4,326 matches
-
nu sunt universal atribuite lui Mozart. Niciuna dintre simfoniile compuse în această perioadă nu a fost publicată în timpul vieții lui Mozart. Există câteva simfonii nenumerotate din această perioadă care utilizează muzică din operele lui Mozart din aceeași perioadă. Și aceste simfonii au primit număr peste 41. Există și trei simfonii din această perioadă care sunt bazate pe trei dintre serenadele lui Mozart: Ultimele patru simfonii (Nr. 39-42) au fost finalizate în aproximativ trei luni în 1788. Este posibil ca Mozart să
Lista compozițiilor de Wolfgang Amadeus Mozart () [Corola-website/Science/330135_a_331464]
-
compuse în această perioadă nu a fost publicată în timpul vieții lui Mozart. Există câteva simfonii nenumerotate din această perioadă care utilizează muzică din operele lui Mozart din aceeași perioadă. Și aceste simfonii au primit număr peste 41. Există și trei simfonii din această perioadă care sunt bazate pe trei dintre serenadele lui Mozart: Ultimele patru simfonii (Nr. 39-42) au fost finalizate în aproximativ trei luni în 1788. Este posibil ca Mozart să își fi dorit ca aceste lucrări să fie publicate
Lista compozițiilor de Wolfgang Amadeus Mozart () [Corola-website/Science/330135_a_331464]
-
nenumerotate din această perioadă care utilizează muzică din operele lui Mozart din aceeași perioadă. Și aceste simfonii au primit număr peste 41. Există și trei simfonii din această perioadă care sunt bazate pe trei dintre serenadele lui Mozart: Ultimele patru simfonii (Nr. 39-42) au fost finalizate în aproximativ trei luni în 1788. Este posibil ca Mozart să își fi dorit ca aceste lucrări să fie publicate sub un singur opus, deși au rămas nepublicate până după moartea sa. Este posibil ca
Lista compozițiilor de Wolfgang Amadeus Mozart () [Corola-website/Science/330135_a_331464]
-
Compozitorii ruși din afara Grupului erau supuși la recenzii mult mai negative. Acest lucru s-a datorat parțial neîncrederii sistemului de Conservator din Europa comparativ cu stilul didactic aplicat de membrii Grupului. Un exemplu este critica sa foarte dură la adresa primei simfonii a lui Serghei Rahmaninov. Dintre compozitorii Occidentali Cui îi aprecia pe Franz Liszt și pe Hector Berlioz. Admira dramatismul muzical al lui Wagner dar nu era de acord cu metodele compozitorului de a le atinge (cum ar fi sistemul de
Cezar Antonovici Cui () [Corola-website/Science/330185_a_331514]
-
metodele compozitorului de a le atinge (cum ar fi sistemul de laitmotiv sau predominanța orchestrei). Cui a compus muzică în aproape toate genurile muzicale existente la vremea respectivă. Însă, spre deosebire de ceilalți membri ai „Grupului celor cinci”, Cui nu a compus simfonii și poeme simfonice. De departe cele mai numeroase lucrări ale lui Cui sunt cântecele artistice care includ câteva duete și numeroase cântece pentru copii. Câteva dintre cântecele sale sunt disponibile și cu acompaniament orchestral, cum ar fi "Bolero" Op. 17
Cezar Antonovici Cui () [Corola-website/Science/330185_a_331514]
-
Serghei Prokofiev a compus Simfonia nr. 2 în Re minor, Op. 40, la Paris în 1924-1925 în ceea ce el a numit "nouă luni de muncă frenetică". A caracterizat simfonia ca fiind o lucrare de "fier și oțel". Prokofiev a modelat structura simfoniei după ultima sonată
Simfonia nr. 2 (Prokofiev) () [Corola-website/Science/330191_a_331520]
-
