: emisia hieratică, funcția simbolică a decorului, siluetelor, gesturilor personajelor (mai ales feminine), metaforele laitmotiv care traversează și corelează partiturile mai multor personaje într-un cvartet (uneori cvintet) de voci. Este o punere în abis, în special a unui prototip masculin, adâncită până la un mit al Întemeietorului. Având
CRISTEA-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286503_a_287832]
-
dintre ei. Arta vine din implicarea în cuvinte a unei unde sufletești vii (La oglindă, Nu te-ai priceput!), ca și din realizarea, cu mare naturalețe a gesturilor, mimicii, mișcării (Subțirica din vecini, Rada). Eroii lui trăiesc, nu sunt doar siluete convenționale. Înclinația lui C. de a-și obiectiva emoția, formula, specifică lui, de lirică a rolurilor sunt slujite de un dialog (ori monolog) ce sintetizează sugestiile de ordin caracterologic și poate transpune, cu pudoare, în nuanțele și ritmul lor interior
COSBUC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286434_a_287763]
-
fără popas, București, 1960; Între până și spadă, București, 1963. Traduceri: W. Hauff, Cerșetoarea de la Podul artelor, București, 1913; E. Bellamy, În anul 2000, București, 1920; K. Immermann, Carnavalul și somnambula, București, 1921; R. Cramer, Iarna, București, 1921; A. Schwartz, Siluete de femei. Femeile în opera lui Émile Zola, București, 1922; Maxim Gorki, Printre străini, București, 1923, Mama, București, 1923 (în colaborare cu I. Pas); Jules Verne, Mathias Sandorf, București, 1923, Mihail Strogoff, București, 1923 (în colaborare cu I. Pas); B.
CASSVAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286137_a_287466]
-
Năsturel a romanului bizantin Varlaam și Ioasaf, atribuit lui Ioan Damaschin conținea o variantă a legendei inorogului, ca simbol al amenințării 64. Scena a fost reprezentată de mai multe ori în pictura murală bisericească, inorogul fiind uneori înlocuit cu o siluetă sumbră care înfățișa Moartea 65. În fine, fără a avea pretenția de a fi pomenit măcar o parte relevantă din cărțile populare în care figurile animaliere ocupă prim-planul, merită amintite două fragmente copiate de același Costea Dascălul din Brașov
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
Angello din Roma, pictate între 1543 și 1548, atrag atenția mai curând prin lascivitatea lor ostentativă decât prin forța alegorică. O pictură a lui François Clouet, de la jumătatea secolului al XVI-lea, intitulată Dame au bain, înfățișează, în cadru îndepărtat, silueta unei licorne, care sigur că nu mai simbolizează virginitatea, de vreme ce femeia goală din prim-plan afișează o atitudine explicit pricepută în ale erosului. De asemenea, Domenichino pictează și el în palatul Farnese din Roma o tânără fată cu unicorn, în
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
O altă temă este cea a invadării Terrei de "aliens", pe care o putem observa în nuvela lui Rosny Aîné intitulată Les Xipehuz ⁄ Xipehuzii (1887)24, care aduce în prim-plan extratereștri în întregime non- umani. Vor urma "marțienii" cu siluete de calmari gigantici, cu un comportament de vampir și arme înspăimântătoare, pe care Wells îi prezintă în The War of the Worlds ⁄ Războiul lumilor (1898)25. Același Wells inventează o mașinărie, în formă de bicicletă, permițând călătoria în timp (Mașina
Genul Science Fiction by Roger Bozzetto [Corola-publishinghouse/Science/946_a_2454]
-
poziție?! Și, în plus, nu poate da din mână în același ritm, își mai schimbă ritmul că doar nu este robot. M-am apropiat și ce să vezi? La capătul unei autostrăzi care era în construcție, confecționată din placaj, era silueta unui polițist care avertiza conducătorii auto că autostrada se continua cu un drum obișnuit. Mi-am revenit în fire. Eram frânt de oboseală. Am ajuns la un fel de canton de haltă de cale ferată. Că era și o cale
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
iubirii, ambele apărute în mai multe ediții. A scris și o broșură despre poetul Louis le Cardonnel, laureat al Academiei franceze (îl cunoscuse pe distinsul poet în liniștea mănăstirii de la Assisi). Tot despre acesta a scris câteva pagini în volumul Siluete creștine (București 1939). Preotul Ulderic Cipolloni S-a născut la 10 mai 1868, în localitatea Recinetti din Italia. După absolvirea studiilor în seminariile franciscane din Italia, a fost sfințit preot în 1892; în anul următor, a venit misionar în Moldova
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
Ideea dinastică 961, Un simbol 962, Leacuri financiare 963, Quo Vadis 964, Partidul țărănist 965, Cazul de la Cluj966, Schimbarea de Guvern 967, Administrațiune bună968, Problema comunicațiilor 969), "Fără titlu" (câteva cuvinte din partea redacției, sub formă anecdotică, referitoare la diverse teme), "Silueta" (o scurtă prezentare a unor personalități politice), "Stingher" (fragmente dintr-un roman), "Bursa", "Cotațiile de schimb valutar", "Informațiuni". Au fost tratate subiecte dintre cele mai diverse, care se adresau unui public diversificat; preponderente au fost totuși temele politice, nelipsind însă
