4,486 matches
-
tăgădui foarte bine, invocând un motiv de circumstanță, orice. La ce bun? Din clipa când Lena îmi dezvălui brutal jocul meu subconștient, am simțit că se sfârșise farmecul care dădea viață acestei legături auxiliare. După înfrîngere, haita gândurilor asmuțită de simțiri se năpusti mai sălbatic asupră-mi, dezlănțuind o adevărată răscoală în ființa mea. În definitiv, pentru ce părăsisem pe Mihaela? Ce anume mă determinase să fac acest pas necugetat? Îmi era frică de ea, frică de dragostea ei atotputernică? Mă
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
atâtea dovezi de dragoste. Ea nu-mi reproșase, dar, desigur, gândea că o luasem drept o femeiușcă ușoară, căreia, după ce te saturi, îi dai cu piciorul, ca unui lucru nefolositor. Și cine îndrăznise să comită această fărădelege? Cine îi amăgise simțirea cu o ploaie de cuvinte nesincere? Cine s-a înduioșat cu ipocrizie de tragedia ei familială făgă-duindu-i s-o apere de orice năpastă? Cine i-a jurat, numai într-o noapte, de mii de ori c-o iubește? Cine a
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
lucru care se petrecuse cu mine câteva clipe înainte.) Aștepta din parte-mi un semn, cât de mic, o încurajare, un da nerostit. Tăceam înghețat și-mi era teamă să nu-i vorbească chiar tăcerea mea. Atunci Mihaela, reprimîndu-și dureros simțirea, recurse in-conștient la un compromis. ― Uite, ți s-a desfăcut nodul de la cravată... Și cu mâinile tremurânde, agitată, încurcîndu-se și roșind de neobișnuita ei neîndemînare, încercă să-mi înnoade cravata. Apoi fugi și nu știu dacă fugea de mine sau
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
compătimire? M-am uitat la ea surprins. Altă mirare: pe fața ei de marmură lunecau câteva boabe de lacrimi la vale. ― Plîngi? Ce descoperire! Statuia mea nu era construită din marmură, decât numai pe dinafară. În piept avea inimă și simțire care o făceau să sufere. Vestea îi străbătuse învelișul protector, umanizînd-o. Întoarse capul, se feri să-mi arate slăbiciunea, deși sentimentul n-o micșora, ci dimpotrivă... Apoi zise: ― Du-te la ea... s-o vezi... Ai iubit-o... Poate o
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
șir lung de moarte, încît odaia, poate chiar toată casa se umpluse numai de ea. Aș fi vrut să plâng, dar de unde lacrimi? O stâncă și tot ar fi fost zguduită de clipa revederii. Eu ― nu. Rămâneam inert," gol de simțiri, absent. Și doar Mihaela jucase rolul principal în viața mea. Aveam îndărăt anii noștri de bucurii și suferințe care ne legaseră cu lanțuri mai tari decât oțelul. O iubisem mult, îi deschisesem larg porțile sufletului, ființa mea era casa ei
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
O iubisem mult, îi deschisesem larg porțile sufletului, ființa mea era casa ei. Și acum își curmase brusc zilele. De ce nu mă durea neființa Mihaelei? Încă nu știam. Ceea ce mă preocupa în momentul acela era ceva care nu ținea de simțire. Când îmi telefonase Alexa, am văzut cu ochii minții pe Mihaela așezată pe pat cu capul spre fereastră, iar nu eu picioarele, cum era în realitate. Această nepotrivire a închipuirii cu realitatea mă contraria de astă dată și-mi făceam
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
acceptări, ca să răbufnescă mai târziu cu o putere mult sporită. Cred că și vitrega soartă a uneltit ca să se întîmple așa. Dacă îmi trăia copilul viața mea ar fi curs pe altă albie. El mi-ar fi polarizat gândurile și simțirea asupră-i și m-aș fi destinat iubirii și creșterii lui. Nu s-a întîmplat așa. A trebuit să lepăd copilul ca să piară, probabil, orice piedică din drumul răzbunării. Atunci l-am revăzut pe el, a patra oară, de astă
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
scrisoarea deoparte, automat, ca un om care încă trăiește după ce viața s-a scurs din el. Privirea mea țeapănă se lipise de neașteptata ei semnătură. Iscălea: Mihaela Petrican, călcând peste registrul stării civile, pentru a se pune în acord cu simțirea ei. Așadar, trecuse în eternitate ca fiind a mea nu a celuilalt. Oh, am fost atât de bine inspirat cerând să fie pus numele meu de familie pe frontispiciul cavoului care avea s-o adăpostească. Cea dintâi impresie care se
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