Serghei Prokofiev a compus Simfonia nr. 2 în Re minor, Op. 40, la Paris în 1924-1925 în ceea ce el a numit "nouă luni de muncă frenetică". A caracterizat simfonia ca fiind o lucrare de "fier și oțel". Prokofiev a modelat structura simfoniei după ultima sonată pentru pian a lui Beethoven, Op. 111: o primă parte furtunoasă într-o tonalitate minoră urmată de o serie de variațiuni. Prima parte, în
Simfonia nr. 2 (Prokofiev) () [Corola-website/Science/330191_a_331520]
-
Prokofiev a compus Simfonia nr. 2 în Re minor, Op. 40, la Paris în 1924-1925 în ceea ce el a numit "nouă luni de muncă frenetică". A caracterizat simfonia ca fiind o lucrare de "fier și oțel". Prokofiev a modelat structura simfoniei după ultima sonată pentru pian a lui Beethoven, Op. 111: o primă parte furtunoasă într-o tonalitate minoră urmată de o serie de variațiuni. Prima parte, în formă de sonată tradițională, este severă din punct de vedere ritmic, disonantă din
Simfonia nr. 2 (Prokofiev) () [Corola-website/Science/330191_a_331520]
-
a primei părți. Variațiunile ulterioare îmbină momente de meditație frumoasă cu momente jucăușe dar tensiunea primei părți nu este departe și contribuie la sentimentul permanent de neliniște. Ultima variațiune integrează tema cu violența primei părți, ducând la un climax inevitabil. Simfonia se încheie cu o reluare a temei interpretate de oboi. Simfonia a avut premiera la Paris pe 6 iunie 1925 sub bagheta lui Serghei Koussevitzki, căruia îi este dedicată lucrarea, dar nu a fost bine primită. După premieră, Prokofiev a
Simfonia nr. 2 (Prokofiev) () [Corola-website/Science/330191_a_331520]
-
momente jucăușe dar tensiunea primei părți nu este departe și contribuie la sentimentul permanent de neliniște. Ultima variațiune integrează tema cu violența primei părți, ducând la un climax inevitabil. Simfonia se încheie cu o reluare a temei interpretate de oboi. Simfonia a avut premiera la Paris pe 6 iunie 1925 sub bagheta lui Serghei Koussevitzki, căruia îi este dedicată lucrarea, dar nu a fost bine primită. După premieră, Prokofiev a declarat că nici el nici audiența nu au înțeles lucrarea. Într-
Simfonia nr. 2 (Prokofiev) () [Corola-website/Science/330191_a_331520]
-
Miaskovski Prokofiev a scris: "Am compus o muzică atât de complexă și la un nivel atât de ridicat încât atunci când o ascult eu însumi nu îi înțeleg esența, ce să cer de la alții?". Prokofiev a spus mai târziu că această simfonie l-a făcut pentru prima dață în viața lui să aibă dubii cu privire la abilitățile sale de compozitor. Prokofiev a intenționat să reconstruiască lucrarea în trei părți, conferindu-i chiar și un număr opus, 136, dar compozitorul a murit înainte de a
Simfonia nr. 2 (Prokofiev) () [Corola-website/Science/330191_a_331520]
-
făcut pentru prima dață în viața lui să aibă dubii cu privire la abilitățile sale de compozitor. Prokofiev a intenționat să reconstruiască lucrarea în trei părți, conferindu-i chiar și un număr opus, 136, dar compozitorul a murit înainte de a începe revizuirile. Simfonia, puțin cunoscută, rămâne una dintre cele mai rar interpretate lucrări ale lui Prokofiev. Simfonia este orchestrată pentru următoarea orchestră: Simfonia este structurată în două părți, având o durată totală de 35-40 de minute:
Simfonia nr. 2 (Prokofiev) () [Corola-website/Science/330191_a_331520]
-