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
ajunge la scena în care bătrânul încearcă să o resusciteze pe defunctă în timpul unei furtuni de o extremă violență, deși de scurtă durată, "cum sunt adesea furtunile de toamnă" și care ne amintește întrucâtva cataclismul care încadrează reînvierea Lady-ei Madeline. Silueta feminină pe care o condensează fumul, în timpul invocării, nu este totuși persoana din tablou, ci imaginea ei perversă, teribilă și sumbră, un spectru de nerecunoscut, partea îngrozitoare și de nemărturisit pe care natura putea să o ascundă în ea. Larva
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
știți că era un plop, se legăna din nou fără nume și trebuie să-l numiți "Noe, pe vremea când era beat"623. Limbajul amenință să se dizolve în hârtie"624. Existența însuși amenință atunci să fie redusă la "niște siluete decupate în hârtie de mătase galbenă".625 Kafka îl cunoștea pe Ba'al Schem Tov, fondatorul chassidism-ului din Europa Orientală a secolului al XVIII-lea și ideile sale, conform cărora numele nu este doar denumirea, dar lucrul însuși (iar lucrul
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
să o dezmintă. 593 Vezi pe această temă, A. Montandon, "La répétiton chez Kafka", în La répétition, Actes du Colloque international, présentés par A. Montandon, Publications de la Faculté des lettres et sciences humaines de Clermont II, coll. "Littératures", 1994. 594 "Silueta lui Gerstacker este "gârbovită și parcă maltratată", fața roșie, obosită, îngustă, cu obraji neasemănători, unul neted, unul supt, care se căsca din cauza atenției și care nu mai numără decât câțiva dinți rari" (38). 595 "Vă asemănați mult toți trei și
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
Coloana Fecioarei"? Și tu coloană a Fecioarei, nu-ți mai regăsesc înfățișarea amenințătoare de cum te numesc "Lună cu lumina galbenă" (OC, II, 35). 625 "Într-o zi toți oamenii care ar vrea să trăiască vor avea același aspect cu mine: siluete decupate în hârtie de mătase galbenă [...] și când vor merge, se va auzi un foșnet de hârtie? Ei nu vor fi deferiți de ceea ce sunt astăzi dar vor avea acest aspect" (OC, II, 32). 626 "Schreiben als Form des Gebetes
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
moderat în Franța. „Monarhia din Iulie“ rămâne pentru primii conservatori români, cum este cazul lui Barbu Catargiu, o sursă de inspirație. Ea fascinează prin potențialul de a oferi o cale de mijloc între Scila ridicărilor populare și Caribda încremenirii aristocratice. Silueta lui Guizot se remarcă, așa cum notează Aurelian Crăiuțu, prin acest aliaj complex de adaptare pragmatică și opoziție inflexibilă față de socialism, spre exemplu. Schimbând cei de schimbat, remarcile lui Crăiuțu în marginea „doctrinarilor“ sunt aplicabile și canonului politic junimist. Fără a
Junimismul și pasiunea moderației by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Science/584_a_1243]
-
întrebarea: De ce mă aflu aici - în această lume viitoare? Întrebarea era atât de tăioasă încât se înfipse în coridorul ascuns al memoriei. Ceva îl făcea nefericit. O cerceta pe Judith cu coada ochiului. Fața își trăda vârsta, dar corpul și silueta rămăseseră tinere. Pielea ei era netedă și bronzată, atât cât putea să se vadă; era corpul unei fete tinere care se contura sub așternutul ce-o acoperea. Distrat, Marriott caută cicatricea de deasupra inimii dar cămașa, deși îți îngăduia să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/85115_a_85902]
-
de vină sugestia post-hipnoză pe care mi-a dat-o? Se întoarse pe jumătate; și un picior se ridică ușor în aer. Și înțepeni în poziția aceea. Un corp gol de femeie zăcea sub tufe, lângă poartă. Judith. În semiântuneric, silueta ei se profila ciudat, fiecare parte din corpul ei apărea clar. Fața îi scânteia de o lumină lăuntrică. Un obiect metalic, ieșind din inimă, sclipea vizibil. Bărbatul care zăcuse lângă ea se ridică brusc, cu o mișcare agilă, ca și când ar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/85115_a_85902]
-
Vânează și se întorc grăbiți spre casă cu prada în spate atunci când pasărea de metal își face apariția, în drum spre China. Parcă era mai mare și mai jos ca niciodată. Se opresc, pun vânatul jos și admiră în tăcere silueta zveltă a avionului, întrebându-se dacă el este al oamenilor sau al zeilor, așa cum spune preotul din sat. Argumentul preotului este mereu același și anume că oamenii nu ar avea cum să construiască și să conducă așa ceva și că numai
Capitalismul. O dezbatere despre despre construcția socială occidentală by Dorel Dumitru Chirițescu () [Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]