mințile războinicilor antici, făcându-i pe ahei să se învrăjbească împotriva troienilor? Gândind în așa fel, se-nțelege lesne de unde i se trăgea lui Marius descumpănirea și tot conflictul lui lăuntric, pendulând nehotărât între minte și inimă, între rațiune și simțire. „Într-adevăr, nu îmi este bine deloc, se frământa el deseori. Ceva mă afectează vizibil, știu. Eu o iubesc, dar parcă, totuși... Hotărât lucru: nici chiar eu nu știu ce vreau! Deocamdată, simt că-i vraiște în mine: ba o doresc, ba
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
cu totul pe neașteptate, față în față. În acele clipe, tulburat, sufletul bărbatului începuse parcă a se înăbuși în veșnicie, vertiginos. Avea senzația scufundării, dar care nici nu-l înspăimânta, nici nu-l bucura sau nedumerea, ca și cum orice fel de simțire pământească i s-ar fi șters din fire, fără urme. Acela a fost momentul când și-a dat bine seama că acea gingașă arătare din fața sa nu poate fi decât o creație a cosmosului, iar singura cale, prin care ar
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
să înmoaie inima omului îndată, iar asta m a mișcat cu tărie și m-a înduioșat. Mi-a întins mâna spre a-i da ceva, iar eu n-am tut să-mi întorc fața de la ea; nu mi-a îngăduit simțirea să fac un gest într-atât de nedemn și de rece. Într-o lume în care nimeni nu mai privește la lacrima din ochiul celui aflat în suferință, a face un gest de dărnicie, care vădește foarte bine compătimirea, înseamnă
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
ascund cu dibăcie adevărul, numai și numai pentru a și scoate abil în față aptitudinile lor de poeți înzestrați, într-o căutare neobosită de renume și de avere. Dar gata acum cu introducerea, să începem, deși recunosc cinstit că nici simțirea și nici experiența nu-mi vin în ajutor. Căci, oare, ce experiență în dragoste este cu adevărat utilă omului, atunci când iubirea este într-atât de diferită de la un om la altul, precum și poveștile romantice, ce se țes în intimitatea dintre
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
fost împotriva lui Dumnezeu. Însă nu trebuie uitat că El este doar o ipoteză, nimic nu-i cert și verificat în chestiunea aceasta. Tocmai de aceea, iată, eu nu pot să fiu într atât de ușuratic în gândire și în simțire, încât să pun pe seama „divinei și milostivei” Sale providențe toate lucrurile bune, ce mi se întâmplă mie în viața de zi cu zi și de care ajung să mă bucur. Dar totuși, cred cu tărie că El este foarte necesar
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
încît o trădare este rară. Iubita nu s-a dat decât din capriciu sentimental, convinsă, de altfel, de adevărul dragostei. Este mai fără minte și mai grăbită să se omoare decât o mamă. O spumă fierbinte în veșnică fierbere. Tinerețea, simțirile proaspete, curiozitatea o îmbie să încerce. Lanțurile cu care i-a plăcut la început să se lege i se par curând prea dure și nu se mai simte datoare să le suporte, își va găsi cu ușurință o scuză. Și
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
întârziem la propria noastră moarte. Toți comandații de unități răspunseră la unison. Licărul de emoție din toți ochii și gurile deschise părea să spună că nu cunoșteau alt cuvânt decât da. Când Mitsuhide se ridică, oamenii se cutremurară de atâta simțire. Îl felicitară zgomotos, conform datinii onorate de vremuri la plecarea pe front. Yomoda Masataka ridică privirea spre cer, apoi îndemnă oamenii să se pregătească sufletește: — În curând va fi Ora Cocoșului. Avem cam cinci leghe până în capitală. Dacă o luăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
a stricat somnul. Kanbei îl conduse pe Ekei spre un loc izolat, cunoscut în popor ca Nasul Broaștei, iar, de acolo, la casa țărănească goală, unde avusese loc întâlnirea dinainte. Așezându-se drept în fața lui Ekei, Hikoemon spuse cu adâncă simțire: — Dacă stai să te gândești, noi doi trebuie să fim uniți printr-o karma comună. Ekei dădu din cap, solemn. Cei doi își amintiră în tăcere întâlnirea lor din Hachisuka, cu vreo douăzeci de ani în urmă, când Hikoemon încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
în stânga lui, Delia roșise toată. Vitalitatea din ea era însă mai puternică decât jena. Învingea orice roșeață c-un zâmbet sfidător chiar și când ședea cuminte la locul ei și nu-și ridica ochii din farfurie. Dragoș căută în ea simțirea femeilor, de care vorbise adineauri unchiul Artemie. Unde s-o caute? Roșeața ei îi dogorea și lui în obraji. Și totuși obrazul ei îmbujorat trebuie să fi fost mai fierbinte. Cotul ei gol nu arăta asta. Dar încrețitura din talie