compozitor. Prokofiev a intenționat să reconstruiască lucrarea în trei părți, conferindu-i chiar și un număr opus, 136, dar compozitorul a murit înainte de a începe revizuirile. Simfonia, puțin cunoscută, rămâne una dintre cele mai rar interpretate lucrări ale lui Prokofiev. Simfonia este orchestrată pentru următoarea orchestră: Simfonia este structurată în două părți, având o durată totală de 35-40 de minute:
Simfonia nr. 2 (Prokofiev) () [Corola-website/Science/330191_a_331520]
-
lucrarea în trei părți, conferindu-i chiar și un număr opus, 136, dar compozitorul a murit înainte de a începe revizuirile. Simfonia, puțin cunoscută, rămâne una dintre cele mai rar interpretate lucrări ale lui Prokofiev. Simfonia este orchestrată pentru următoarea orchestră: Simfonia este structurată în două părți, având o durată totală de 35-40 de minute:
Simfonia nr. 2 (Prokofiev) () [Corola-website/Science/330191_a_331520]
-
(n. 12 octombrie 1872 - d. 26 august 1958) a fost un compozitor, dirijor, profesor și aranjor englez. Vaughan Williams a compus lucrări aparținând multor genuri, inclusiv opere, balete, simfonii, concerte, muzică de cameră și muzică de film. Pe lângă activitatea sa de compozitor, Vaughan Williams a fost și un culegător de cântece folclorice engleze, cântece care i-au influențat multe dintre compozițiile sale proprii. s-a născut pe 12 octombrie
Ralph Vaughan Williams () [Corola-website/Science/330247_a_331576]
-
Parry, cu care mai târziu a devenit prieten. Unul dintre colegii săi la RCM a fost viitorul dirijor Leopold Stokowski iar în 1896 amândoi au studiat orga sub îndrumarea lui Sir Walter Parratt. Mai târziu Stokowski va interpreta șase dintre simfoniile lui Vaughan Williams în Statele Unite, a realizat prima înregistrare a Simfoniei nr. 6 în 1949 împreună cu Filarmonica din New York și a dirijat premiera americană a Simfoniei nr. 9 în 1958. O altă prietenie pe care Vaughan Williams a legat-o la RCM
Ralph Vaughan Williams () [Corola-website/Science/330247_a_331576]
-
săi la RCM a fost viitorul dirijor Leopold Stokowski iar în 1896 amândoi au studiat orga sub îndrumarea lui Sir Walter Parratt. Mai târziu Stokowski va interpreta șase dintre simfoniile lui Vaughan Williams în Statele Unite, a realizat prima înregistrare a Simfoniei nr. 6 în 1949 împreună cu Filarmonica din New York și a dirijat premiera americană a Simfoniei nr. 9 în 1958. O altă prietenie pe care Vaughan Williams a legat-o la RCM, prietenie care a fost foarte importantă pentru dezvoltarea sa ca și
Ralph Vaughan Williams () [Corola-website/Science/330247_a_331576]
-
au studiat orga sub îndrumarea lui Sir Walter Parratt. Mai târziu Stokowski va interpreta șase dintre simfoniile lui Vaughan Williams în Statele Unite, a realizat prima înregistrare a Simfoniei nr. 6 în 1949 împreună cu Filarmonica din New York și a dirijat premiera americană a Simfoniei nr. 9 în 1958. O altă prietenie pe care Vaughan Williams a legat-o la RCM, prietenie care a fost foarte importantă pentru dezvoltarea sa ca și compozitor, a fost cu Gustav Holst, cei doi întâlnindu-se prima dată în
Ralph Vaughan Williams () [Corola-website/Science/330247_a_331576]
-
a compus coloana sonoră a unei piese de teatru de la Cambridge, o producție a piesei "Viespile" a lui Aristofan. În anul următor a înregistrat primul său succes public prin premiera lucrărilor "Fantezie pe o temă de Thomas Tallis" și a simfoniei corale "Simfonia mării" (Simfonia nr. 1). A înregistrat un succes și mai important cu "Simfonia londoneză" (Simfonia nr. 2) în 1914, sub bagheta lui Geoffrey Toye. Vaughan Williams avea 41 de ani când a izbucnit Primul Război Mondial. Deși putea
Ralph Vaughan Williams () [Corola-website/Science/330247_a_331576]
-
coloana sonoră a unei piese de teatru de la Cambridge, o producție a piesei "Viespile" a lui Aristofan. În anul următor a înregistrat primul său succes public prin premiera lucrărilor "Fantezie pe o temă de Thomas Tallis" și a simfoniei corale "Simfonia mării" (Simfonia nr. 1). A înregistrat un succes și mai important cu "Simfonia londoneză" (Simfonia nr. 2) în 1914, sub bagheta lui Geoffrey Toye. Vaughan Williams avea 41 de ani când a izbucnit Primul Război Mondial. Deși putea să evite
Ralph Vaughan Williams () [Corola-website/Science/330247_a_331576]
-
a unei piese de teatru de la Cambridge, o producție a piesei "Viespile" a lui Aristofan. În anul următor a înregistrat primul său succes public prin premiera lucrărilor "Fantezie pe o temă de Thomas Tallis" și a simfoniei corale "Simfonia mării" (Simfonia nr. 1). A înregistrat un succes și mai important cu "Simfonia londoneză" (Simfonia nr. 2) în 1914, sub bagheta lui Geoffrey Toye. Vaughan Williams avea 41 de ani când a izbucnit Primul Război Mondial. Deși putea să evite complet serviciul
Ralph Vaughan Williams () [Corola-website/Science/330247_a_331576]
-
Viespile" a lui Aristofan. În anul următor a înregistrat primul său succes public prin premiera lucrărilor "Fantezie pe o temă de Thomas Tallis" și a simfoniei corale "Simfonia mării" (Simfonia nr. 1). A înregistrat un succes și mai important cu "Simfonia londoneză" (Simfonia nr. 2) în 1914, sub bagheta lui Geoffrey Toye. Vaughan Williams avea 41 de ani când a izbucnit Primul Război Mondial. Deși putea să evite complet serviciul militar, a decis să se înroleze ca soldat în Royal Army
Ralph Vaughan Williams () [Corola-website/Science/330247_a_331576]
-
lui Aristofan. În anul următor a înregistrat primul său succes public prin premiera lucrărilor "Fantezie pe o temă de Thomas Tallis" și a simfoniei corale "Simfonia mării" (Simfonia nr. 1). A înregistrat un succes și mai important cu "Simfonia londoneză" (Simfonia nr. 2) în 1914, sub bagheta lui Geoffrey Toye. Vaughan Williams avea 41 de ani când a izbucnit Primul Război Mondial. Deși putea să evite complet serviciul militar, a decis să se înroleze ca soldat în Royal Army Medical Corps
Ralph Vaughan Williams () [Corola-website/Science/330247_a_331576]
-
a fost numit Director Muzical al Armatei, lucru care i-a permis să revină în viața muzicală. După război a adoptat un stil ușor mistic pentru lucrarea "Flos Campi", o lucrare pentru violă solo, cor mut și orchestră și în "Simfonia pastorală" (Simfonia nr. 3) care își trage seva din experiențele sale de șofer de ambulanță în timpul războiului. Această ultimă lucrare a avut premiera pe 26 ianuarie 1922 la Londra sub bagheta lui Adrian Boult. După 1924 a început o nouă
Ralph Vaughan Williams () [Corola-website/Science/330247_a_331576]
-
numit Director Muzical al Armatei, lucru care i-a permis să revină în viața muzicală. După război a adoptat un stil ușor mistic pentru lucrarea "Flos Campi", o lucrare pentru violă solo, cor mut și orchestră și în "Simfonia pastorală" (Simfonia nr. 3) care își trage seva din experiențele sale de șofer de ambulanță în timpul războiului. Această ultimă lucrare a avut premiera pe 26 ianuarie 1922 la Londra sub bagheta lui Adrian Boult. După 1924 a început o nouă fază în
Ralph Vaughan Williams () [Corola-website/Science/330247_a_331576]