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
vină sensibilitatea exagerată a degetelor, sau grăunciorul chiar crescuse? I se părea ei, sau degetele chiar simțeau că aceasta avea o consistență internă proprie, care îi sugera că nu e doar o bucată de carne amorfă, ci una înzestrată cu simțire? Capul curios al băcanului se ivi la capătul culoarului. Carol își retrase mâna din pantaloni, transpirând de parcă ar fi fost surprinsă masturbându-se lângă cuburile de supă. Ei bine, vei spune. Într-o seară, în timp ce te masturbezi, descoperi o excrescență în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
o oricare altă persoană ori un oricare alt obiect ori fenomen într-un orice spațiu și timp dat în orice dimensiune. Nimic mai simplu. Acum, în chiar această imediată secundă, orice ar putea însemna conceptul de eu sau mine, sau simțirea stranie la care aproape toți oamenii s-au referit printr-un pronume personal care să constituie individualitatea cuiva, eu sunt Bogdan. În spatele meu se află, speriat și tremurător, stupidul prinț Luca. Câmpii sub noi, jos de tot. Case. Bătrânul Kremlin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
cu ultimele puteri să nu se despartă de umerii stăpânului. Apoi, demența Directorului întrecu orice așteptare. Labele păroase ale mâinilor sale prinseră catarama curelei, strâns, într-un jazz nebun, exact când ritmul audibil din însăși structura pământului pornise a înfricoșa simțirea mai destoinic. Nu era destul de clar ce avea să urmeze? Căzură și pantalonii, pocnind, dând la iveală cei mai întunecați chiloți întâlniți vreodată de privirea vreunui om. Umflați, se pare, de o ridicătură sângerie și ciudată a părții mediane, ridicătură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
să schimb lumea după înfățișarea mea, ceea ce nu vreau. Nu poate fi atât de crud destinul meu, pur și simplu nu cred că poate. Cum să fii mai nebun decât însăși nebunia? Ori poate este mai degrabă minciuna aceea a simțirii pe care oamenii au numit-o geniu, care îmi răscolește sufletul mai abitir decât moartea... Teribil talent, și teribilă frumusețe a firii, și colosală forță cuprinsă în gesturi și vorbe, și superbe cuvinte dăltuind sensurile existenței, dându-le noi și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
talent, și teribilă frumusețe a firii, și colosală forță cuprinsă în gesturi și vorbe, și superbe cuvinte dăltuind sensurile existenței, dându-le noi și nemaiauzite înțelesuri, prefăcându-le într-o arhitectură magnifică, capabilă să dăinuie veacurilor și să potrivească frumusețea simțirii în cuvinte... oare asta se întâmplă cu ființa între ale cărei ruine nu încetez să exist?... Într-o rară și scurtă clipă de judecată clară, dreaptă, revăd ceea ce nimeni nu trebuie să vadă vreodată. Cine sunt și de ce există oamenii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
moarte. Cine e Dumnezeul ăsta potrivit căruia orice alt drum decât drumul Lui înseamnă pieirea? Și cum a putut fi atât de înțelept, încât să creeze totul astfel încât noi să nu-l putem vedea, asemeni unor roboți lipsiți încă de simțire, oameni având toate simțurile mai puțin unul, acela de a-l vedea pe El și lumea Sa, știind prea bine că astfel vom fi feriți de tentația de a distruge absolut totul? Și ce entitate poate face ca orice alte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
-aș cugeta de câteva dăți bune înainte să lansez o astfel de afirmație precum cea a salvării, fie ea și nerostită. Pentru că... nu înțeleg defel ce poate fi noaptea asta înfiorătoare cu a cărei presimțire par să-mi revin în simțiri și nici de unde vine, căci nu-i cunoșteam probabilitatea și nici amintirea din toate celelalte veacuri ale celui care-am fost. Deși mult prea obosit și încărcat cu experiențele tuturor celorlalte vieți în care m-a aruncat pedeapsa existenței, iată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
timpul cu adevărat... Blestemat să fie totul și mai ales clipa în care m-am născut pe această lume deșartă! Sau mai blestemată fie clipa în care am păcătuit pentru prima oară?... Încet, îngrijorător de încet, îmi revin în acele simțiri în care m-a aruncat destinul meu păcătos și pe lângă care visul pe care l-am avut, oricât de îngrozitor, nu este decât o palidă joacă de copii. Iată, se face acum cu-adevărat că sunt în continuare imobilizat în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]